ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

30 iunie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

sub nr. 2038, reclamanta SC A.R. SA București a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.S.A., anularea deciziei de sancționare nr. 3325 din 4 iunie 2003 și pe

cale de consecință, înlăturarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum

de 10.000.000 lei.

În motivarea acțiunii s-a

precizat de către reclamantă, că aplicându-i această sancțiune, pârâta a

considerat că nu a fost respectat pct. 3 din Ordinul nr. 3102/2003, pentru

modificarea și completarea Normelor privind forma și conținutul rapoartelor

financiare, inclusiv al raportului privind asigurările pe viață, precum și

documentele și certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte.

S-a mai susținut că Ordinul

nr. 3102/2003, ce a modificat Ordinul nr. 13/2001 și care a stat la baza

sancționării, nu putea produce efecte retroactive, întrucât comunicarea datelor

tehnico-financiare corespunzătoare situației juridice existente în luna

februarie, era supusă vechii reglementări, ordinul modificator neputând produce

efecte retroactiv, întrucât a fost publicat în Monitorul Oficial, la

12.03.2003.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1542, pronunțată

la 8 octombrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.R. SA,

reținând că actul contestat, decizia 3325 din 4 iunie 2003, a fost emis conform

prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, completată prin Legea nr.

76/2003, referitoare la ținerea evidențelor și transmiterea rapoartelor în

condițiile prevăzute de lege sau de normele adoptate în aplicarea acesteia,

întrucât A. nu a respectat dispozițiile Ordinului G.S.A. nr. 3102/2003, în

sensul că nu a transmis până la 25 martie 2003, situațiile având ca termen de

raportare această dată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, apreciind că sunt

incidente prevederile art. 304

1

și ale art. 309 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut în motivare că

în mod greșit s-a respins plângerea, deoarece raportările stabilite prin

Ordinul nr. 3102/2003 nu puteau fi transmise la data de 25 martie 2003, ci doar

la 25 aprilie 2003, pentru obligațiile aferente lunii martie 2003.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

verificând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea atacată cu recurs

este legală și temeinică.

Rezultă că intimata C.S.A. a

analizat situațiile transmise de recurentă pentru luna februarie 2003, privind

activele lichide, obligațiile certe pe termen scurt și coeficientul de

lichiditate de la data de 28 februarie 2003 care avea ca termen de raportare

data de 25 martie 2003.

Urmare a acestei analize s-a

constatat încălcarea de către recurentă, a dispozițiilor cuprinse în Ordinul

nr. 3102 din 7 februarie 2003, pentru modificarea și completarea Normelor

privind forma și conținutul rapoartelor financiare, inclusiv al raportului

privind asigurările pe viață, precum și informațiile, documentele și

certificările necesare pentru întocmirea acestor rapoarte puse în aplicare prin

Ordinul nr. 13/2001, în sensul că nu a transmis până la 25 martie 2003,

situațiile activelor lichide și ale obligațiilor pe termen scurt, diferențiat

pe asigurări de viață, în vederea determinării coeficientului de lichiditate pe

luna februarie 2003.

Pentru această faptă, s-a

dispus sancționarea cu amendă contravențională, de 10.000.000 lei, în scopul

apărării drepturilor asiguraților și promovării stabilității activității de

asigurare în România.

Rezultă că recurenta a

transmis numai situația activelor lichide aferente lunii februarie 2003,

precizând prin adresa nr. 120 din 25 martie 2003, faptul că rezervele vor fi

comunicate odată cu evidențele lunare, comunicare ce nu s-a realizat, așa cum

reiese și din conținutul adresei nr. 489 din 25 martie 2003.

Astfel fiind, Înalta Curte

de Casație și Justiție urmează să respingă recursul, ca nefondat, potrivit art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 1542 din 8 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2005.