ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3522/2005

Asupra recursului de față constată: Prin cererea înregistrată la 8 decembrie 2003 , reclamanții P.L. și P.C. au solicitat evacuarea pârâtei S.E.S. din spațiile care se identifică cu camera (2), debara (5) și grupul sanitar (4) în imobilul situat în București, și pe care aceasta le ocupă în mod abuziv, fără a deține vreun titlu. În motivarea cererii reclamanții arată că sunt proprietarii spațiilor în litigiu și că pârâta, care deține în același imobil, în locațiune, o altă cameră, în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietarul acesteia, familia B., a ocupat în mod abuziv și spațiile menționate refuzând să le elibereze. Prin sentința civilă nr. 2313 din 1 aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 București a admis, în parte, acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din spațiile cu destinația de cameră, debara și grup sanitar situate la demisolul imobilului situat în București, proprietatea reclamanților.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea precizatoare formulată de reclamanți. În motivarea sentinței s-a reținut că pârâta ocupă, în mod abuziv, fără a deține vreun titlu și în lipsa oricărei convenții cu proprietarii, spațiile în litigiu iar apărarea acesteia, în sensul că din anul 1980 foștii chiriași ai imobilului i-ar fi permis să le folosească este irelevantă, nefiind de natură să justifice ocuparea lor, în prezent, fără acordul proprietarilor. Reținând că în cazul ocupării unui imobil prin abuz, adică fără a poseda un titlu valabil, sancțiunea este evacuarea, prima instanță a apreciat că se impune, în raport de dispozițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 114/1994, admiterea cererii în evacuare dedusă judecății.

Totodată, prima instanță a apreciat că nu este necesară promovarea și a unei acțiuni în revendicare întrucât dreptul de proprietate poate fi apărat și pe calea mijlocului mai puțin energic al acțiunii în evacuare, motiv pentru care a respins acțiunea precizatoare (în revendicare) formulată de către reclamanți. Prin decizia civilă nr. 1508 din 19 august 2004, Curtea de Apel București, secția a IV- civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă S.E.S. În motivarea deciziei s-a reținut că pretențiile pârâtei împotriva reclamantei pentru îmbunătățirile aduse unora din spațiile în litigiu, formulată pentru prima oară în apel, și susținerea acesteia în sensul că prin folosința îndelungată este îndreptățită să refuze să lase aceste spații în posesia reclamanților, nu pot fi primite, caz în care, apelul dedus judecății este nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.E.S., solicitând să i se permite să folosească WC-ul și chiuveta, adică grupul sanitar, susținând că, sub acest aspect, în opinia sa, hotărârile instanțelor de fond sunt neîntemeiate. Analizând motivele invocate de pârâtă și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., instanța constată că este nefondat . Astfel, în raport de dovezile administrate, grupul sanitar a cărui utilizare o reclamă pârâta este proprietatea reclamanților iar pârâta îl ocupă fără acordul lor, aspect necontestat de aceasta. Așa fiind, în lipsa unui acord al proprietarilor cu privire la folosința grupului sanitar de către pârâtă, în mod just instanțele de fond au dispus evacuarea pârâtei și din acest spațiu iar critica adusă hotărârii recurate sub acest aspect este neîntemeiată, caz în care recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.E.S. împotriva deciziei civile nr. 1508 din 19 august 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 mai 2005.