ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor penale de față;

Potrivit lucrărilor din dosar se

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51/ D din

24 ianuarie 2005 Tribunalul Bacău, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, a hotărât condamnarea inculpatului D.G. la 12

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C.

pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la despăgubiri materiale

în sumă de câte 55.000.000 lei către părțile civile S.A.C. și B.E.J. și la câte

50.000.000 lei daune morale către fiecare parte civilă.

În baza art. 353 C. proc. pen.,

combinat cu art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul

asigurator instituit asupra unui teren în suprafață de 66,14,66 m.p., situat în

jud. Bacău și asupra unui grad din beton, cu o suprafață de 808,08 mp.,

construcție situată pe terenul menționat, până la concurența sumei de

210.000.000 lei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat 4 cuțite, aflate la camera de corpuri delicte a

instanței.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat pe inculpat să plătească părților civile S.A.C. și B.E.J. câte

7.500.000 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

S-a constatat că inculpatul a fost

asistat de avocat angajat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat pe inculpat să plătească statului 12.000.000 lei, cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul D.G. și victima B.V. au

întreținut relații de concubinaj începând cu anul 1980 și au locuit împreună

într-un apartament situat la parterul blocului pe Aleea Parcului din municipiul

Bacău.

În dimineața zilei de 29 martie 2004,

vecinii acestora au fost alarmați de strigătele de ajutor ale victimei,

adresate martorului B.G., care a ieșit, primit în holul blocului, găsind-o pe

victimă jos, plină de sânge, cu jumătatea superioară a corpului în holul

blocului, iar cealaltă în apartamentul ei. La întrebările martorului cu privire

la ce s-a întâmplat, victima a relatat că a fost lovită cu cuțitul de inculpat,

relatare pe care a făcut-o și martorului C.N., care locuia în același bloc, la

etajul II și a coborât și el la parter. La fața locului au venit și alți

vecini, respectiv B.P. și B.E., aceasta din urmă anunțând-o pe fiica victimei,

S.A.C., care locuia într-un bloc vecin.

A fost chemată ambulanța, dar în

drum spre spital victima a decedat.

S-a mai reținut că din raportul de

constatare medico-legală, a rezultat că moartea acesteia a fost violentă și s-a

datorat insuficienței circulatorii acute generată de hemoragie externă masivă

și hemotorax drept, consecințe directe ale multiplelor plăgi tăiate corporale,

din care una penetrantă hemitorace drept cu intersectarea locului pulmonar

drept.

Instanța de fond a constatat că

inculpatul a declarat că a lovit victima cu un cuțit, dar asupra împrejurărilor

reale, în care s-a comis fapta, nu există alte probe directe, deoarece la

momentul comiterii acesteia în apartament nu se afla decât el și victima, iar

din declarațiile martorilor care au venit imediat la locul faptei, a rezultat

că victima le-a comunicat doar că inculpatul a lovit-o cu cuțitul, iar fiica

acesteia, S.A.C. a afirmat că mama sa i-a precizat că a fost lovită de inculpat

în spate, în timp ce ea se afla în baie.

Analizând mobilul faptei și

împrejurările în care s-au derulat evenimentele, instanța de fond a arătat că

prin declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât și în

timpul judecății, acesta a susținut, că în ziua de 28 martie 2004, în timp ce

el și victima, se aflau în autoturismul proprietatea acesteia, au fost

implicați într-un accident de circulație, în procesul verbal de constatare a

contravenției încheiat cu această ocazie, reținându-se că el este vinovat de

producerea accidentului. Deoarece autoturismul a fost grav avariat, între el și

victimă, au avut loc certuri prelungite și pe parcursul nopții de 28 martie 2004,

în cadrul cărora, victima l-a amenințat că îl va omorî dacă nu-i cumpără altă

mașină. Potrivit declarațiilor date, certurile au continuat și în dimineața

zilei de 29 martie 2004 și la un moment dat, în timp ce se afla în dreptul

bucătăriei, victima a luat un cuțit și l-a lovit în piept și în stomac, el

apărându-se, a prins victima de mâini, aceasta a scăpat cuțitul, dar s-a dus în

bucătărie și a venit cu altul, aplicându-i inculpatului lovituri în aceleași

zone, moment în care el a luat primul cuțit care era jos și la rândul său, a lovit-o

de două-trei ori pe victimă.

Prima instanță, a constatat că și

inculpatul a fost internat concomitent cu victima în spital, cu diagnosticul de

plăgi înjunghiate abdominale, dar că în urma examinării acestuia, s-a

concluzionat prin actul medical respectiv că există elemente care pledează, cel

mai probabil pentru auto provocarea lor.

Analizând apărările formulate de

inculpat, instanța de fond a reținut că în nici una din cele trei declarații

date pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a afirmat că el și victima

s-ar fi lovit concomitent sau că, în timp ce el lovea victima, aceasta ar fi

continuat să-l lovească, ci dimpotrivă, a delimitat cele două acțiuni,

precizând că mai întâi a fost el lovit și apoi a lovit-o pe victimă.

Analizând actele de constatare

încheiate cu ocazia cercetării la fața locului, din care a rezultat că în unul

din dormitoare s-a găsit un cuțit cu urme de sânge și în aceeași încăpere, pe

mânerul unui fotoliu, s-au găsit un maieu și o bluză de pijama ale

inculpatului, îmbibate cu sânge, instanța de fond a apreciat că acesta și-a

schimbat îmbrăcămintea inițială și că a pus în dulap cuțitul, acțiuni

interpretate ca o intenție de a ascunde elemente esențiale în stabilirea

adevărului.

De asemenea, coroborând împrejurarea

că în partea de jos a ușii de la baie s-a găsit înfiptă o lamă de cuțit, al

cărui mâner a fost identificat pe o masă din sufragerie, cu faptul că s-au

găsit urme de sânge în toate încăperile, instanța de fond a constatat că

spațiul de conflict a fost mult mai mare decât cel prezentat de inculpat și

anume în dreptul bucătăriei.

În plus faptul că victima a

prezentat o lovitură în toracică (posterior și lateral), a fost apreciat că

inculpatul a acționat asupra ei, cel puțin odată, când era cu spatele la

acesta, aspect pe care însă, de asemenea, nu l-a relatat.

S-a mai motivat că declarațiile

inculpatului au fost nesincere și pentru că a susținut că a lovit victima doar

de două-trei ori, însă aceasta a prezentat leziuni (plăgi tăiate, înțepate,

echimoze și escoriații), dispuse în zone diferite ale corpului, inclusiv în

zona mâinilor și brațelor, acestea din urmă, fiind specifice atitudinii de

autoapărare.

La stabilirea situației de fapt,

prima instanță a avut în vedere și declarațiile martorului B.G. și ale părții

civile S.A.C., care au arătat că în timp ce victima se afla în holul blocului,

l-au surprins pe inculpat, având în mână un cuțit îndreptat spre gât,

declarații apreciate ca fiind sincere, fiind date la mai puțin de 3 ore de la

comiterea faptei, iar cei doi nu au avut posibilitatea de a se pune de acord în

scopul denaturării adevărului.

În consecință, în raport de probele

administrate, s-a considerat că inculpatul a comis infracțiunea de omor, iar apărările

acestuia au fost nereale, construite în scopul înlăturării sau atenuării

răspunderii sale penale.

Sub aspectul laturii civile,

instanța de fond, a reținut că cele două fiice ale victimei respectiv S.A.C. și

B.E.J. s-au constituit părți civile cu câte 100.000.000 lei, fiecare, daune

materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare, precum

și cele privind reamenajarea mormântului. De asemenea, au solicitat câte 2,5

miliarde lei daune morale, fiecare.

Cu privire la daunele materiale, din

declarațiile martorilor S.V. și A.M., a rezultat că părțile civile au comandat

executarea unui monument funerar în valoare de 90.000.000 lei, dar

contradicțiile dintre cele două declarații au condus la concluzia că această

lucrare nu a fost plătită, fiind vorba deci de un prejudiciu viitor și incert,

deoarece pot interveni elemente care să influențeze întinderea sau chiar

producerea lui (ex. refuzul lucrării pentru executarea necorespunzătoare).

Instanța a constatat justificată

însă suma de 110.000.000 lei solicitată de părțile civile pentru celelalte

cheltuieli, deoarece aceleași martore au declarat că praznicile de înmormântare

și de 40 de zile s-au organizat la un local plătindu-se câte 400.000 lei pentru

fiecare din cei 160 de practicanți, totalizând 64.000.000 lei. La acestea s-au

adăugat cheltuielile cu pomenile de 6,9 zile, de 6 luni, precum și altele

legate de înmormântare (ridicarea victimei de la morgă, depunerea la capelă,

oficierea slujbei, pregătirea mormântului), al căror cuantum de 46.000.000 lei

nu este exagerat.

În consecință, în baza art. 14, art.

346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat

către fiecare parte civilă la câte 55.000.000 lei daune materiale.

În ce privește daunele morale,

solicitarea lor este îndreptățită, deoarece, de regulă, pierderea unui părinte

cauzează o suferință puternică, ce nu poate fi însă cuantificată. În cauză, din

probele administrate a rezultat că între victimă și părțile civile exista o

strânsă legătură, S.A.C. vizitând-o zilnic, mai ales că fiul acesteia locuia la

victimă.

Ca atare, inculpatul a fost obligat

și la plata acestora, dar în cuantum mult diminuat față de cel solicitat.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat apel, părțile civile și inculpatul.

Părțile civile au criticat sentința,

atât pe latură penală cât și civilă astfel:

- ținând seama de multitudinea

loviturilor de cuțit aplicate și intensitatea acestora, încadrarea juridică ce

se impune, este aceea de omor deosebit de grav (respectiv prin cruzimi);

- atât daunele materiale cât și cele

morale au fost dovedite prin probele administrate în cauză, așa încât nu este

nici o justificare pentru neacordarea acestora în cuantumurile solicitate.

La rândul său inculpatul, prin cei

doi apărători aleși, au criticat hotărârea primei instanțe, atât pe latură

penală cât și cea civilă, invocând următoarele motive:

- în cauză nu s-a stabilit dacă

leziunile inculpatului au fost produse prin agresiune sau autoagresiune;

Sub acest aspect a fost invocată

constatarea Cabinetului de consultanță medico-legală, întocmită de dr. C.S.,

care pledează pentru producerea leziunilor inculpatului prin heteroagresiune și

nu prin autoagresiune. În raport de aceste constatări, au susținut că victima a

fost aceea care l-a lovit pe inculpat.

- în cauză nu a existat un mobil,

care să-l determine pe inculpat să comită infracțiunea.

Pentru aceste motive inculpatul a

cerut fie, admiterea apelului și desființarea sentinței și trimiterea cauzei la

procuror pentru completarea urmăririi penale, fie, achitarea inculpatului

pentru iresponsabilitate, fie, trimiterea cauzei la prima instanță pentru

rejudecare și suplimentare de probe.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 335 din 13 octombrie 2005, a admis apelurile declarate de părțile civile

S.A.C. și B.E.J., împotriva sentinței penale nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005,

pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5324/2004, dosar cu privire la

cuantumul daunelor morale.

Desființează hotărârea atacată sub

aspectul sus-menționat, reține cauza spre rejudecare și pe fond, majorează

cuantumul daunelor morale de la câte 50 milioane lei, la câte 100 milioane lei

către fiecare parte civilă.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.G.,

împotriva aceleiași sentințe penale.

Nemulțumit și de această decizie, în

termenul legal, au declarat recurs cele două părți civile S.A.C. și B.E.J. precum

și inculpatul D.G., reluând toate motivele invocate prin apelurile lor.

Examinând actele și probatoriul

cauzei, în raport de criticile aduse de recurenți, dar și din oficiu, Curtea

reține ca fiind fondat doar recursul declarat de inculpat și doar în limita

individualizării pedepsei aplicate, în timp ce recursurile declarate de părțile

civile se apreciază, ca nefondate.

Astfel, după evaluarea actelor

medicale privitoare la discernământul inculpatului, Curtea va reține că se

condiționează fără putință de tăgadă că, la data comiterii omorului inculpatul

prezenta diagnosticul de „tulburare afectivă depresivă organică cu elemente

psihiatrice și deteriorare psihocognitică severă, risc imprevizibil suicidar”.

Se mai menționează că a avut

„discernământul critic diminuat” în momentul comiterii faptei.

În raport de această situație

obiectivă și privitoare la discernământul inculpatului la momentul comiterii

faptei și numai pentru acest motiv recursul declarat de inculpat, urmează a fi

admis și prin recunoașterea de circumstanțe atenuante personale, prin aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen., se va stabili pedeapsa .

Numai astfel, Curtea apreciază că se

vor aduce la îndeplinire atât cerințele art. 72 C. pen., dar și ale art. 52 C.

pen.

Ca atare, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului, se vor casa

hotărârile date (decizia și sentința penală nr. 51/D/2005 a Tribunalului Bacău)

și rejudecând numai în limita celor analizate, va stabili pedeapsa pentru

inculpat făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Așa fiind, și văzând că prin decizia

atacată pretențiile părților civile recurente au fost modificate prin majorare

deja și cum alte împrejurări, sau acte din partea acestora, nu s-au omis,

recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, potrivit art. 285

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc.

pen.

Toate celelalte dispoziții ale

hotărârilor verificate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 335 din 13 octombrie 2005 a

Curții de Apel Bacău.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la

individualizarea pedepsei și rejudecând;

În baza art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul D.G. la 7 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Aplică art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de părțile civile S.A.C. și B.E.J. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentele părți civile la

plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2006.