ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3522/2005

Asupra recursului de față constată:

Prin cererea înregistrată la 8

decembrie 2003

,

reclamanții P.L. și P.C. au solicitat evacuarea pârâtei S.E.S. din spațiile

care se identifică cu camera (2), debara (5) și grupul sanitar (4) în imobilul

situat în București, și pe care aceasta le ocupă în mod abuziv, fără a deține

vreun titlu.

În motivarea cererii reclamanții

arată că sunt proprietarii spațiilor în litigiu și că pârâta, care deține în

același imobil, în locațiune, o altă cameră, în baza unui contract de

închiriere încheiat cu proprietarul acesteia, familia B., a ocupat în mod

abuziv și spațiile menționate refuzând să le elibereze.

Prin sentința civilă nr. 2313 din 1

aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1

București a admis, în parte, acțiunea și a dispus

evacuarea pârâtei din spațiile cu destinația de cameră, debara și grup sanitar

situate la demisolul imobilului situat în București, proprietatea

reclamanților.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă cererea precizatoare formulată de reclamanți.

În motivarea sentinței s-a reținut

că pârâta ocupă, în mod abuziv, fără a deține vreun titlu și în lipsa oricărei

convenții cu proprietarii, spațiile în litigiu iar apărarea acesteia, în sensul

că din anul 1980 foștii chiriași ai imobilului i-ar fi permis să le folosească

este irelevantă, nefiind de natură să justifice ocuparea lor, în prezent, fără

acordul proprietarilor.

Reținând că în cazul ocupării unui imobil

prin abuz, adică fără a poseda un titlu valabil, sancțiunea este evacuarea,

prima instanță a apreciat că se impune, în raport de dispozițiile art. 24 și art.

25 din Legea nr. 114/1994, admiterea cererii în evacuare dedusă judecății.

Totodată, prima instanță a apreciat că nu este necesară promovarea și a

unei acțiuni în revendicare întrucât dreptul de proprietate poate fi apărat și

pe calea mijlocului mai puțin energic al acțiunii în evacuare, motiv pentru

care a respins acțiunea precizatoare (în revendicare) formulată de către

reclamanți.

Prin decizia civilă nr. 1508 din 19

august 2004, Curtea de Apel București, secția a IV- civilă,

a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtă S.E.S.

În motivarea deciziei s-a reținut că

pretențiile pârâtei împotriva reclamantei pentru îmbunătățirile aduse unora din

spațiile în litigiu, formulată pentru prima oară în apel, și susținerea

acesteia în sensul că prin folosința îndelungată este îndreptățită să refuze să

lase aceste spații în posesia reclamanților, nu pot fi primite, caz în care,

apelul dedus judecății este nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta S.E.S., solicitând să i se permite să folosească WC-ul și

chiuveta, adică grupul sanitar, susținând că, sub acest aspect, în opinia sa,

hotărârile instanțelor de fond sunt neîntemeiate.

Analizând motivele invocate de

pârâtă și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C.

proc. civ., instanța constată că este nefondat

.

Astfel, în raport de dovezile

administrate, grupul sanitar a cărui utilizare o reclamă pârâta este

proprietatea reclamanților iar pârâta îl ocupă fără acordul lor, aspect

necontestat de aceasta.

Așa fiind, în lipsa unui acord al

proprietarilor cu privire la folosința grupului sanitar de către pârâtă, în mod

just instanțele de fond au dispus evacuarea pârâtei și din acest spațiu iar

critica adusă hotărârii recurate sub acest aspect este neîntemeiată, caz în

care recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.E.S. împotriva deciziei civile nr. 1508 din 19 august 2004

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 4 mai 2005.