ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6909/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6909/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 974 din 6

iulie 2005, Tribunalul București, secția II-a penală, a condamnat pe inculpatul

G.S., la 15 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen., și la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.,

dispunându-se ca, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive, de la 17 noiembrie 2004, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile și a daunelor morale, în valoare de 5000 lei și,

respectiv, 10.000.000 lei, către partea civilă M.F.

La data de 16 noiembrie 2004, după

ce a consumat împreună cu concubina sa, B.A., o sticlă de bere, inculpatul

împreună cu aceasta a coborât în fața blocului pentru a tăia două gâște.

În timp ce inculpatul tăia gâștele,

au apărut victima M.G. și partea vătămată E.G., care, glumind, i-au spus

inculpatului că sunt de la poliție și că nu are voie să taie gâștele acolo.

După ce partea vătămată E.G. a

lovit-o cu pumnul în zona feței pe B.A., care a căzut, inculpatul s-a îndreptat

spre victima M.G., încercând să-l lovească cu un cuțit. Victima a încercat să

se apere aruncând cu o sticlă de bere, însă inculpatul a reușit să-i aplice

victimei o lovitură cu cuțitul urmare căreia a decedat. Partea vătămată E.G. a

încercat să intervină, moment în care a fost lovită cu cuțitul, de către

inculpat, în zona de sub brațul stâng, suferind leziuni care i-au pus în

primejdie viața.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 689 din 12 septembrie 2005, admițând apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă M.F., a

desființat, în parte, sentința și, rejudecând, după descontopirea pedepsei

rezultante în pedepsele componente, a majorat pedeapsa de 15 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la 20 ani

închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

după contopirea cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru art. 20, art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 20 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Totodată, s-a menținut starea de

arest a acestuia și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive, de la 17 noiembrie 2004, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare

de moarte, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, în raport de circumstanțele

personale.

Recursul este fondat, dar pentru

alte motive decât cele invocate.

Instanțele nu au examinat cu atenție

toate probele administrate în cauză, și astfel au omis să rețină că inculpatul

a acționat în condițiile atenuantei legale a scuzei provocării prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen.

Edificatoare este, în acest sens,

declarația martorului C.I., administratorul blocului, care, în cursul cercetării

judecătorești, a arătat următoarele: „În luna noiembrie 2004, mă aflam împreună

cu inculpatul și concubina acestuia, lângă blocul în care locuiesc, pentru a le

da niște chitanțe de la asociația de locatari. La solicitarea inculpatului,

l-am ajutat să taie niște gâște, moment în care au venit la noi victima decedată

și un alt băiat, pe care îl cunoșteam din cartier, E.G., spunându-mi că sunt de

la poliție și interzicând să tăiem acolo gâștele. Victima, în urma discuțiilor

purtate a încercat să-l lovească pe inculpat cu o sticlă plină cu bere, de 2

litri. Inculpatul s-a ferit, nu a fost lovit, iar cealaltă parte vătămată, E.G.,

am văzut că și ea, la rândul său, a lovit-o pe concubina inculpatului, cu

pumnul, lovitură în urma căreia, aceasta a căzut …. Senzația mea a fost că

inculpatul a avut o atitudine de apărare față de victime, întrucât acestea au

fost primele care au generat conflictul”.

Relatările acestui martor ocular

sunt confirmate și de către martorul O.C.C.

În raport de aceste declarații, care

nu au fost contrazise de alți martori prezenți la partea de început a

incidentului instanțele trebuiau să rețină că inculpatul a acționat în

condițiile unei puternice tulburări, determinată de atitudinile agresive, provocatoare

ale victimei, produse prin violență, adică în condițiile atenuantei legale a

scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Pentru aceste considerente, urmează

ca, sub acest aspect, să fie admis recursul inculpatului, să fie casate hotărârile

atacate, dar numai cu privire la omisiunea reținerii aplicării art. 73 lit. b)

C. pen., și la individualizarea pedepsei.

Motivele de recurs invocate de

inculpat, referitoare la împrejurarea că s-ar impune schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., nu pot fi primite.

Sub acest aspect, probele

administrate în cauză dovedesc că inculpatul, ripostând la acțiunea

provocatoare a victimei, a aplicat acesteia lovituri cu cuțitul, cauzându-i o

plagă înjunghiată penetrantă, în regiunea inghinală stângă, iar părții vătămate

E.G., o plagă înjunghiată, de circa 3 cm, în regiunea axilară stângă, cu

secțiune mare musculară, deltoidiană și secțiunea arteră circumflexă humerală.

Or, în aceste condiții, faptele

inculpatului au fost corect încadrate în infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. și, respectiv, tentativă la

aceeași infracțiune.

În concluzie, pentru motivele mai

sus arătate, în urma admiterii recursului inculpatului și casării celor două hotărâri,

se vor înlătura dispozițiile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., se va

descontopi pedeapsa rezultantă, de 20 de ani închisoare, în pedepsele

componente și, făcându-se aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., vor fi reduse

pedepsele, de la 20 ani închisoare la 14 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., și de la 7 ani și 6 luni

închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. și, evident, va fi redus

cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea

civilă.

În urma contopirii acestor pedepse,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, din care va

fi redusă durata reținerii și arestării preventive, de la 17 noiembrie 2004, la

8 decembrie 2005.

Totodată, se va reduce cuantumul

despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, către partea civilă M.F.,

de la 5.000 lei la 4.000 lei daune materiale și de la 10.000 lei la 9.000 lei

daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 689 din 12 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 974 din 6 iulie 2005 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, numai cu privire la omisiunea reținerii circumstanței atenuante

legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și la

individualizarea pedepsei.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

20 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 20 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.;

- 7 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit.

i) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen., și reduce pedepsele aplicate inculpatului, după cum urmează:

de la 20 ani închisoare la 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., și de la 7 ani și 6 luni

închisoare la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 14 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 17 noiembrie 2004

la 8 decembrie 2005.

Reduce cuantumul despăgubirilor

civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă M.F. de la 5.000

lei la 4.000 lei daune materiale și de la 10.000 lei la 9.000 lei daune morale.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

decembrie 2005.