ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 5 ianuarie 2005,

Judecătoria Brașov a admis cererea de încuviințare a executării silite

formulată de creditoarea B.C. S.P.I.B.R., privind executarea biletului la ordin

emis la data de 22 martie 2000, contractului angajament și contractul de gaj din

7 aprilie 2000, împotriva debitoarelor SC P.A. SA Poiana Brașov și SC C.G. SRL

Brașov.

Instanța de fond, a reținut că

titlul executoriu reflectă obligația debitoarelor de plată a sumei de 900.000 dolari

S.U.A.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 325/ Ap din 4 aprilie 2005, a admis apelul debitoarei SC P.A. SA

Poiana Brașov, a schimbat în tot încheierea atacată și pe fond a respins

cererea de încuviințare a executării silite.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că raportat la momentul cererii de executare silită a biletului la

ordin, aceasta era prescrisă, avalistul fiind un debitor de regres iar

executarea supusă normelor speciale prevăzută de Legea nr. 58/1934. Cu privire

la contractul de angajament și accesoriile acestuia, vor urma soarta biletului

la ordin, în vederea avalizării căruia au fost încheiate.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, creditoarea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

5, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta, susține că instanțele au

încălcat dispozițiile procedurale, SC C.G. SRL fiind citată în nume propriu,

deși împotriva ei se pornise procedura falimentului, așa încât reprezentarea

societății comerciale era exclusiv a lichidatorului judiciar.

Pe de altă parte, instanța de apel a

interpretat greșit contractul angajament din 24 martie 2000 modificat prin

actul adițional, reținând caracterul accesoriu al acestuia în raport cu biletul

la ordin. Banca și-a asigurat creanța sa atât prin ipoteca instituită pe H.S.

cât și prin garantarea cu averea administratorului P.V. Astfel, creditorul

putea să se regreseze împotriva emitentului biletului la ordin iar acțiunea era

prescriptibilă în termenul de un an stabilit de art. 94 din Legea nr. 58/1934

sau să execute silit cele două contracte în termenul general de prescripție.

Instanța de apel, a aplicat greșit

dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934 și prin aceea că a ignorat dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 64/1995. Împotriva debitoarei SC C.G. SRL prin sentința

nr. 27/ F din 6 februarie 2001 s-a deschis procedura falimentului așa încât

termenele de prescripție a acțiunilor pentru realizarea creanțelor au fost

suspendate.

Mai mult, la data de 26 februarie

2004 prin ordinul de plată, creditoarea a încasat suma de 826.000.000 lei ca

urmare a executării gajului cu deposedare asupra mijloacelor de transport ale

debitoarei.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune.

Prin biletul la ordin emis de către

debitoarea SC C.G. SRL la data de 22 martie 2000 aceasta s-a obligat să

transmită creditorului N.V. suma de 900.000 dolari S.U.A., scadentă la 10

aprilie 2000, reprezentând valoarea acțiunilor din contractul de

vânzare-cumpărare. Biletul la ordin a fost avalizat de B.C. S.P.I.B.R.,

instituind garanții suplimentare conform convențiilor din 14 martie și

respectiv 24 martie 2000. Contractului angajament, încheiat în baza celor două

convenții, i s-au suplimentat garanțiile la data de 7 aprilie 2000, prin actul

adițional și contractul de gaj încheiat între P.V. și bancă. Biletul la ordin a

fost prezentat la plată avalistului și executat la 2 aprilie 2002 și respectiv

29 iulie 2002 (pentru cheltuieli de executare), născându-se astfel dreptul de

regres al băncii.

Avalul este o garanție de drept

cambial. El reprezintă o obligație cambială accesorie față de obligația celui

garantat, nu din punct de vedere a obligației principale a trăgătorului ci în

ce privește existența cambiei și a obligației celui garantat. Indiferent de

raporturile (civile sau comerciale) dintre avalist și persoana avalizată,

acestea nu se sting prin avalizare pentru că obligația cambială nu novează

obligația care i-a dat naștere, iar avalistul nu dobândește acțiunea cambială

contra avalizatului sau giranților anteriori decât dacă plătește cambia sosită

la scadență. Avalistul este astfel subrogat ipso jure în drepturile

creditorului împotriva avalizatului și obligaților anteriori.

Din această perspectivă instanța de

apel a stabilit judicios caracterul obligației și natura normelor aplicabile în

cauză.

Însă, prevederile art. 94 alin. (2)

din Legea nr. 58/1934 stabilesc termenul de prescripție de un an a acțiunilor

posesorului împotriva giranților și împotriva trăgătorului iar alin. (2),

termenul de 6 luni, a acțiunilor giranților unii împotriva altora și împotriva

trăgătorului socotite din ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua

în care acțiunea în regres a fost pornită împotriva sa.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 36

din Legea nr. 64/1995 prevăd suspendarea oricăror termene de prescripție a

acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra

debitorului.

Prin sentința civilă nr. 21/ F din 6

februarie 2001, s-a dispus deschiderea procedurii concursuale a executării silite

asupra persoanei avalizate.

Astfel, instanța de apel nu a

analizat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și nici

cauzele de suspendare a cursului prescripției.

Instanța de apel nu a analizat nici

efectele pe care le-a produs plata parțială a datoriei, prin ordinul de plată

din 26 februarie 2004, ca urmare a executării unei garanții a obligației.

Față de aceste considerente instanța

de apel va fi obligată să analizeze în ce măsură raporturilor dintre obligații

cambiali le sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 64/1995 și art. 16

din decretul 167/1958, privind suspendarea și întreruperea cursului

prescripției.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

declarat, împotriva deciziei civile nr. 325/ Ap din 4 aprilie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, pe care o va casa cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

creditoarea B.C. S.P.I.B.R., sucursala București, împotriva deciziei nr. 325

din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 martie 2006.