ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8467/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Beiuș sub nr. 1490 din 22 iulie 2004, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâții M.V. și B.S. solicitând să se constate că defuncta M.C. a dobândit un drept de proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F., grădină, casă și curte situate în satul Ferice, că acestea fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, că reclamantul și pârâtul M.V. sunt unicii succesori în calitate de fiu și respectiv soț supraviețuitor și să se dispună predarea succesiunii. La data de 7 octombrie 2004, reclamantul și-a completat acțiunea prin chemarea în judecată a pârâtei S.B.F., iar la data de 9 noiembrie 2004 a solicitat și reducțiunea testamentului autentic dat de M.C.

pârâtului M.V. Pârâtul M.V. a formulat în cauză o cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că este succesor, în cote egale, cu privire la imobilele indicate în acțiune, că în masa succesorală intră numai cota de 4/8 din aceste imobile și că reclamantul și pârâtul au vocație succesorală pentru cote egale de câte 2/8 fiecare din masa succesorală. Atât acțiunea completată, cât și cererea reconvențională au fost admise în parte prin sentința civilă nr. 63 din 17 ianuarie 2005 a Judecătoriei Beiuș. Apelul declarat de reclamantul pârât reconvențional a fost admis și s-a schimbat în parte sentința, prin decizia nr. 373/A din 13 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă (completul V/A).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reclamant reconvențional, la data de 8 iunie 2005, recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă (publicată în M. Of., nr. 609 din 14 iulie 2005). Art. II alin. (3) din legea menționată stabilește că, „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel”. Cum litigiul de față se înscrie în materia succesorală, competența soluționării recursului aparține Curții de Apel Oradea, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 3 pct. 3 C. proc.

civ. În baza art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 se va trimite cauza spre soluționare instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE În baza art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 trimite recursul declarat de M.V. împotriva deciziei nr. 373A din 13 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, aceleiași instanțe spre soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2005.