ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 207/2006

Asupra recursurilor penale de față; Potrivit lucrărilor din dosar se constată următoarele: Prin sentința penală nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005 Tribunalul Bacău, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, a hotărât condamnarea inculpatului D.G. la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la despăgubiri materiale în sumă de câte 55.000.000 lei către părțile civile S.A.C. și B.E.J. și la câte 50.000.000 lei daune morale către fiecare parte civilă.

În baza art. 353 C. proc. pen., combinat cu art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurator instituit asupra unui teren în suprafață de 66,14,66 m.p., situat în jud. Bacău și asupra unui grad din beton, cu o suprafață de 808,08 mp., construcție situată pe terenul menționat, până la concurența sumei de 210.000.000 lei. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat 4 cuțite, aflate la camera de corpuri delicte a instanței. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părților civile S.A.C. și B.E.J. câte 7.500.000 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat angajat.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului 12.000.000 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul D.G. și victima B.V. au întreținut relații de concubinaj începând cu anul 1980 și au locuit împreună într-un apartament situat la parterul blocului pe Aleea Parcului din municipiul Bacău. În dimineața zilei de 29 martie 2004, vecinii acestora au fost alarmați de strigătele de ajutor ale victimei, adresate martorului B.G., care a ieșit, primit în holul blocului, găsind-o pe victimă jos, plină de sânge, cu jumătatea superioară a corpului în holul blocului, iar cealaltă în apartamentul ei.

La întrebările martorului cu privire la ce s-a întâmplat, victima a relatat că a fost lovită cu cuțitul de inculpat, relatare pe care a făcut-o și martorului C.N., care locuia în același bloc, la etajul II și a coborât și el la parter. La fața locului au venit și alți vecini, respectiv B.P. și B.E., aceasta din urmă anunțând-o pe fiica victimei, S.A.C., care locuia într-un bloc vecin. A fost chemată ambulanța, dar în drum spre spital victima a decedat. S-a mai reținut că din raportul de constatare medico-legală, a rezultat că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat insuficienței circulatorii acute generată de hemoragie externă masivă și hemotorax drept, consecințe directe ale multiplelor plăgi tăiate corporale, din care una penetrantă hemitorace drept cu intersectarea locului pulmonar drept.

Instanța de fond a constatat că inculpatul a declarat că a lovit victima cu un cuțit, dar asupra împrejurărilor reale, în care s-a comis fapta, nu există alte probe directe, deoarece la momentul comiterii acesteia în apartament nu se afla decât el și victima, iar din declarațiile martorilor care au venit imediat la locul faptei, a rezultat că victima le-a comunicat doar că inculpatul a lovit-o cu cuțitul, iar fiica acesteia, S.A.C. a afirmat că mama sa i-a precizat că a fost lovită de inculpat în spate, în timp ce ea se afla în baie.

Analizând mobilul faptei și împrejurările în care s-au derulat evenimentele, instanța de fond a arătat că prin declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât și în timpul judecății, acesta a susținut, că în ziua de 28 martie 2004, în timp ce el și victima, se aflau în autoturismul proprietatea acesteia, au fost implicați într-un accident de circulație, în procesul verbal de constatare a contravenției încheiat cu această ocazie, reținându-se că el este vinovat de producerea accidentului. Deoarece autoturismul a fost grav avariat, între el și victimă, au avut loc certuri prelungite și pe parcursul nopții de 28 martie 2004, în cadrul cărora, victima l-a amenințat că îl va omorî dacă nu-i cumpără altă mașină.

Potrivit declarațiilor date, certurile au continuat și în dimineața zilei de 29 martie 2004 și la un moment dat, în timp ce se afla în dreptul bucătăriei, victima a luat un cuțit și l-a lovit în piept și în stomac, el apărându-se, a prins victima de mâini, aceasta a scăpat cuțitul, dar s-a dus în bucătărie și a venit cu altul, aplicându-i inculpatului lovituri în aceleași zone, moment în care el a luat primul cuțit care era jos și la rândul său, a lovit-o de două-trei ori pe victimă. Prima instanță, a constatat că și inculpatul a fost internat concomitent cu victima în spital, cu diagnosticul de plăgi înjunghiate abdominale, dar că în urma examinării acestuia, s-a concluzionat prin actul medical respectiv că există elemente care pledează, cel mai probabil pentru auto provocarea lor.

Analizând apărările formulate de inculpat, instanța de fond a reținut că în nici una din cele trei declarații date pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a afirmat că el și victima s-ar fi lovit concomitent sau că, în timp ce el lovea victima, aceasta ar fi continuat să-l lovească, ci dimpotrivă, a delimitat cele două acțiuni, precizând că mai întâi a fost el lovit și apoi a lovit-o pe victimă. Analizând actele de constatare încheiate cu ocazia cercetării la fața locului, din care a rezultat că în unul din dormitoare s-a găsit un cuțit cu urme de sânge și în aceeași încăpere, pe mânerul unui fotoliu, s-au găsit un maieu și o bluză de pijama ale inculpatului, îmbibate cu sânge, instanța de fond a apreciat că acesta și-a schimbat îmbrăcămintea inițială și că a pus în dulap cuțitul, acțiuni interpretate ca o intenție de a ascunde elemente esențiale în stabilirea adevărului.

De asemenea, coroborând împrejurarea că în partea de jos a ușii de la baie s-a găsit înfiptă o lamă de cuțit, al cărui mâner a fost identificat pe o masă din sufragerie, cu faptul că s-au găsit urme de sânge în toate încăperile, instanța de fond a constatat că spațiul de conflict a fost mult mai mare decât cel prezentat de inculpat și anume în dreptul bucătăriei. În plus faptul că victima a prezentat o lovitură în toracică (posterior și lateral), a fost apreciat că inculpatul a acționat asupra ei, cel puțin odată, când era cu spatele la acesta, aspect pe care însă, de asemenea, nu l-a relatat. S-a mai motivat că declarațiile inculpatului au fost nesincere și pentru că a susținut că a lovit victima doar de două-trei ori, însă aceasta a prezentat leziuni (plăgi tăiate, înțepate, echimoze și escoriații), dispuse în zone diferite ale corpului, inclusiv în zona mâinilor și brațelor, acestea din urmă, fiind specifice atitudinii de autoapărare.

La stabilirea situației de fapt, prima instanță a avut în vedere și declarațiile martorului B.G. și ale părții civile S.A.C., care au arătat că în timp ce victima se afla în holul blocului, l-au surprins pe inculpat, având în mână un cuțit îndreptat spre gât, declarații apreciate ca fiind sincere, fiind date la mai puțin de 3 ore de la comiterea faptei, iar cei doi nu au avut posibilitatea de a se pune de acord în scopul denaturării adevărului. În consecință, în raport de probele administrate, s-a considerat că inculpatul a comis infracțiunea de omor, iar apărările acestuia au fost nereale, construite în scopul înlăturării sau atenuării răspunderii sale penale. Sub aspectul laturii civile, instanța de fond, a reținut că cele două fiice ale victimei respectiv S.A.C.

și B.E.J. s-au constituit părți civile cu câte 100.000.000 lei, fiecare, daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare, precum și cele privind reamenajarea mormântului. De asemenea, au solicitat câte 2,5 miliarde lei daune morale, fiecare. Cu privire la daunele materiale, din declarațiile martorilor S.V. și A.M., a rezultat că părțile civile au comandat executarea unui monument funerar în valoare de 90.000.000 lei, dar contradicțiile dintre cele două declarații au condus la concluzia că această lucrare nu a fost plătită, fiind vorba deci de un prejudiciu viitor și incert, deoarece pot interveni elemente care să influențeze întinderea sau chiar producerea lui (ex.

refuzul lucrării pentru executarea necorespunzătoare). Instanța a constatat justificată însă suma de 110.000.000 lei solicitată de părțile civile pentru celelalte cheltuieli, deoarece aceleași martore au declarat că praznicile de înmormântare și de 40 de zile s-au organizat la un local plătindu-se câte 400.000 lei pentru fiecare din cei 160 de practicanți, totalizând 64.000.000 lei. La acestea s-au adăugat cheltuielile cu pomenile de 6,9 zile, de 6 luni, precum și altele legate de înmormântare (ridicarea victimei de la morgă, depunerea la capelă, oficierea slujbei, pregătirea mormântului), al căror cuantum de 46.000.000 lei nu este exagerat. În consecință, în baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat către fiecare parte civilă la câte 55.000.000 lei daune materiale. În ce privește daunele morale, solicitarea lor este îndreptățită, deoarece, de regulă, pierderea unui părinte cauzează o suferință puternică, ce nu poate fi însă cuantificată. În cauză, din probele administrate a rezultat că între victimă și părțile civile exista o strânsă legătură, S.A.C. vizitând-o zilnic, mai ales că fiul acesteia locuia la victimă. Ca atare, inculpatul a fost obligat și la plata acestora, dar în cuantum mult diminuat față de cel solicitat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, părțile civile și inculpatul.

Părțile civile au criticat sentința, atât pe latură penală cât și civilă astfel: - ținând seama de multitudinea loviturilor de cuțit aplicate și intensitatea acestora, încadrarea juridică ce se impune, este aceea de omor deosebit de grav (respectiv prin cruzimi); - atât daunele materiale cât și cele morale au fost dovedite prin probele administrate în cauză, așa încât nu este nici o justificare pentru neacordarea acestora în cuantumurile solicitate. La rândul său inculpatul, prin cei doi apărători aleși, au criticat hotărârea primei instanțe, atât pe latură penală cât și cea civilă, invocând următoarele motive: - în cauză nu s-a stabilit dacă leziunile inculpatului au fost produse prin agresiune sau autoagresiune; Sub acest aspect a fost invocată constatarea Cabinetului de consultanță medico-legală, întocmită de dr.

C.S., care pledează pentru producerea leziunilor inculpatului prin heteroagresiune și nu prin autoagresiune. În raport de aceste constatări, au susținut că victima a fost aceea care l-a lovit pe inculpat. - în cauză nu a existat un mobil, care să-l determine pe inculpat să comită infracțiunea. Pentru aceste motive inculpatul a cerut fie, admiterea apelului și desființarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, fie, achitarea inculpatului pentru iresponsabilitate, fie, trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare și suplimentare de probe. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 335 din 13 octombrie 2005, a admis apelurile declarate de părțile civile S.A.C.

și B.E.J., împotriva sentinței penale nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5324/2004, dosar cu privire la cuantumul daunelor morale. Desființează hotărârea atacată sub aspectul sus-menționat, reține cauza spre rejudecare și pe fond, majorează cuantumul daunelor morale de la câte 50 milioane lei, la câte 100 milioane lei către fiecare parte civilă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.G., împotriva aceleiași sentințe penale. Nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs cele două părți civile S.A.C. și B.E.J. precum și inculpatul D.G., reluând toate motivele invocate prin apelurile lor.

Examinând actele și probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse de recurenți, dar și din oficiu, Curtea reține ca fiind fondat doar recursul declarat de inculpat și doar în limita individualizării pedepsei aplicate, în timp ce recursurile declarate de părțile civile se apreciază, ca nefondate. Astfel, după evaluarea actelor medicale privitoare la discernământul inculpatului, Curtea va reține că se condiționează fără putință de tăgadă că, la data comiterii omorului inculpatul prezenta diagnosticul de „tulburare afectivă depresivă organică cu elemente psihiatrice și deteriorare psihocognitică severă, risc imprevizibil suicidar”. Se mai menționează că a avut „discernământul critic diminuat” în momentul comiterii faptei.

În raport de această situație obiectivă și privitoare la discernământul inculpatului la momentul comiterii faptei și numai pentru acest motiv recursul declarat de inculpat, urmează a fi admis și prin recunoașterea de circumstanțe atenuante personale, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., se va stabili pedeapsa . Numai astfel, Curtea apreciază că se vor aduce la îndeplinire atât cerințele art. 72 C. pen., dar și ale art. 52 C. pen. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului, se vor casa hotărârile date (decizia și sentința penală nr. 51/D/2005 a Tribunalului Bacău) și rejudecând numai în limita celor analizate, va stabili pedeapsa pentru inculpat făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Așa fiind, și văzând că prin decizia atacată pretențiile părților civile recurente au fost modificate prin majorare deja și cum alte împrejurări, sau acte din partea acestora, nu s-au omis, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, potrivit art. 285 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen. Toate celelalte dispoziții ale hotărârilor verificate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 335 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la individualizarea pedepsei și rejudecând; În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul D.G. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Aplică art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile S.A.C. și B.E.J. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2006.