ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei l. Obiectul acțiunii și cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub Dosar nr. 806/57/2011, reclamanta SC I. SA a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună, în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Sibiu, suspendarea executării deciziei de impunere din 27 aprilie 2011 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația formulată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul cazului bine justificat și al pagubei iminente. De asemenea, a fost consemnată o cauțiune de 100.000 lei conform art. 215 C. proc.

fisc. 2. Hotărârea primei instanțe. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 207 din 29 iunie 2011 a respins cererea formulată de reclamanta SC I. SA, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere din 27 aprilie 2011 emisă de pârâtă. Totodată, a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 100.000 lei, consemnată la C.E.C.B. SA - sucursala Alba Iulia cu recipisa de consemnare din 28 iunie 2011, după rămânerea irevocabilă a sentințe. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin raportul de inspecție fiscală din data de 27 aprilie 2011, emis de D.G.F.P. Sibiu s-au stabilit, în sarcina SC I. SA, obligații suplimentare bugetare în sumă de 3.240.391 lei, pentru care s-a emis Decizia de impunere din 27 aprilie 2011, împotriva cărora societatea a formulat contestație în condițiile art. 205 C. proc.

fisc. Instanța a constatat că în speță este întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, aceea de a exista o contestație care reprezintă plângerea prealabilă, cât și aceea a achitării cauțiunii impusă potrivit art. 215 C. proc. fisc. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Curtea a apreciat că la o cercetare aparentă nu sunt puse în evidență motive de natură a răsturna prezumția de legalitate a actelor administrativ fiscale atacate, argumentele invocate de reclamantă în motivarea cererii vizând în fapt fondul cauzei, respectiv nelegalitatea deciziei, ce nu poate fi analizată în prezenta procedură.

Instanța nu a reținut argumentele reclamantei privind paguba iminentă ce i s-ar produce prin executarea unei sume atât de mari, pe motiv că executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SC I. SA Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2011, pricina a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților. Prin cererea formulată la data de 22 decembrie 2011, recurenta reclamantă a solicitat repunerea pe rol a cauzei și totodată a arătat că înțelege să renunțe la judecarea cauzei, în temeiul art. 246 C. proc.

civ. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Văzând dispozițiile prevăzute de art. 246 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin 6 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului formulat de SC I. SA Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat SC I. SA Sibiu împotriva sentinței nr. 207 din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 februarie 2012.