ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 293 din 9 iunie 2005 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul S.C., în baza art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 august 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 30.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G. reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și de 2.508.400 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S.

Bacău, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei și transportul cu ambulanța. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că victima B.A. avea în localitatea Răcăciuni un imobil din care a închiriat o parte numitului B.I., administrator la SC N.M. SRL Bacău. Acesta din urmă a deschis în partea închiriată un bar, într-o cameră, victima având și ea o masă de biliard. În ziua de 28 august 2004, victima a venit în localitatea Răcăciuni și a instalat în imobilul unde se afla barul, un telefon. În continuare aceasta a rămas în bar unde a consumat băuturi alcoolice și a jucat biliard. La orele 23,00, au sosit la bar inculpatul S.C., împreună cu C.I. și C.M. Inculpatul a consumat băuturi alcoolice după care a jucat biliard cu victima.

În jurul orei 2,00, inculpatul și victima s-au luat la ceartă, intervenind și martorul S.V., tatăl inculpatului, aflat și el la bar. Victima i-a reproșat martorului S.V. că i-ar fi sustras bunuri de la locuința sa și că i-ar fi otrăvit un câine. În aceste împrejurări victima a pulverizat cu un spray toxic în direcția ochilor inculpatului. Ca urmare, inculpatul a lovit-o pe victimă cu pumnul peste față, acesta căzând cu capul de pardoseala de ciment a barului. Constatându-se că starea victimei este gravă, aceasta a fost transportată la Spitalul Județean Bacău, unde, la scurt timp după internare a decedat. Potrivit raportului medico-legal de necropsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se comei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de calotă și leziuni grave de substanță cerebrală.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor S.V., B.I., P.G., G.E., C.I. și C.M., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului. În cauză, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită sub imperiul tulburării determinate de gestul provocator al victimei, constând în pulverizarea cu spray lacrimogen în direcția ochilor inculpatului. În favoarea inculpatului, în afara circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., au mai fost reținute și circumstanțe atenuante personale, conform art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., instanța de fond coborând pedeapsa, conform art. 76 lit. b) C. pen., sub minimul prevăzut de lege.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 328 din 4 octombrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desființat, în parte, hotărârea primei instanțe, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și a majorat pedeapsa de la un la 3 ani închisoare. A fost dedusă arestarea preventivă de la 29 august 2004 la 28 august 2005 și s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Totodată, a fost respins apelul declarat de inculpat. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, privind critica din apelul procurorului a reținut că victima a folosit sprayul lacrimogen în scop de apărare întrucât era sub amenințarea inculpatului și tatălui acestuia, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor C.I.

și C.M. Anterior, victima le ceruse inculpatului și tatălui acestuia să părăsească localul, telefonând chiar și la poliție, însă aceștia au refuzat, moment în care a folosit acea substanță iritantă. Față de această situație, s-a dispus înlăturarea circumstanței atenuante a provocării și majorarea pedepsei, menținând circumstanțele atenuante personale. Referitor la solicitarea din apelul inculpatului de a se aplica în cauză dispozițiile art. 44 C. pen., s-a considerat că inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.C., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că fapta a fost comisă în legitimă apărare și în subsidiar că sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată prea severă. Recursul declarat nu este întemeiat. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea, în noaptea de 28 august 2004, a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Probele administrate în cauză au confirmat că la data arătată, inculpatul și tatăl său au avut manifestări ostile față de victimă, aceasta cerându-le celor doi să părăsească localul, care era proprietatea sa, telefonând chiar și la poliție, însă aceștia au refuzat. În atari condiții victima a folosit sprayul lacrimogen, iar inculpatul a lovit puternic victima, determinând căderea și lovirea cu capul de pardoseala din beton a barului.

Din ansamblul probelor administrate nu a rezultat existența unor acte ori gesturi cărora să le fie conferită semnificația juridică a legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., ori a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din același cod. Astfel, nu a existat un atac material direct, imediat și injust din partea victimei, îndreptat împotriva inculpatului și care să pună în pericol grav persoana inculpatului și nici o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă care să determine săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Dimpotrivă, a rezultat că agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului.

În cauză nu s-a probat că victima ar fi făcut afirmația necorespunzătoare adevărului în sensul că inculpatul i-ar fi sustras bunuri din locuință, soluția primei instanțe nefiind fundamentată pe dovezi temeinice. Așa fiind, nu subzistă eroarea gravă de fapt prin nereținerea legitimei apărări ori a provocării invocate în recurs. 2. Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită de instanța de control judiciar se constată că aceasta a fost în mod corect individualizată sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului în favoarea căruia au fost recunoscute circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Fiind respectate dispozițiile legale menționate și neexistând temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate, critica recurentului inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 328 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2006.