ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5155/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5155/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 august 2000,
reclamanții S.M., G.A., M.M. și D.L. au chemat în judecată pârâții SC S. SA și
Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în
cauză, instanța de judecată să-i oblige pe aceștia să le lase în deplină
proprietate și liniștită posesie imobilul situat în comuna Bujoru, județul
Teleorman, compus din construcții: moară, presă de ulei, cu inventarul
utilajelor și instalațiilor aferente și teren în suprafață de 1425 mp.
Ulterior, la data de 23 octombrie 2001,
reclamanții au precizat cererea de chemare în judecată, în sensul întemeierii
acesteia pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii reclamanții au
arătat că autorul acestora a dobândit imobilele menționate prin act de
vânzare-cumpărare autentic.
Imobilele care fac obiectul acțiunii
în revendicare au fost naționalizate în anul 1948, fără a se acorda nici o
despăgubire.
La data de 6 noiembrie 2000, pârâta SC
S. SA a formulat cerere de chemare în garanție a Fondului Proprietății de Stat,
solicitând obligarea acestuia la plata unei despăgubiri la valoarea de
circulație a morii.
Ulterior, la data de 30 noiembrie
2000, arătând că a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la Fondul
Proprietății de Stat, Asociația S.S. Alexandria, a formulat cerere de
intervenție și cerere de chemare în garanție a vânzătorului.
Prin sentința nr. 28 din 5 aprilie
2004, în rejudecare după anulare și declinarea competenței, Judecătoria
Zimnicea a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția
prematurității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins ca nefondată acțiunea și
cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Prin aceeași hotărâre, prima
instanță a respins ca nefondată cererea de intervenție și excepția lipsei
calității procesuale active a intervenientei și ca fără obiect cererea de
chemare în garanție.
S-a reținut că reclamanții au
dovedit calitatea de moștenitori ai titularului dreptului de proprietate, S.G.
Însă, ca efect al legilor de
naționalizare acesta a pierdut proprietatea bunurilor menționate, așa încât
moștenitorii acestuia nu pot justifica titlul lor, condiție de fond a acțiunii
în revendicare.
Titlul statului este valabil,
întrucât instanțele nu pot discuta legalitatea actului de naționalizare, ci
verifică doar legalitatea aplicării acestuia.
Împotriva hotărârii primei instanțe
reclamanții au declarat apel, criticile privind greșita aplicare a legii.
Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă, prin decizia nr. 2135 A din 11 octombrie 2004, a respins
apelurile ca nefondate și a menținut sentința atacată, apreciind că soluția
este temeinică și legală, pentru alte motive însă.
În motivarea acestei decizii
instanța de control judiciar a reținut că litigiul a avut ca obiect
revendicarea bunurilor imobile arătate.
În raport de succesiunea în timp a
unor acte normative, în prezentul litigiu au devenit incidente dispozițiile
Legii nr. 10/2001.
Imobilul revendicat a fost preluat
prin Legea nr. 119/1948, preluare considerată ca una abuzivă și fără titlu
valabil, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 11 din
Legea nr. 10/2001.
Dat fiind caracterul special,
reparatoriu al acestui act normativ, acțiunea în revendicare nu urmează
regulile comune prevăzute în art. 480 C. civ. ci se soluționează în raport de
criteriile de preferabilitate prevăzute de art. 46 din Legea nr. 10/2001.
În cauză, imobilul revendicat a
făcut obiectul contractului de privatizare, prin contractul de
vânzare-cumpărare acțiuni nr. TR 0015 din 13 martie 2003.
Până la încheierea dezbaterilor,
reclamanții nu au înțeles să investească instanța cu o cerere de constatare a
nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni menționat și
nici au făcut dovada sesizării instanței cu o acțiune separată, având acest
obiect.
Față de această împrejurare titlul
pârâtei Asociația S.S. s-a consolidat, motiv pentru care acțiunea în
revendicare apare ca neîntemeiată.
Legea nr. 10/2001 conferă
preferabilitate, în cadrul analizei titlurilor de proprietate ale părților,
titlului cumpărătorului al cărui act de vânzare-cumpărare nu a fost desființat,
potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (5).
În aceste condiții, deși imobilul a
trecut în proprietatea statului fără titlul valabil, acțiunea în revendicare a
reclamanților nu poate avea succes.
Împotriva acestei din urmă hotărâri
reclamanta G.A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut că în mod greșit a fost
reținută incidența în cauză a art. 46 alin. (2) și (5) din Legea nr. 10/2001,
ca urmare a raportării greșite la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, deși
acesta nu a avut nici un efect asupra bunurilor existente în patrimoniul SC S.
SA Alexandria.
În concluzie, reclamanta a solicitat
admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii
apelurilor declarate de reclamanți și schimbarea în tot a hotărârii primei
instanțe, în sensul admiterii acțiunii în revendicare.
Recursul este fondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispozițiilor legii
societăților comerciale rezultă că acțiunile reprezintă fracțiuni ale
capitalului social, iar capitalul social reprezintă totalitatea c/valorilor în
expresie bănească, aduse ca aport în patrimoniul societății comerciale de către
asociați sau acționari care, în principiu, rămâne invariabil, de la constituire
până la lichidare ori până la adoptarea unei hotărâri a adunării generale de
majorare sau reducere.
Vânzarea-cumpărarea de acțiuni ale
societății comerciale nu afectează patrimoniul acesteia și nici capitalul
social, reprezentând doar o modificare a structurii acționariatului.
În speță, privatizarea societății
comerciale pârâte a avut loc pe calea vânzării-cumpărării de acțiuni și a dus
exclusiv la o modificare a structurii acționariatului.
Nu s-a invocat în cauză privatizarea
societății comerciale prin vânzarea de active.
Ca atare, cum bunurile revendicate
nu au făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, acțiunea în
revendicare nu poate fi examinată în raport de dispozițiile art. 46 din Legea
nr. 10/2001, cu referirea la prevalența principiului ocrotirii bunei credințe.
Or, pentru a respinge acțiunea în
revendicare, deși a constatat lipsa titlului statului, instanța de control
judiciar a făcut confuzie între categoriile economice menționate, cu referire
la capital social, acțiuni și elemente de activ a patrimoniului, sub aspectul
naturii și efectele juridice a acestora, pronunțând din acest motiv o hotărâre
nelegală, supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fine, străin cauzei apare
considerentul privind culpa reclamanților, constând în aceea că nu au sesizat
instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare de acțiuni, atâta timp acest contract nu privea transmiterea
dreptului de proprietate asupra unor active.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată, în sensul
că va admite apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe,
pe care o va schimba în tot în sensul admiterii acțiunii, conform
dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanta G.A. împotriva
deciziei nr. 2135/A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a
III-a civilă, pe care o modifică, în sensul că admite apelurile declarate de
reclamanții G.A., M.M., D.L. și S.M. împotriva sentinței civile nr. 28 din 5
aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Zimnicea.
Schimbă în parte sentința și obligă
pârâții SC S. SA și Ministerul de Finanțe să lase în deplină și absolută
proprietate și posesie imobilul situat în comuna Bujoru, județ Teleorman,
compus din teren în suprafață de 1.425 mp, moară 136 mp, predă ulei 60 mp, cu
utilajele și instalațiile aferente.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.