ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului

de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167 din 14

octombrie 2013, Tribunalul Olt, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul F.D.M. la 4 ani închisoare.

În baza art. 71

alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii de 24 de ore de la 03 mai 2013 ora

10:30 până la 04 mai 2013 ora 10:30.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul

F.D.M. în vederea depunerii acestora în S.N.D.G.J.

A fost obligat

inculpatul la 1095 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 395/P/2013 din data de 27 iunie 2013,

s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F.D.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută

de art. 183 C. pen., constând în aceea că în ziua de 28 aprilie 2013, pe fondul

unor discuții contradictorii cu victima B.C., i-a aplicat o lovitură cu pumnul,

în urma căreia victima a căzut la pământ și s-a lovit cu capul de carosabil, fiind

transportat la Spitalul Județean de Urgență Slatina și ulterior la Spitalul Clinic

Județean de Urgență nr. 1 Craiova.

În actul de sesizare

al instanței s-a reținut faptul că la data de 28 aprilie 2013 organele de poliție

au fost sesizate cu privire la faptul că numitul B.C. din comuna C. jud. Olt, a

fost agresat de inculpatul F.D.M., care i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul

în zona feței, în urma căreia acesta a căzut și s-a lovit cu capul de asfalt.

Victima a rămas

în stare de inconștiență și a fost transportată de urgență la Spitalul Slatina și

ulterior la Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova, unde a decedat în data de

01 mai 2013.

Din depozițiile

martorilor Ș.I., M.I., T.V., Ț.C.M., T.D. și Ț.D.N., a rezultat că în seara incidentului

părțile s-au aflat în incita barului SC N.D. SRL situat în comuna C. jud. Olt, unde

inculpatul ar fi jucat biliard cu tatăl concubinei sale Ș.I., până în jurul orelor

21,30 când au părăsit localul.

Pe partea opusă

imobilului în care se găsea barul, este situată locuința numitului S.D., la poarta

căruia se afla o bancă din lemn. De pe această bancă s-a ridicat victima B.C., a

traversat strada și s-a îndreptat spre cei doi, acesta fiind momentul în care inculpatul

i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului, proiectându-l spre drum, unde

a căzut lovindu-se cu capul de ciment.

Din depozițiile

acelorași martori a rezultat că, anterior între mai multe persoane, printre care

și părțile, ar fi avut loc o altercație verbală, generată de jocul la biliard, acesta

fiind motivul pentru care la vederea inculpatului, victima s-a ridicat de pe banca

pe care se găsea și s-a apropiat de acesta, fiind lovită în modul descris anterior.

Victima a rămas

în stare de inconștiență și a fost transportată de urgență la Spitalul Slatina și

ulterior la Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova unde a decedat la data de 01

mai 2013.

Din raportul de

constatare medico-legală din 27 mai 2013 întocmit de I.M.L. Craiova a rezultat că

victima a fost adusă la Spitalul nr. 1 Craiova având diagnosticul „politraumatism

prin agresiune fizică, hematom subdural fronto-temporo-parietal stâng, hemoragie

subarahnoidiană" leziunile prezentate putând fi produse prin lovire cu sau

de corpuri dure, interesând o zonă vitală a corpului (craniul și encefalul), necesitând

pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor,

dacă nu survin complicații, de natură a pune în pericol viața victimei.

Raportul medico-legal

de necropsie nr. 1588/A3/2013 al I.M.L. Craiova a concluzionat că moartea victimei

a fost violentă, s-a datorat dilacerării meningo-cerebrale, consecința unui traumatism

cranio-cerebral cu fractură craniană, leziunile de violență putându-se produce prin

lovire cu și de corp dur, între traumatism și deces existând legătură de cauzalitate

directă și necondiționată.

S-a apreciat că

fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 C. pen., constând în fapt

în aceea că la data de 28 aprilie 2013, în jurul orelor 21,30 -22,00, pe fondul

unor discuții contradictorii i-a aplicat o lovitură cu pumnul victimei B.C., proiectând-o

pe carosabil, leziunile suferite de aceasta ducând la deces.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Olt la data de 28 iunie 2013 sub nr. 3415/104/2013.

Până la primul

termen de judecată stabilit în urma repartizării cauzei în sistem informatizat Ecris,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat instanței în original raportul medico-legal

de necropsie din 28 iunie 2013 și avizul Comisiei de Control și Avizare din cadrul

I.M.L. Craiova.

La termenul din

16 septembrie 2013 a fost audiată mama victimei B.E., care potrivit declarației

date, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 100.000 RON, 50.000

RON reprezentând daune materiale și 50.000 RON daune morale.

Și numitul B.S.C.,

fratele victimei, a înțeles să se constituie parte civilă împotriva inculpatului

cu aceeași sumă de bani, 50.000 RON reprezentând daune materiale și 5000 RON daune

morale.

Potrivit declarației

autentificată din 3 octombrie 2013 la sediul B.N.P. asociați R.B. și V.C.D., numitul

B.M., tatăl victimei, s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma

de 100.000 RON, din care 50.000 RON reprezentând daune materiale și 50.000 RON daune

morale.

Înainte de citirea

actului de sesizare, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul

F.D.M., asistat de apărător ales, a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală învederând că recunoaște infracțiunea pentru care s-a

dispus trimiterea sa în judecată, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

S-a procedat la

audierea inculpatului în condițiile art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen.,

declarația fiind atașată la dosar.

În ceea ce privește

pretențiile formulate de părțile civile, inculpatul a fost de acord să le despăgubească

în măsura dovedirii acestora.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, administrat în faza de urmărire penală,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei

de 28 aprilie 2013, în jurul orelor 21,30-22,00, inculpatul însoțit de Ș.I. s-a

deplasat la barul SC N.D. SRL Coteana, acolo unde a jucat biliard cu mai multe persoane,

în local fiind prezentă și victima B.C., între aceștia existând la un moment dat

discuții contradictorii.

În jurul orelor

22,00, barmanul a solicitat consumatorilor să părăsească localul întrucât se apropia

ora de închidere, inculpatul însoțit de socrul său, .părăsind incinta cu intenția

de a merge la domiciliu.

De menționat că,

partea vătămată B.C. părăsise localul anterior și se găsea cu martorul Ț.V. și alte

două persoane pe o bancă situată la poarta locuinței martorului S.D., vizavi de

local.

În momentul în

care l-a observat pe inculpat, victima s-a ridicat de pe bancă și s-a îndreptat

către acesta, inculpatul aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona capului care l-a

proiectat pe drum, unde a căzut, lovindu-se cu capul de ciment și rămânând în stare

de inconștiență.

Deși victima a

fost condusă la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, la data de 01

mai 2013 a decedat în Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, moartea acestuia

fiind violentă, datorându-se dilacerării meningo-cerebrale, consecința traumatismului

cranio-cerebral suferit în urma proiectării pe carosabil, între acesta și deces

existând legătură directă de cauzalitate.

Situația de fapt

anterior descrisă a rezultat din procesele-verbale de cercetare la fața locului

și sesizare, precum și din planșele foto anexate acestora, din actele medico-legale,

respectiv concluzii preliminare, raport de constatare medico legal din 27 mai 2013

și raport medico-legal de necropsie nr. 1588/A3/2013, din declarațiile martorilor

P.V., M.I., Ș.I., Ț.V., Ț.C.M., T.D. și Ț.D.N., precum și din declarațiile inculpatului

care a recunoscut comiterea faptei în împrejurările descrise în rechizitoriu și

reținute de instanță, astfel că nu se mai impune analiza în detaliu a acestora.

În drept, instanța

a reținut că fapta comisă de inculpat în circumstanțele descrise anterior întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

prevăzute de art. 183 C. pen.

La individualizarea

pedepsei principale, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege

(reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea dispozițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.) cât și toate celelalte date care particularizează

atât fapta comisă cât și persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev.

de art. 72 C. pen., „dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă

prevăzute în Partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al

faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală".

Astfel, s-a ținut

seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite dedusă din importanța valorii

sociale afectate - viața omului și urmarea produsă, limitele de pedeapsă, modul

în care inculpatul a agresat partea vătămată, toate circumstanțele în care s-a produs

incidentul, circumstanțele privind persoana inculpatului care nu este cunoscut cu

antecedente penale, fiind o persoană tânără, care a manifestat regret pentru fapta

comisă.

În același timp

instanța nu poate să nu aibă în vedere rezultatul faptei și caracterul ireversibil

al acestuia, comisă de inculpat cu praeterintenție, constând în decesul victimei

B.C. în vârstă de 28 ani, ceea ce conferă faptei un grad ridicat de pericol social

reliefat chiar de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor.

Față de toate

aceste aspecte, având în vedere și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de

4 ani închisoare în regim de detenție potrivit art. 57 C. pen. (orientată așadar

spre minimul special redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.), apreciind că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv,

educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii de 24 ore de la data de

03 mai 2013 la 04 mai 2013, măsură preventivă dispusă prin ordonanța nr. 395/P/2013

din data de 03 mai 2013, ora 10,30, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Totodată, dispunându-se

condamnarea inculpatului pentru o infracțiune prevăzută în anexa Legii nr. 76/2008

privind Sistemul național de date genetice judiciare în temeiul art. 7 din acest

act normativ, instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în

vederea introducerii acestora în S.N.D.G.J.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că atât părinții, cât și fratele

victimei, s-au constituit părți civile în cauză, solicitând suma de câte 100.000

RON cu titlul de daune materiale și morale.

Așa cum rezultă

din declarația inculpatului, în legătură cu pretențiile formulate de părțile civile,

acesta a înțeles să le despăgubească în măsura dovedirii acestora.

Potrivit art.

1357 C. civ., oricine cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, acțiunea

civilă chiar promovată în procesul penal rămânând supusă regulilor civile, potrivit

cărora oricine face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

În considerarea

acestui principiu și pentru dovedirea pretențiilor formulate, părțile civile prin

apărătorul ales, au solicitat proba cu acte și proba cu doi martori, cerere încuviințată

de instanță.

Față de aceste

aspecte privind acțiunile civile promovate în procesul penal de părțile civile B.M.,

B.E. și B.S.C., instanța a constatat că se impune amânarea cauzei în vederea administrării

probelor încuviințate pe latură civilă, astfel că în baza art. 320

1

alin.

(5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea, urmând ca soluționarea acestora să se

facă într-un alt dosar, nou format.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul F.D.M. și părțile civile B.E., B.M. și B.S.C.

Inculpatul a arătat

că apelul vizează modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că, în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86

1

C. pen., pedeapsa aplicată

fiind de cel mult 4 ani, nu a mai fost condamnat anterior, este tânăr și a recunoscut

și regretat fapta, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale

și schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Părțile civile

B.E., B.M. și B.S.C. nu au depus la dosar motive scrise de apel.

Prin decizia penală

nr. 4 din 14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul

F.D.M. și părțile civile B.E., B.M. și B.S.C., împotriva sentinței penale nr. 167

din 14 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3415/104/2013.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel, examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, a constatat că prima instanță a realizat o justă individualizare

a pedepsei aplicată inculpatului F.D.M. atât ca întindere, cât și ca modalitate

de executare, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului în baza art. 183

C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 71 și 64 C.

pen., fiind de natură să atingă scopul preventiv-educativ, astfel cum este definit

în art. 52 C. pen.

În acest sens,

la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele

de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, datele care

privesc persoana inculpatului, dar și împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală.

Pe de altă parte,

la stabilirea modalității de executare a pedepsei, s-a avut în vedere natura infracțiunii

comise de inculpat - faptă de violență, având ca urmare decesul victimei, dar și

împrejurarea că inculpatul nu a respectat valorile sociale ocrotite de normele penale,

aspect în raport de care Curtea apreciază că numai executarea în regim de detenție

a pedepsei potrivit dispozițiilor art. 57 C. pen., este de natură să atingă scopul

pedepsei.

În ceea ce privește

apelurile declarate de părțile civile, Curtea a constatat că prin încheierea de

la 7 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Olt în baza art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-au disjuns acțiunile civile promovate de părțile civile

B.E., B.M. și B.S.C., urmând ca soluționarea acestora să se facă într-un alt dosar,

nou format, reținându-se că din declarația inculpatului de la 23 septembrie 2013,

rezultă că acesta a fost de acord să despăgubească părțile civile în măsura dovedirii

pretențiilor solicitate, iar potrivit dispozițiilor art. 1357 noul C. civ., oricine

cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, acțiunea civilă, chiar promovată

în procesul penal rămânând supusă regulilor civile potrivit cărora oricine face

o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească, astfel încât în considerarea

acestui principiu, instanța a încuviințat proba cu acte și martori solicitată de

părțile civile prin apărătorul ales.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, in termen legal, inculpatul F.D.M., solicitând, atât

în cuprinsul motivelor scrise (depuse la dosar prin apărătorul din oficiu la data

de 11 iunie 2014), cât și cu ocazia dezbaterilor, prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., reducerea pedepsei

aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare

a acesteia.

S-a mai solicitat,

în motivele de recurs formulate în scris prin apărătorul ales la data de 15 septembrie

2014, aplicarea legii penale mai favorabile, susținându-se că aceasta este noul

C. pen. întrucât maximul special al pedepsei prevăzut de actuala reglementare este

mai redus decât cel prevăzut de C. pen. anterior, cu consecința reducerii pedepsei

aplicate inculpatului.

Examinând hotărârile

recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursul declarat

de inculpatul F.D.M., ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

prealabil verificării temeiniciei susținerilor recurentului, Înalta Curte arată

că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind

C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen.

din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea

prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385

1

-

art. 385

19

din legea de procedură penală anterioară, având în vedere,

în acest sens, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 255/2013.

efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din

același Cod.

Rezultă, așadar,

că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții

și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile

de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile

pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii care se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

Prin Legea

nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul

că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al

art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

Referitor la criticile

formulate de recurentul inculpat F.D.M., circumscrise cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. și care vizează

individualizarea judiciară a pedepsei aplicată de instanțele inferioare (cuantum

și modalitate de executare), Înalta Curte arată că, în realizarea scopului de a

include în sfera de cenzură a instanței de recurs numai chestiuni de drept, unul

dintre cazurile de casare modificat substanțial prin Legea nr. 2/2013 a fost cel

reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul restrângerii

controlului judiciar exercitat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua

cale ordinară de atac, doar la aspectele ce vizează nelegalitatea sancțiunii penale

stabilite de instanțele inferioare.

Or, în cauză,

decizia penală recurată a fost criticată de inculpat sub aspectul netemeiniciei

pedepsei aplicată de instanțele inferioare, considerată prea mare, în raport cu

circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului,

situație ce nu mai poate forma, însă, obiectul examinării de către Înalta Curte

de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

din perspectiva dispozițiilor art. 5 din noul C. pen. și realizând o comparare a

prevederilor din ambele legi penale succesive, în raport cu fiecare criteriu de

determinare, Înalta Curte constată că, dintre acestea, cea care conduce, în concret,

la un rezultat mai avantajos pentru recurentul inculpat este legea penală anterioară,

privită, atât prin raportare la fiecare instituție de drept penal aplicabilă în

speță, cât și în urma aprecierii globale a acestora și a evaluării, în ansamblul

lor, a tuturor dispozițiilor incidente în cauza dedusă judecății.

Astfel, inculpatul

F.D.M. a fost trimis în judecată și condamnat de instanțele inferioare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen. (1969) cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. (1968), sancționată

cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani (de la 3 ani și 4 luni la 10 ani închisoare

prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. (1968).

Această infracțiune

își găsește corespondent în dispozițiile art. 195 C. pen. și este sancționată de

noua lege cu închisoarea de la 6 la 12 ani (de la 4 la 8 ani închisoare prin aplicarea

art. 320

1

C. proc. pen. (1968).

Deși reglementarea

anterioară instituia în cazul acestei infracțiuni un maxim special al pedepsei de

10 ani închisoare, spre deosebire de legea nouă care prevede un maxim de 8 ani închisoare,

se observă că minimul special al pedepsei prevăzut de legea penală anterioară este

mai redus (3 ani și 4 luni închisoare) față de cel stabilit de actuala reglementare

(4 ani închisoare), iar pedeapsa aplicată de instanțele inferioare inculpatului

este orientată spre acest minim special, astfel încât, pentru determinarea în concret

a legii penale mai favorabile, este lipsită de relevanță limita maximă a pedepsei

stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 195 C. pen.

Având în vedere

toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la

un rezultat mai blând pentru recurentul inculpat este C. pen. anterior care, în

ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de sancționare a faptelor ce

formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză

și care influențează răspunderea penală a recurentului, creează acestuia o situație

mai avantajoasă.

arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând

vreun caz de casare din cele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., care

să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același Cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

F.D.M.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. (1968), se va dispune obligarea recurentului inculpat la

plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.D.M. împotriva deciziei penale nr. 4 din 14 ianuarie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze penale

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 septembrie 2014.