ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5269/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

11 mai 2005 la Curtea de Apel Timișoara SC I. SA Arad, a formulat contestație

la executare în contradictoriu cu intimata SC S. SRL București, solicitând

suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației și

anularea acelor de executare silită săvârșite în dosarul execuțional nr. 177/2005

al B.E.J. P.H.

În motivarea contestației la

executare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 și art. 400 alin. (1) C.

proc. civ., contestatoarea susține că cererea de executare silită formulată de

intimata SC S. SRL vizează titlul executoriu, sentința civilă nr. 29 din 19 mai

2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1415/COM/2003,

actele de executare contestate fiind rezultatul schimbării înțelesului și

întinderii vădit neîndoielnice al hotărârii date în cauză.

Astfel, susține contestatoarea,

conform dispozitivului sentinței a fost obligată să plătească intimatei suma de

163.514 franci francez cu titlu de preț, la cursul de schimb B.N.R. de la data

executării hotărârii, suma de 35.964.012 lei T.V.A. și 116.715.400 lei

cheltuieli de judecată.

Având în vedere cursul de schimb al francului

francez la data retragerii de pe piața valutară, 18 februarie 2002 de 4.265 lei

/franc francez urma ca intimata să primească suma de 697.387.210 lei preț, sumă

ce i-a fost achitată voluntar.

Intimata, contrar dispozitivului

sentinței pusă în executare solicită echivalentul în lei al prețului prin

raportare la euro ceea ce reprezintă o completare inacceptabilă a dispozitivului

unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat.

Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința civilă nr. 14 din data de 4 iulie 2005 respinge contestația la

executare și cererea de suspendare a executării silite formulată de

contestatoare, dispunând totodată restituirea cauțiunii depusă de contestatoare

în sumă de 20 milioane lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța

reține în considerentele hotărârii că prezenta contestație astfel cum a fost

precizată la data de 4 iulie 2005 vizează lămurirea înțelesului și întinderii

titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 29 din 19 mai 2003 a

Curții de Apel Timișoara, prin care contestatoarea a fost obligată la plata

sumei de 163.514 franci francez cu titlu de preț către intimată, chestiunea controversată

fiind determinată de retragerea francului francez de pe piața valutară la data

de 18 februarie 2002.

Ori, susține instanța, la 18 februarie

2002 francul francez a fost înlocuit de euro, iar potrivit reglementărilor

comunitare s-au stabilit rate de conversie irevocabile, respectiv 1

euro=6,55957 franc francez, rate care sunt aplicabile și în cauza dedusă

judecății, astfel că, contestația la executare apare ca nefondată.

În contra acestei sentințe,

contestatoarea a declarat recurs, în termen legal, invocând ca motive de

nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul

admiterii contestației la executare silită și întoarcerii executării prin obligarea

intimatei la restituirea sumei de 31.234,64 RON, conform notelor contabile

anexate.

În argumentarea criticilor

formulate, recurenta susține următoarele:

- în mod greșit prima instanță a

hotărât ca executarea sumei stabilită prin sentința civilă nr. 29 din 19 mai

2003 să se facă la cursul de schimb al euro de la data plății folosind rata de

reconversie din momentul retragerii francului francez de pe piață;

- prin sentința civilă nr. 29 din 19

mai 2003, care se bucură de puterea lucrului judecat, a fost admisă acțiunea în

anulare împotriva H.A. nr. 8/A/2002, instanța reținând că în mod nejustificat

Tribunalul Arbitral a obligat-o să plătească echivalentul în lei al sumei de

24.963,9 euro la cursul de schimb în vigoare la data executării, transformând

suma datorată în euro;

- în condițiile în care hotărârea

arbitrală a fost anulată pentru încălcarea principiului libertății contractuale

și acordarea de despăgubiri prin transformarea în euro a prețului, dispozitivul

sentinței civile nr. 29 din 19 mai 2003 trebuie interpretat în raport de cele

două motive de anulare menționate în considerente, care interziceau

transformarea în euro;

- în lipsa unui curs în vigoare la

data plății a francului francez, nu există nici un impediment legal pentru a se

aplica cursul de schimb de la data retragerii de pe piață a francului francez, întrucât

utilizarea ratei de reconversie ar opera o transformare a francului francez în euro,

contrar celor stabilite prin sentința civilă nr. 29 din 15 mai 2003.

Intimata SC S. SRL a formulat

întâmpinare la data de 1 noiembrie 2005, prin care solicită respingerea

recursului și menținerea hotărârii primei instanțe care a statuat în mod corect

modul de calcul al cursului de schimb franc francez /leu din ziua executării

hotărârii.

Recursul nu este fondat pentru

următoarele considerente:

iunie a C.U.E. se stabilesc rate de conversie irevocabile, urmare încetării

cotării independente a monedelor naționale participante la U.M., conversiile

între două unități monetare naționale trebuie să utilizeze ratele de conversie

irevocabile.

în mod corect, cu respectarea reglementărilor comunitare că modalitatea de

calcul a cursului de schimb franc francez /leu din ziua executării hotărârii

este cea prin raportare la cursul de conversie irevocabilă franc francez /euro,

respectiv 1 euro=6,55957 franci francez, hotărârea pronunțată fiind legală (art.

304 pct. 9 C. proc. civ.).

francez /leu la data executării hotărârii, instanța nu a denaturat natura și

înțelesul vădit neîndoielnic al sentinței civile nr. 29 din 19 mai 2003 dând

actului o altă calificare, ci a asigurat respectarea întocmai a celor statuate

prin dispozitivul sentinței în sensul obligării debitorului la plata sumei de

163.514 franc francez în echivalent în lei la data executării hotărârii (art. 304

pct. 8 C. proc. civ.).

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va obliga

conform art. 274 C. proc. civ., pe recurentă la plata sumei de 2000 lei noi cu

titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatoarea SC I. SA Arad, împotriva deciziei nr. 14/ PI din 4 iulie 2005 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă recurenta la cheltuieli de

judecată în sumă de 2000 lei (20.000.000 lei) intimatei SC S. SRL București.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2005.