ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 962/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1525 din 10

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de petentul condamnat P.G. pentru

întreruperea executării pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoare situație de fapt:

P.G. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 447 din 6 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 544 din 29 ianuarie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, la o pedeapsă rezultantă de 12 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 și art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că motivul invocat

de condamnat, respectiv că are grave probleme familiale, nu se încadrează în

dispozițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 979/

A din 12 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și

întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe care le-a

prezentat în cererea inițială și apoi în apel, respectiv faptul că are 4 copii,

dintre care 2 minori și datorită împrejurării că imobilul în care locuiau,

împreună cu soția lui, a fost retrocedat proprietarului, în prezent nu mai au unde

locui.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează”.

Din datele dosarului, respectiv

referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reieșit faptul că familia

condamnatului, respectiv soția acestuia și 4 copii, dintre care 2 minori, ocupa

2 camere insalubre într-un imobil al cărui proprietar îi tolerează până ce va

demola construcția, rezultând că familia acestuia nu se află în situația

prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just ca motivele invocate de condamnat nu constituie

o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina

întreruperea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât exista persoane în

familie, respectiv soția sa, în vârstă de 41 de ani și cei doi copii majori,

care ar putea să se îngrijească de găsirea unei locuințe și a unui loc de

muncă.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 979/ A din 12

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2006.