ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2007

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 314 din 6 iunie 2005 Tribunalul Brăila a respins contestația formulată de S.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Brăila împotriva dispoziției nr. 11652 din 16 mai 2004 emisă de pârât prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Brăila. Prin aceeași sentință s-a respins și cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâților M.V. și M.I. pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza înscrisurilor administrate în cauză, că în condițiile în care s-a constatat prin mai multe hotărâri judecătorești irevocabile că reclamantul nu are calitatea de moștenitor al defunctului Ț.M.

nu poate pretinde restituirea imobilului din str. F. care a aparținut defunctului. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a numiților M.V. și M.I. s-a reținut că în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001, această calitate nu o poate avea decât instituția sau unitatea care a emis dispoziția și nu alte persoane. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul S.D. solicitând să se constate calitatea sa de moștenitor al fostului proprietar al imobilului în raport de testamentul lăsat de defunctul Ț.I. verișoarelor sale, testament olograf datat la 15.08.1983 ulterior testamentului intimaților M. Acest testament ar trebui privit ca o revocare a testamentului lăsat de Ț.I. intimaților M. Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 892 A din 20 decembrie 2005 a respins apelul ca nefondat reținând că prin sentința civilă nr. 3889/1984 Judecătoria sectorului 3 a constatat că M.I.

și defunctul M.G. al cărui moștenitor este M.V. sunt moștenitorii lui Ț.I. în calitate de legatari universali, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 360/1985, iar prin sentința irevocabilă nr. 615/2002 aceeași instanță a stabilit cu putere de lucru judecat că apelantul S.D. nu este moștenitorul lui Ț.I. și implicit a părinților acestuia, Ț.M. și M. proprietarii imobilului din Brăila. Față de această situație apelantul reclamant nu are calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în condițiile art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel. Recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la critica privind calitatea de moștenitor a reclamantului urmează a se constata că instanța de apel a făcut o aplicațiune corectă a legii. Astfel, este de reținut că în speță ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de Legea specială nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea 247/2005, care, cu privire la dreptul de restituire prevede la art. 4 alin. (2) că de dispozițiile sale beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Analizând înscrisurile administrate în cauză s-a observat că la fila 52 a dosarului de fond a fost depusă sentința civilă nr. 615/2002 a Judecătoriei sectorului 3, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că reclamantul S.D.

nu are calitatea procesuală activă pentru a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 360/1985 și stabilirea calității sale de moștenitor după defunctul Ț.I. Implicit, prin această sentință s-a constatat că reclamantul S.D. nu are vocație succesorală de pe urma defunctului Ț.I. și nici de pe urma părinților acestuia Ț.M. și M.Ț., proprietarii imobilului în litigiu. Atât timp cât prin sentința civilă menționată s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că reclamantul S.D. nu are vocație succesorală după foștii proprietari ai imobilului din str. F., testamentul olograf invocat în motivarea recursului nu are nici o relevanță juridică. Mai mult, este de observat că prin acest testament olograf datat la 15 august 1983 testatorul Ț.I.

a lăsat întreaga sa avere verișoarelor sale, una dintre acestea fiind mama recurentului, S.M. predecedată în anul 1973 și care nu poate succede conform art. 654 C. civ. Față de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 892 A din 20 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată astăzi 17 ianuarie 2007, în ședința publică.