ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1429/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293 din 9

iunie 2005 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul S.C., în baza art. 183

cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C.

pen., la un an închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 29 august 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumelor de 30.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G. reprezentând

cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și de 2.508.400 lei despăgubiri

civile către partea civilă C.A.S. Bacău, reprezentând cheltuieli efectuate cu

spitalizarea victimei și transportul cu ambulanța.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că victima B.A. avea în localitatea Răcăciuni un imobil din

care a închiriat o parte numitului B.I., administrator la SC N.M. SRL Bacău.

Acesta din urmă a deschis în partea

închiriată un bar, într-o cameră, victima având și ea o masă de biliard.

În ziua de 28 august 2004, victima a

venit în localitatea Răcăciuni și a instalat în imobilul unde se afla barul, un

telefon. În continuare aceasta a rămas în bar unde a consumat băuturi alcoolice

și a jucat biliard. La orele 23,00, au sosit la bar inculpatul S.C., împreună

cu C.I. și C.M.

Inculpatul a consumat băuturi

alcoolice după care a jucat biliard cu victima. În jurul orei 2,00, inculpatul

și victima s-au luat la ceartă, intervenind și martorul S.V., tatăl

inculpatului, aflat și el la bar.

Victima i-a reproșat martorului S.V.

că i-ar fi sustras bunuri de la locuința sa și că i-ar fi otrăvit un câine. În

aceste împrejurări victima a pulverizat cu un spray toxic în direcția ochilor

inculpatului.

Ca urmare, inculpatul a lovit-o pe

victimă cu pumnul peste față, acesta căzând cu capul de pardoseala de ciment a

barului.

Constatându-se că starea victimei

este gravă, aceasta a fost transportată la Spitalul Județean Bacău, unde, la

scurt timp după internare a decedat.

Potrivit raportului medico-legal de

necropsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se comei cerebrale

consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de calotă și

leziuni grave de substanță cerebrală.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost reținute în baza procesului verbal de constatare întocmit

de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor

martorilor S.V., B.I., P.G., G.E., C.I. și C.M., probe coroborate cu

recunoașterile inculpatului.

În cauză, instanța a reținut că

fapta a fost săvârșită sub imperiul tulburării determinate de gestul provocator

al victimei, constând în pulverizarea cu spray lacrimogen în direcția ochilor

inculpatului.

În favoarea inculpatului, în afara

circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., au mai fost

reținute și circumstanțe atenuante personale, conform art. 74 lit. a), b) și c)

C. pen., instanța de fond coborând pedeapsa, conform art. 76 lit. b) C. pen.,

sub minimul prevăzut de lege.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia penală nr. 328 din 4 octombrie 2005, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desființat, în parte, hotărârea

primei instanțe, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.,

și a majorat pedeapsa de la un la 3 ani închisoare.

A fost dedusă arestarea preventivă

de la 29 august 2004 la 28 august 2005 și s-au menținut celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Totodată, a fost respins apelul

declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, privind critica din apelul procurorului a reținut că victima

a folosit sprayul lacrimogen în scop de apărare întrucât era sub amenințarea

inculpatului și tatălui acestuia, așa cum a rezultat din declarațiile

martorilor C.I. și C.M.

Anterior, victima le ceruse inculpatului

și tatălui acestuia să părăsească localul, telefonând chiar și la poliție, însă

aceștia au refuzat, moment în care a folosit acea substanță iritantă.

Față de această situație, s-a dispus

înlăturarea circumstanței atenuante a provocării și majorarea pedepsei,

menținând circumstanțele atenuante personale.

Referitor la solicitarea din apelul

inculpatului de a se aplica în cauză dispozițiile art. 44 C. pen., s-a

considerat că inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul S.C., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin.

(1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că fapta a fost comisă

în legitimă apărare și în subsidiar că sunt incidente dispozițiile art. 73 lit.

b) C. pen. De asemenea, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată

prea severă.

Recursul declarat nu este întemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea, în noaptea de 28

august 2004, a infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen. Probele administrate în cauză au confirmat că la data arătată,

inculpatul și tatăl său au avut manifestări ostile față de victimă, aceasta

cerându-le celor doi să părăsească localul, care era proprietatea sa,

telefonând chiar și la poliție, însă aceștia au refuzat. În atari condiții

victima a folosit sprayul lacrimogen, iar inculpatul a lovit puternic victima,

determinând căderea și lovirea cu capul de pardoseala din beton a barului.

Din ansamblul probelor administrate

nu a rezultat existența unor acte ori gesturi cărora să le fie conferită

semnificația juridică a legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen.,

ori a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din

același cod.

Astfel, nu a existat un atac

material direct, imediat și injust din partea victimei, îndreptat împotriva

inculpatului și care să pună în pericol grav persoana inculpatului și nici o

provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă care să determine

săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

Dimpotrivă, a rezultat că agresiunea

este imputabilă în totalitate inculpatului.

În cauză nu s-a probat că victima ar

fi făcut afirmația necorespunzătoare adevărului în sensul că inculpatul i-ar fi

sustras bunuri din locuință, soluția primei instanțe nefiind fundamentată pe

dovezi temeinice.

Așa fiind, nu subzistă eroarea gravă

de fapt prin nereținerea legitimei apărări ori a provocării invocate în recurs.

închisoare stabilită de instanța de control judiciar se constată că aceasta a

fost în mod corect individualizată sub minimul prevăzut de lege, avându-se în

vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările

săvârșirii ei și persoana inculpatului în favoarea căruia au fost recunoscute

circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.

Se mai constată că această pedeapsă

este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate dispozițiile legale

menționate și neexistând temeiuri care să justifice reducerea pedepsei

aplicate, critica recurentului inculpat în sensul greșitei individualizări a

pedepsei nu poate fi primită.

Întrucât motivele de casare invocate

sunt neîntemeiate iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

1

lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 328 din 4 octombrie

2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2006.