ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5269/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2005 la Curtea de Apel Timișoara SC I. SA Arad, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata SC S. SRL București, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației și anularea acelor de executare silită săvârșite în dosarul execuțional nr. 177/2005 al B.E.J. P.H. În motivarea contestației la executare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea susține că cererea de executare silită formulată de intimata SC S. SRL vizează titlul executoriu, sentința civilă nr. 29 din 19 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1415/COM/2003, actele de executare contestate fiind rezultatul schimbării înțelesului și întinderii vădit neîndoielnice al hotărârii date în cauză.

Astfel, susține contestatoarea, conform dispozitivului sentinței a fost obligată să plătească intimatei suma de 163.514 franci francez cu titlu de preț, la cursul de schimb B.N.R. de la data executării hotărârii, suma de 35.964.012 lei T.V.A. și 116.715.400 lei cheltuieli de judecată. Având în vedere cursul de schimb al francului francez la data retragerii de pe piața valutară, 18 februarie 2002 de 4.265 lei /franc francez urma ca intimata să primească suma de 697.387.210 lei preț, sumă ce i-a fost achitată voluntar. Intimata, contrar dispozitivului sentinței pusă în executare solicită echivalentul în lei al prețului prin raportare la euro ceea ce reprezintă o completare inacceptabilă a dispozitivului unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 14 din data de 4 iulie 2005 respinge contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, dispunând totodată restituirea cauțiunii depusă de contestatoare în sumă de 20 milioane lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța reține în considerentele hotărârii că prezenta contestație astfel cum a fost precizată la data de 4 iulie 2005 vizează lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 29 din 19 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 163.514 franci francez cu titlu de preț către intimată, chestiunea controversată fiind determinată de retragerea francului francez de pe piața valutară la data de 18 februarie 2002. Ori, susține instanța, la 18 februarie 2002 francul francez a fost înlocuit de euro, iar potrivit reglementărilor comunitare s-au stabilit rate de conversie irevocabile, respectiv 1 euro=6,55957 franc francez, rate care sunt aplicabile și în cauza dedusă judecății, astfel că, contestația la executare apare ca nefondată.

În contra acestei sentințe, contestatoarea a declarat recurs, în termen legal, invocând ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației la executare silită și întoarcerii executării prin obligarea intimatei la restituirea sumei de 31.234,64 RON, conform notelor contabile anexate. În argumentarea criticilor formulate, recurenta susține următoarele: - în mod greșit prima instanță a hotărât ca executarea sumei stabilită prin sentința civilă nr. 29 din 19 mai 2003 să se facă la cursul de schimb al euro de la data plății folosind rata de reconversie din momentul retragerii francului francez de pe piață; - prin sentința civilă nr. 29 din 19 mai 2003, care se bucură de puterea lucrului judecat, a fost admisă acțiunea în anulare împotriva H.A.

nr. 8/A/2002, instanța reținând că în mod nejustificat Tribunalul Arbitral a obligat-o să plătească echivalentul în lei al sumei de 24.963,9 euro la cursul de schimb în vigoare la data executării, transformând suma datorată în euro; - în condițiile în care hotărârea arbitrală a fost anulată pentru încălcarea principiului libertății contractuale și acordarea de despăgubiri prin transformarea în euro a prețului, dispozitivul sentinței civile nr. 29 din 19 mai 2003 trebuie interpretat în raport de cele două motive de anulare menționate în considerente, care interziceau transformarea în euro; - în lipsa unui curs în vigoare la data plății a francului francez, nu există nici un impediment legal pentru a se aplica cursul de schimb de la data retragerii de pe piață a francului francez, întrucât utilizarea ratei de reconversie ar opera o transformare a francului francez în euro, contrar celor stabilite prin sentința civilă nr. 29 din 15 mai 2003. Intimata SC S. SRL a formulat întâmpinare la data de 1 noiembrie 2005, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe care a statuat în mod corect modul de calcul al cursului de schimb franc francez /leu din ziua executării hotărârii.

Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: 1. Potrivit reglementării din 17 iunie a C.U.E. se stabilesc rate de conversie irevocabile, urmare încetării cotării independente a monedelor naționale participante la U.M., conversiile între două unități monetare naționale trebuie să utilizeze ratele de conversie irevocabile. 2. Prin urmare, instanța a statuat în mod corect, cu respectarea reglementărilor comunitare că modalitatea de calcul a cursului de schimb franc francez /leu din ziua executării hotărârii este cea prin raportare la cursul de conversie irevocabilă franc francez /euro, respectiv 1 euro=6,55957 franci francez, hotărârea pronunțată fiind legală (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). 3. Stabilind rata de schimb franc francez /leu la data executării hotărârii, instanța nu a denaturat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al sentinței civile nr. 29 din 19 mai 2003 dând actului o altă calificare, ci a asigurat respectarea întocmai a celor statuate prin dispozitivul sentinței în sensul obligării debitorului la plata sumei de 163.514 franc francez în echivalent în lei la data executării hotărârii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va obliga conform art. 274 C. proc. civ., pe recurentă la plata sumei de 2000 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea SC I. SA Arad, împotriva deciziei nr. 14/ PI din 4 iulie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei (20.000.000 lei) intimatei SC S. SRL București. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.