ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1342/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

10 martie 2003 sub nr. 1769 pe rolul Tribunalului Hunedoara C.C.I., B.Ș., D.R.A.,

M.G.D., B.N.D. au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de poliție al

județului Hunedoara, Ministerul de Interne, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București și

pe chemata în garanție C.N.A.S. București, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care o va pronunța să dispună.

- obligarea pârâților la restituirea

sumelor de bani, încasate pe nedrept prin reținerea ilegală din drepturile lor

salariale a procentului de 7% din salariul brut reprezentând contribuția la

asigurările de sănătate începând cu 1 ianuarie 2000 până în prezent.

- obligarea pârâților la restituirea

acestor sume pentru fiecare reclamant, actualizate la data efectuării plăților

prin aplicarea coeficientului de inflație la sumele reținute lunar, în raport

cu data la care acestea au fost încasate pe nedrept.

- obligarea pârâților ca pe viitor

să nu mai încaseze cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate

procentul de 7% din salariile brute ce li se vor acorda.

Printr-o precizare de acțiune,

reclamanții au arătat că solicită restituirea de către pârâții Inspectoratul de

poliție Hunedoara și Ministerul de Interne a sumelor de bani reținuți ilegal cu

titlu de contribuție la asigurările de sănătate pe perioada 1 martie 2000 și

până în prezent, actualizate până la data plății.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

civilă nr .611 din 22 iulie 2003, a admis în parte acțiunea și în consecință a

obligat pe pârâți să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de

contribuție la asigurările de sănătate în procent de 7% în perioada 1 martie

2000-20 noiembrie 2002, cu aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare

lună până la data executării hotărârii.

A respins acțiunea față de pârâții C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

București și C.N.A.S. București.

A respins ca fiind rămasă fără

obiect cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

împotriva C.N.A.S. București.

Prin decizia civilă nr. 1957 din 6

octombrie 2003, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Inspectoratul de poliție al județului Hunedoara și al

Ministerului Administrației și Internelor împotriva hotărârii instanței de

fond.

În conformitate cu prevederile art. 27

lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri judecătorești

considerând că ele au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce

a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare este

inadmisibil.

Este de reținut în primul rând că

recursul în anulare are ca temei de drept prevederile art. 330 C. proc. civ. în

conformitate cu care „Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, din oficiu sau la cererea ministerului justiției, poate

ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiție, hotărârile

irevocabile..”

Conform textului citat, recursul în

anulare este o cale extraordinară de atac care are ca obiect numai hotărârile

judecătorești irevocabile.

Prin art. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 58/2003

au fost abrogate art. 330 – 330

4

C. proc. civ. care reglementau

calea de atac a recursului în anulare.

De aceea, începând cu data intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 (28 august 2003) această cale de atac nu mai

există.

În consecință, ca urmare a

desființării căii de atac mai înainte menționate, pentru situațiile de conflict

între normele procesuale în timp se aplică art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003

care dispune că „hotărârile pronunțate înaintea intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de

legea sub care au fost pronunțate”.

În cazul în speță, împuternicirea

textului citat este că această prevedere se aplică numai dacă la data pronunțării

hotărârii judecătorești irevocabile există această cale de atac.

Deci hotărârile judecătorești

irevocabile pronunțate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, nu

mai pot fi atacate cu recurs în anulare deoarece această cale extraordinară de

atac a fost desființată.

Astfel fiind, în prezenta cauză,

recursul în anulare declarat împotriva sentinței pronunțată de tribunal (supusă

recursului) și hotărârea irevocabilă a instanței de recurs pronunțată la 6

octombrie 2003 deci după data intrării în vigoare 28 august 2003, a O.U.G. nr. 58/2003

este inadmisibilă și va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 611 din 22 iulie 2003 a

Tribunalului Hunedoara și deciziei nr. 1957 din 6 octombrie 2003 a Curții de

Apel Alba-Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.