ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5373/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 martie 2004,

reclamanta T.C. a chemat în judecată S.N. Î.F. SA București, pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să oblige pârâta la

restituirea în natură, conform Legii nr. 10/2001, a terenului, imobilului și a

presei de ulei, proprietatea sa, situate în comuna Traian, județul Teleorman.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că bunurile revendicate au aparținut autorului său S.A.

Aceste bunuri au fost preluate

abuziv de către stat, în anul 1948.

Notificările făcute în acest sens

pârâtei nu au primit o soluționare favorabilă.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația

prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001/2001.

În fine, chiar dacă s-ar aprecia că

reclamanta și-a îndeplinit obligația notificării în termen, acțiunea acesteia

ar urma a fi respinsă, întrucât nu și-a îndeplinit obligația de a depune, până

la data de 14 martie 2003, înscrisurile care să facă dovada calității acesteia de

moștenitor.

La termenul din 19 aprilie 2004,

fixat pentru judecarea cererii, S.C. a formulat cerere de intervenție în

interes propriu, pretenția privind aceleași bunuri.

Prin sentința nr. 504 din 24 mai

2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins atât cererea de

chemare în judecată cât și cererea de intervenție în interes propriu, ca

neîntemeiate.

În motivarea hotărârii, instanța de

fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat calitatea

de proprietar al autorului reclamantei, asupra bunurilor revendicate.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat apel reclamanta T.C. și intervenientul S.C., criticile privind

greșita aplicare a legii.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 1965 A din 27 septembrie 2004, a respins apelul

ca nefondat.

S-a reținut că prin notificarea

înaintată în termen, reclamanta T.C. și tatăl intervenientului au solicitat

restituirea în natură doar a presei de ulei ce a apa

rținut autorului lor comun.

Abia prin notificarea din 8 aprilie

2003, formulată după termenul prevăzut de art. 121 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, aceleași persoane și-au manifestat intenția de a dobândi în natură

terenul, construcția și presa de ulei, deținute de autorul lor.

În raport de această împrejurare, cu

referire la depășirea termenului de notificare, în discuție rămâne doar

restituirea presei de ulei.

Or, cu referire la imobilul

menționat nu se face dovada dreptului de proprietate al numitului A.S.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta și intervenientul au declarat recurs.

S-a susținut că au notificat în

termen pârâta și au dovedit că autorul lor a fost titularul dreptului de

proprietate asupra bunurilor revendicate, așa încât în mod greșit s-a refuzat

restituirea acestora.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Termenul precizat de art. 22 din

Legea nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv, ultima dată prin O.U.G. nr.

10/2003.

Notificarea prevăzută de art. 21 din

același act normativ, cu referire la ultima notificare, completată sub aspectul

bunurilor revendicate, din 2 aprilie 2003, a fost făcută în interiorul acestui

termen, stabilit prin O.U.G. nr. 10/2003 (filele 12 și 15 din dosarul de fond).

Drept urmare, în mod greșit s-a

reținut de către instanțe neîndeplinirea de către reclamantă și intervenient a

obligațiilor de notificare și de depunere a actelor doveditoare, prevăzute de

art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Calitatea de titular al dreptului de

proprietate al autorului reclamantei a fost dovedită, în condițiile Legii nr.

10/2001, cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 10, 12, 33 din

dosarul de fond).

Prin urmare, în mod greșit s-a

apreciat de către instanțe că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea

nr. 10/2001.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată, în sensul că va

admite apelul declarat de reclamantă și intervenient și va schimba în tot

sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea astfel cum a fost formulată,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta T.C. și

intervenientul S.C. împotriva deciziei nr. 1965 A din 27 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează. Admite

apelul acelorași părți împotriva sentinței nr. 504 din 24 mai 2004 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă în tot. Admite

acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și obligă pârâta să lase

în deplină posesie și proprietate imobilele, teren în suprafață de 0,97 ha,

presă de ulei și teren aferent acesteia de 0,092 ha, situate în Comuna Traian,

județul Teleorman.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.