ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5366/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 9 august

2004, astfel cum a fost precizată la 1 iunie 2004, reclamanta C.N. a chemat în

judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, Direcția de Control

Fiscal Oradea, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia, în calitate de ordonator

principal de credite, să deschidă creditul bugetar aprobat prin H.G. nr.

703/2003, privind suma de 2.532.000.000 lei, ce i-a fost acordată cu titlu de

ajutor financiar pentru gospodăria afectată de calamități.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, deși hotărârea de guvern a fost publicată în M. Of. nr. 491/8.07.2003,

nu a fost pusă în executare și mai mult, în decembrie 2003 s-a dispus blocarea

creditului.

Prin sentința civilă nr. 489 din 20 decembrie 2004,

Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, reținând pentru aceasta că refuzul

pârâtului de a deschide creditul bugetar este justificat, suma respectivă

urmând a fi utilizată de ordonatorul principal de credite, la nivel local, și

nu de către reclamantă. Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada

dreptului de proprietate asupra construcției afectate de calamitate și în acest

sens, precum și pentru verificarea legalității obținerii sumei în discuție,

până la finalizarea cercetărilor, se justifică refuzul de executare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta C.N., întemeiat pe drept pe dispozițiile art. 304

pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că în mod

greșit s-a apreciat că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra

șopronului calamitat, situat în comuna Viișoara, județul Bihor, fiind de

notorietate că acest imobil exista în patrimoniul SC N.P. SRL, încă din iulie

2003, iar despăgubirile prevăzute de H.G. nr. 703/2003, au fost acordate tocmai

în considerarea acestui drept.

S-a mai susținut că sesizările

adresate organelor de cercetare penală și reținute de instanța fondului,

printre altele, drept justificare a refuzului de a soluționa cererea, nu pot

constitui motive de respingere a acțiunii, nefiind materializat prin începerea

urmăririi penale.

Recursul nu este fondat și urmează a

fi respins, pentru următoarele considerente:

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile Legii nr. 29/1990, solicitând obligarea pârâților să-i deschidă

creditul bugetar aprobat prin H.G. nr. 703/2003 și invocând în acest sens,

dreptul de a primi sumele alocate pentru pagubele suferite, drept recunoscut

prin actul administrativ menționat, precum și refuzul autorității

administrative de a-i soluționa cererea de punere în executare, refuz

materializat prin blocarea creditului.

H.G. nr. 703/2003 privind alocarea

unor sume din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, prevăzut în

bugetul de stat pe anul 2003, pentru înlăturarea unor efecte ale calamităților

produse în județul Bihor, Botoșani și Maramureș, prin art. 1 a aprobat alocarea sumei de 54.170,1 milioane lei, pentru finanțarea unor lucrări urgente și

acordarea unor ajutoare financiare, populației, pentru gospodăriile afectate.

Prin art. 2 al aceleiași hotărâri

s-a precizat ca utilizarea sumei să se facă de către ordonatorii principali de

credite, iar repartizarea pe fiecare gospodărie să se facă pe baza dispoziției

emisă de primar, în baza fondurilor alocate.

Astfel fiind, suma repartizată

județului Bihor, comuna Viișoara, așa cum a fost cuantificată prin Anexa nr. 2 la H.G. nr. 703/2003, în mod obligatoriu nu poate fi utilizată decât în conformitate cu

dispozițiile legale menționate și numai de către ordonatorul de credite la

nivel local, și nicidecum de către persoana fizică nominalizată.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât

prin nota de fundamentare ce a stat la baza hotărârii de guvern, suma

solicitată pentru înlăturarea efectelor calamităților a avut în vedere și alte

construcții afectate, numai pe cea a reclamantei.

În consecință, legal și temeinic

Curtea de Apel Oradea a apreciat ca fiind justificat refuzul de a deschide

creditul bugetar în favoarea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.

împotriva sentinței civile nr. 489/CA/2004 - PI din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.