ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2014

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 167 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1233/63/2013, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută în rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen., art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată;

În temeiul art. 20

C. pen.

rap. la art. 174, art. 175 lit. i)

C. pen.

, art. 74 lit. a)

C. pen.

, art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 64 C. pen., s-a stabilit pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) (dreptul de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa  rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.F.V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul).

În temeiul art. 64 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a desfășura activitatea de conducere a unui autovehicul), pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive din data de 8 ianuarie 2013, până la zi, iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.F.V.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a luat act, ca partea vătămată O.C.D. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 140,85 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C.F.V., în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 14/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului C.F.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen., constând în fapt în aceea că ziua de 8 ianuarie 2013, în timp ce se plimba cu autoturismul marca M. însoțit de alți  doi tineri, cu intenție, a lovit-o pe partea vătămată O.C.D., care se deplasa pe trotuar, a luat-o pe capotă, de unde a căzut la pământ, în apropierea roții stânga față.

După săvârșirea faptei, inculpatul a întors autoturismul din locul în care se afla și, pentru a se sustrage, s-a deplasat cu acesta în direcția opusă, mai precis în cartierul B., unde a abandonat autoturismul pe strada N.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 88/A1 din 16 ianuarie 2013, emis de I.M.L. Craiova, a rezultat că victima O.C.D. a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 1 - 2 zile îngrijiri medicale.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor susținând că nu a avut intenția să suprime viața victimei, ci doar a dorit să "o sperie".

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, ale martorilor, înregistrare audio, raport de constatare medico-legală, proces-verbal de cercetare la fața locului, precum și declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 259 din 10 iulie 2013 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.F.V. (deținut în Penitenciarul Pentru Minori și Tineri Craiova), declarat împotriva Sentinței penale nr. 167 de la 10 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1233/63/2013.

A admis apelul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj - declarat împotriva aceleiași sentințe penale, pe care a desființat-o pe latură penală și rejudecând.

A înlăturat dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și a aplicat dispozițiile art. 76 alin 2 C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., menținând restul dispozițiilor sentinței.

A menținut măsura arestului preventiv pentru inculpatul C.F.V. și a dedus prevenția acestuia de la 10 aprilie 2013 în continuare, la zi.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., susținând că, în raport de faptele deduse judecății, încadrarea juridică stabilită la urmărirea penală și reținută de instanță este greșită.

În această ordine de idei, a precizat că nu a avut intenția uciderii părții vătămate la momentul acroșării cu autoturismul pe care îl conducea, existând imagini filmate de către o cameră video din zonă și în care se vede că a descris un arc de cerc, împrejurare în raport de care a solicitat efectuarea unei expertize în cauză, care însă nu s-a mai avut în vedere.

De altfel, chiar și în declarația dată în cursul urmăririi penale a invocat lipsa intenției uciderii părții vătămate, fiind vorba de o singură acroșare cu autoturismul.

Într-un prim subsidiar, a invocat cazul de casare prev. de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii și anume intenția, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că doar lipsa de experiență ca șofer, a determinat o asemenea consecință nefastă, întrucât după cum a și declarat, a vrut doar "s-o agațe" pe partea vătămată.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei prin stabilirea unui cuantum care să fie apreciat în funcție de circumstanțele sale personale, în acest sens precizând că a abandonat școala pentru a-și ajuta mama considerând totodată că în mod eronat i-au fost înlăturate disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Avocat D.A., apărător din oficiu, a formulat și susținut o cerere prin care a solicitat scutirea de la plata amenzii la care a fost obligată, arătând că a fost desemnată în cauză pentru termenul din data de 28 august 2013, însă a confundat inculpatul cu un altul și nu s-a prezentat pentru a-i  asigura asistența juridică.

Verificând cererea de scutire de amendă formulată de doamna avocat D.A., Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.F.V. prin  raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin  Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Totodată, în conformitate cu disp. art. 385

10

alin. (1), (2) și (2

1

) C. proc. pen.: "Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 10 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 10 ianuarie 2014, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 385

10

C. proc. pen.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul-inculpat a fost citat încă de la primul termen de judecată din data de 28 august 2013 când s-a dispus verificarea legalității măsurii arestării preventive cu această mențiune precizată anterior, citația fiind primită de recurent la penitenciar la data 13 august 2013 (Dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că inculpatul a transmis prin fax motivele de recurs, la data de 6 ianuarie 2014.

Or, în condițiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 10 ianuarie 2014, la un interval de aproximativ 5 luni de la primirea citației, recurentul inculpat a fost informat cu privire la obligațiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.

În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii inculpatului C.F.V. din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate. lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În această succesiune logico-juridică, analizând hotărârea pronunțată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpatul C.F.V. cu privire la solicitarea de reindividualizare a pedepsei în raport de circumstanțele sale personale și prin reținerea disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. ce i-au fost înlăturate de către instanța de apel, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunțată Decizia penală nr. 259 a Curții de Apel Craiova, respectiv 10 iulie 2013, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Noile dispoziții ale art. 385

9

pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanțe, în calea de atac a recursului a fost exclusă: greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului tocmai prin înlăturarea disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și reținerea disp. art. 76 alin. (2) din același cod, încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

În ceea ce privește cererea de scutire de amendă formulată de doamna avocat D.A., Înalta Curte, constată că pentru același argumente susținute în cererea scrisă depusă în fața instanței la termenul de judecată din data de 6 decembrie 2013 cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului C.F.V., doamnei avocat i s-a admis cererea și s-a dispus reducerea cuantumului amenzii judiciare de la 500 la 100 lei.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că de la termenul de judecată din data de 11 octombrie 2013, când s-a dispus amendarea doamnei avocat și până1 la, termenul de astăzi, 10 ianuarie 2014, asistența juridică obligatorie din oficiu a inculpatului a fost asigurată de doamna avocat T.G., astfel că, nu se impune scutirea doamnei avocat D.A. de la plata amenzii judiciare astfel cum a fost redusă, cererea urmând a fi respinsă.

Față de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.V., urmând a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F.V. împotriva Deciziei penale nr. 259 din 10 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 8 ianuarie 2013 la 10 ianuarie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Respinge cererea de scutire de amendă formulată de doamna avocat D.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL