ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2007

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

314 din 6 iunie 2005 Tribunalul Brăila a respins contestația

formulată de S.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Brăila

împotriva dispoziției nr. 11652 din 16 mai 2004 emisă de pârât prin

care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în

Brăila. Prin aceeași sentință s-a respins și cererea

de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva

pârâților M.V. și M.I. pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut, pe baza înscrisurilor administrate în cauză,

că în condițiile în care s-a constatat prin mai multe hotărâri

judecătorești irevocabile că reclamantul nu are calitatea de

moștenitor al defunctului Ț.M. nu poate pretinde restituirea imobilului

din str. F. care a aparținut defunctului.

Cu privire la calitatea

procesuală pasivă a numiților M.V. și M.I. s-a reținut

că în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001,

această calitate nu o poate avea decât instituția sau unitatea care a

emis dispoziția și nu alte persoane.

Împotriva sentinței a declarat

apel reclamantul S.D. solicitând să se constate calitatea sa de

moștenitor al fostului proprietar al imobilului în raport de testamentul

lăsat de defunctul Ț.I. verișoarelor sale, testament olograf

datat la 15.08.1983 ulterior testamentului intimaților M. Acest testament

ar trebui privit ca o revocare a testamentului lăsat de Ț.I. intimaților

M.

Curtea de Apel Galați prin

decizia civilă nr. 892 A din 20 decembrie 2005 a respins apelul ca

nefondat reținând că prin sentința civilă nr. 3889/1984

Judecătoria sectorului 3 a constatat că M.I. și defunctul M.G.

al cărui moștenitor este M.V. sunt moștenitorii lui Ț.I. în

calitate de legatari universali, eliberându-se certificatul de moștenitor

nr. 360/1985, iar prin sentința irevocabilă nr. 615/2002 aceeași

instanță a stabilit cu putere de lucru judecat că apelantul S.D.

nu este moștenitorul lui Ț.I. și implicit a părinților

acestuia, Ț.M. și M. proprietarii imobilului din Brăila.

Față de această

situație apelantul reclamant nu are calitate de persoană

îndreptățită la restituirea imobilului în condițiile art. 4

alin. (2) din Legea 10/2001.

Împotriva deciziei instanței de

apel a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reiterând motivele de apel.

Recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Referitor la critica privind calitatea de moștenitor a

reclamantului urmează a se constata că instanța de apel a

făcut o aplicațiune corectă a legii.

Astfel, este de reținut că în speță ne aflăm

într-un cadru juridic reglementat de Legea specială nr. 10/2001, cu

modificările aduse prin Legea 247/2005, care, cu privire la dreptul de

restituire prevede la art. 4 alin. (2) că de dispozițiile sale

beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai

persoanelor fizice îndreptățite.

Analizând înscrisurile administrate în cauză s-a observat că

la fila 52 a dosarului de fond a fost depusă sentința civilă nr.

615/2002 a Judecătoriei sectorului 3, rămasă definitivă

și irevocabilă, prin care s-a constatat că reclamantul S.D. nu

are calitatea procesuală activă pentru a solicita anularea

certificatului de moștenitor nr. 360/1985 și stabilirea

calității sale de moștenitor după defunctul Ț.I.

Implicit, prin această sentință s-a constatat că

reclamantul S.D. nu are vocație succesorală de pe urma defunctului Ț.I.

și nici de pe urma părinților acestuia Ț.M. și M.Ț.,

proprietarii imobilului în litigiu.

Atât timp cât prin sentința civilă menționată s-a

stabilit, cu autoritate de lucru judecat că reclamantul S.D. nu are

vocație succesorală după foștii proprietari ai imobilului

din str. F., testamentul olograf invocat în motivarea recursului nu are nici o

relevanță juridică.

Mai mult, este de observat că prin acest testament olograf datat la

15 august 1983 testatorul Ț.I. a lăsat întreaga sa avere

verișoarelor sale, una dintre acestea fiind mama recurentului, S.M.

predecedată în anul 1973 și care nu poate succede conform art. 654 C.

civ.

Față de considerentele expuse, Curtea constată că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul

S.D. împotriva deciziei civile nr. 892 A din 20 decembrie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi 17

ianuarie 2007, în ședința publică.