ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1237/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 ianuarie 2005, Judecătoria Brașov a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea B.C. S.P.I.B.R., privind executarea biletului la ordin emis la data de 22 martie 2000, contractului angajament și contractul de gaj din 7 aprilie 2000, împotriva debitoarelor SC P.A. SA Poiana Brașov și SC C.G. SRL Brașov. Instanța de fond, a reținut că titlul executoriu reflectă obligația debitoarelor de plată a sumei de 900.000 dolari S.U.A. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 325/ Ap din 4 aprilie 2005, a admis apelul debitoarei SC P.A. SA Poiana Brașov, a schimbat în tot încheierea atacată și pe fond a respins cererea de încuviințare a executării silite.

Instanța de apel a reținut, în esență, că raportat la momentul cererii de executare silită a biletului la ordin, aceasta era prescrisă, avalistul fiind un debitor de regres iar executarea supusă normelor speciale prevăzută de Legea nr. 58/1934. Cu privire la contractul de angajament și accesoriile acestuia, vor urma soarta biletului la ordin, în vederea avalizării căruia au fost încheiate. Împotriva deciziei astfel pronunțate, creditoarea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta, susține că instanțele au încălcat dispozițiile procedurale, SC C.G. SRL fiind citată în nume propriu, deși împotriva ei se pornise procedura falimentului, așa încât reprezentarea societății comerciale era exclusiv a lichidatorului judiciar.

Pe de altă parte, instanța de apel a interpretat greșit contractul angajament din 24 martie 2000 modificat prin actul adițional, reținând caracterul accesoriu al acestuia în raport cu biletul la ordin. Banca și-a asigurat creanța sa atât prin ipoteca instituită pe H.S. cât și prin garantarea cu averea administratorului P.V. Astfel, creditorul putea să se regreseze împotriva emitentului biletului la ordin iar acțiunea era prescriptibilă în termenul de un an stabilit de art. 94 din Legea nr. 58/1934 sau să execute silit cele două contracte în termenul general de prescripție. Instanța de apel, a aplicat greșit dispozițiile art. 94 din Legea nr. 58/1934 și prin aceea că a ignorat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 64/1995.

Împotriva debitoarei SC C.G. SRL prin sentința nr. 27/ F din 6 februarie 2001 s-a deschis procedura falimentului așa încât termenele de prescripție a acțiunilor pentru realizarea creanțelor au fost suspendate. Mai mult, la data de 26 februarie 2004 prin ordinul de plată, creditoarea a încasat suma de 826.000.000 lei ca urmare a executării gajului cu deposedare asupra mijloacelor de transport ale debitoarei. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune. Prin biletul la ordin emis de către debitoarea SC C.G. SRL la data de 22 martie 2000 aceasta s-a obligat să transmită creditorului N.V. suma de 900.000 dolari S.U.A., scadentă la 10 aprilie 2000, reprezentând valoarea acțiunilor din contractul de vânzare-cumpărare.

Biletul la ordin a fost avalizat de B.C. S.P.I.B.R., instituind garanții suplimentare conform convențiilor din 14 martie și respectiv 24 martie 2000. Contractului angajament, încheiat în baza celor două convenții, i s-au suplimentat garanțiile la data de 7 aprilie 2000, prin actul adițional și contractul de gaj încheiat între P.V. și bancă. Biletul la ordin a fost prezentat la plată avalistului și executat la 2 aprilie 2002 și respectiv 29 iulie 2002 (pentru cheltuieli de executare), născându-se astfel dreptul de regres al băncii. Avalul este o garanție de drept cambial. El reprezintă o obligație cambială accesorie față de obligația celui garantat, nu din punct de vedere a obligației principale a trăgătorului ci în ce privește existența cambiei și a obligației celui garantat.

Indiferent de raporturile (civile sau comerciale) dintre avalist și persoana avalizată, acestea nu se sting prin avalizare pentru că obligația cambială nu novează obligația care i-a dat naștere, iar avalistul nu dobândește acțiunea cambială contra avalizatului sau giranților anteriori decât dacă plătește cambia sosită la scadență. Avalistul este astfel subrogat ipso jure în drepturile creditorului împotriva avalizatului și obligaților anteriori. Din această perspectivă instanța de apel a stabilit judicios caracterul obligației și natura normelor aplicabile în cauză. Însă, prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 stabilesc termenul de prescripție de un an a acțiunilor posesorului împotriva giranților și împotriva trăgătorului iar alin. (2), termenul de 6 luni, a acțiunilor giranților unii împotriva altora și împotriva trăgătorului socotite din ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua în care acțiunea în regres a fost pornită împotriva sa.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 prevăd suspendarea oricăror termene de prescripție a acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului. Prin sentința civilă nr. 21/ F din 6 februarie 2001, s-a dispus deschiderea procedurii concursuale a executării silite asupra persoanei avalizate. Astfel, instanța de apel nu a analizat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și nici cauzele de suspendare a cursului prescripției. Instanța de apel nu a analizat nici efectele pe care le-a produs plata parțială a datoriei, prin ordinul de plată din 26 februarie 2004, ca urmare a executării unei garanții a obligației. Față de aceste considerente instanța de apel va fi obligată să analizeze în ce măsură raporturilor dintre obligații cambiali le sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 64/1995 și art. 16 din decretul 167/1958, privind suspendarea și întreruperea cursului prescripției.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat, împotriva deciziei civile nr. 325/ Ap din 4 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o va casa cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de creditoarea B.C. S.P.I.B.R., sucursala București, împotriva deciziei nr. 325 din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.