ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6639/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 iulie 2002 pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul S.T. a contestat legalitatea și temeinicia dispoziției nr. 134 din 13 iunie 2002 a Primarului orașului Avrig prin care: - i s-a aprobat cererea de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 1852 Bradu nr. top. 105 și 106, casă de locuit situată în orașul Avrig, cu excepția terenului în suprafață de 2489 mp, pentru care se acordă despăgubiri; - s-a constatat că valoarea despăgubirilor pentru terenul aferent construcției, nerestituit în natură, este de 124.325.000 lei; - s-a dispus ca persoana îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, S.T., să restituie Statului român suma de 45.696.000 reprezentând valoarea actualizată a despăgubirii acordate conform deciziei nr. 222 din 15 martie 1982 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular județean Sibiu.

Cu privire la respingerea solicitării de restituire în natură a terenului s-a motivat că S.T. a renunțat la cetățenia română în anul 1984, astfel încât nu avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului nici în temeiul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000. Or, a arătat reclamantul, o astfel de soluție este contrară prevederilor Legii nr. 10/2001. A mai arătat că nu a încasat nici o despăgubire în baza Decretului nr. 223/1974. Prin sentința civilă nr. 688 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Sibiu a respins contestația ca neîntemeiată. Instanța a reținut sub un prim aspect că, potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1994 privind circulația terenurilor, cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor; în acest context, reclamantul, cetățean german are, cu privire la teren, doar dreptul la despăgubiri potrivit Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește despăgubirile acordate prin decizia nr. 222 din 15 martie 1982 a fostului comitet executiv al Consiliului Popular Județean Sibiu, tribunalul a statuat că simpla afirmație a reclamantului în sensul că nu le-ar fi încasat efectiv, necoroborată cu vreo altă probă, nu poate fi primită. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub ambele aspecte, reiterând susținerile din contestație și solicitând admiterea ei astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 373 din 20 iunie 2003 a admis apelul, a desființat sentința și, procedând la o nouă judecată, a admis contestația formulată de reclamant; a fost modificată în parte dispoziția nr. 124/2002 emisă de Primăria orașului Avrig în sensul restituirii în natură a terenului în suprafață de 2489 mp și înlăturării obligației reclamantului de a restitui suma de 45.696.000 lei către Statul român; au fost menținute celelalte prevederi ale dispoziției. Curtea de apel a statuat sub un prim aspect că întrucât imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, acesta nu constituie un titlu valabil, astfel încât reclamantul nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate; lui nu i se constituie un drept prin aplicarea Legii nr. 10/2001 ci i se recunoaște doar perpetuarea acestuia în patrimoniu, astfel încât interdicțiile menționate în sentință nu au nici o relevanță.

În ceea ce privește problema despăgubirilor, în decizie s-a arătat că deși în faza apelului au fost suplimentate probatoriile cu înscrisuri, nu există nici o dovadă în sensul că suma respectivă ar fi fost efectiv plătită reclamantului. În consecință, restituirea ei actualizată nu are nici un temei legal. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, reiterându-și susținerile anterioare în sensul că titlul de proprietate al statului a fost valabil astfel încât reclamantul, cetățean străin, nu are dreptul la restituirea în natură a terenului; s-a mai arătat că reclamantul trebuia să facă dovada că nu a încasat despăgubirile acordate în anul 1982. Recurenta-pârâtă și-a motivat în drept criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc.

civ., acest ultim text fiind abrogat la data declarării recursului prin O.U.G. nr. 138/2000, publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține caracterul nefondat al criticilor formulate. În mod corect Curtea de Apel a reținut că reclamantului nu i se transmite, prin act juridic, dreptul de proprietate asupra terenului și nici nu i se constituie un asemenea drept, ci se recunoaște, cu efect reparator, persistența acestuia în patrimoniu datorită caracterului abuziv al preluării de către stat.

Ceea ce este nul (dobândirea de către stat) nu poate produce nici un efect, caracterul perpetuu al dreptului de proprietate semnifică împrejurarea că el nu a fost pierdut nici un moment de către reclamant, astfel încât interdicțiile menționate în dispoziția administrativă și în sentința tribunalului nu au relevanță în cauză. Pe de altă parte, nici o probă a dosarului nu atestă că reclamantului i s-ar fi plătit efectiv despăgubirile menționate în decizia administrativă din anul 1982. În această apărare formulată de pârâtă, ca și în cazul excepțiilor, sarcina probei îi revine acesteia (in excipiendo reus fit actor), fiind împotriva logicii juridice să se pretindă reclamantului să facă dovada negativă, de altfel imposibilă, că nu a încasat suma.

Așa fiind, cum decizia pronunțată este în întregime legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II–a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria orașului Avrig împotriva deciziei nr. 373/A din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2004.