ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9155/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 24751

din 1 noiembrie 2002 pe rolul judecătoriei Timișoara, C.B. România SA și sucursala

Timișoara, au chemat în judecată pe pârâții T.I., R.S.D. și P.E., solicitând

instanței, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate:

- că hotărârile Adunării generale a

asociației PAS B.T. SA cuprinse în procesul-verbal din 2 martie 2002, în

întregul lor (ca număr și conținut) nu pot produce efecte, fiind nule de drept;

- nulitatea absolută a actului adițional

autentificat sub nr.638 din 5 martie 2002 la Biroul Notarului Public S.R.;

- pe cale de consecință să

desființeze încheierea civilă nr. 149 din 20 martie 2002 pronunțată în dosarul

nr. 174/PJ/2002.

Instanța investită cu soluționarea

cererii, prin sentința civilă nr. 2097 din 5 martie 2003, a respins excepțiile

de tardivitate a introducerii acțiunii și lipsei calității procesuale active a

reclamantelor; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a

reclamantei sucursala Timișoara a C.B. România S.A.; a respins acțiunea civilă

formulată de această reclamantă împotriva pârâților T.I., R.S.D. și P.E. ca

fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosință; a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților T.I., R.S.D. și P.E. și, în

consecință, a respins acțiunea formulată de C.B. România SA împotriva pârâților

mai sus arătați, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, următoarele: potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958

nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune,

fie pe cale de excepție, acțiunea în nulitate absolută fiind imprescriptibilă;

sucursala este o unitate fără personalitate juridică și, nefiind subiect

distinct, nu se poate adresa instanței de judecată pentru soluționarea unui

litigiu; reclamantele au solicitat constatarea nulității unor acte juridice ce

emanau de la asociația PAS B.T., care nu a fost chemată în judecată, persoanele

fizice pârâte semnând actele contestate în numele asociației pe care o

reprezentau, nu în nume propriu.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantele, care a fost respins de Tribunalul Timiș prin

decizia civilă nr. 1270 A din 26 septembrie 2003, instanța de apel însușindu-și

motivarea de la fond.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 1462 din 23 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de

reclamante, a casat sentința civilă nr. 2097 din 5 martie 2003 pronunțată de

Judecătoria Timișoara și decizia civilă nr. 1270 din 26 septembrie 2003 a

Tribunalului Timiș și a trimis cauza aceluiași tribunal pentru soluționarea

recursului declarat împotriva încheierii nr. 149 din 20 martie 2002 pronunțată

de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 174/PJ/2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

asociația PAS B.T. a fost înființată în temeiul Legii nr. 77/1994,

privind privatizarea societăților cu capital de stat, în prezent abrogată, iar

soluționarea cererilor privind modificarea actelor constitutive, lichidarea

acestor persoane de drept privat se realizează în condițiile prevăzute de O.G. nr.

26/2000 cu privire la asociații și fundații, act normativ ce constituie cadrul

legislativ general în acest domeniu; controlul legalității încheierii se putea

realiza numai în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisă

îndeplinirea acestei funcții procesuale în cadrul unei proceduri de drept

comun, întrucât s-ar ajunge ca instanța care a pronunțat hotărârea să-și

exercite controlul asupra propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel

permis de lege; reclamantele vizează, în principal, nelegalitatea încheierii

nr. 149/2002, invocând nevalabilitatea unor acte pe baza cărora s-au operat

modificări în actele constitutive ale persoanei juridice, situație în care

controlul hotărârii de mai sus se realizează strict în cadrul căii de atac a

recursului reglementat de art. 11 din O.G. nr. 26/2000 care, deși se referă la

procedura constituirii persoanelor juridice, potrivit principiului simetriei

actelor juridice, calea de atac se extinde la toate hotărârile pronunțate în

domeniu, incluzând modificarea actelor constitutive sau lichidarea persoanei

juridice.

Tribunalul Timiș, investit cu

soluționarea recursului declarat de recurentele C.B. România S.A. și sucursala

Timișoara împotriva încheierii nr. 149/2002, prin încheierea nr. 386 /R din 14

aprilie 2005, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea stabilirii naturii juridice și a competenței de soluționare a cererii

înregistrate sub nr. 24571 din 1 noiembrie 2002 pe rolul Judecătoriei

Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul Timiș a avut în vedere următoarele: O.G. nr. 26/2000 prevede

structura asociațiilor și fundațiilor precum și o procedură necontencioasă

specifică în cazul constituirii, modificării, dizolvării și lichidării

asociațiilor și fundațiilor, procedură specială, derogatorie de la dreptul

comun al procedurilor necontencioase, reprezentat de art. 331-339 C. proc. civ.;

modificarea actelor constitutive ale PAS-urilor nu este supusă de O.U.G nr. 88/1997

unor dispoziții derogatorii speciale și se va face conform normelor de drept

generale în materie necontencioasă, având în vedere că normele de drept

speciale sunt de strictă interpretare și aplicare; O.G. nr. 26/2000 nu

constituie cadrul normativ general în domeniul PAS-urilor; principiul simetriei

actelor juridice invocat de Curtea de Apel Timișoara în calificarea acțiunii ca

recurs nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

Competența de soluționare a

recursului declarat împotriva încheierii nr. 149/2002 a Judecătoriei Timișoara

revine Tribunalului Timiș, pentru cele ce succed.

Curtea de Apel Timișoara a calificat

corect acțiunea reclamantelor ca fiind recurs împotriva încheierii nr. 149/2002

pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 174/P.J./2002 deoarece, deși

reclamantele încearcă să dea cererii lor caracterul unei acțiuni în constatare,

întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., scopul final vizează anularea încheierii

sus-menționate, ce nu se poate realiza decât prin exercitarea unei căi de atac.

Corect a reținut aceeași curte de

apel că reclamantele, invocând nevalabilitatea unor acte pe baza cărora s-au

operat modificări în actele constitutive ale persoanei juridice, au vizat

nelegalitatea încheierii nr. 149/2002, controlul judiciar al acestei hotărâri

realizându-se strict în cadrul căii de atac a recursului reglementat de art. 11

din O.G. nr. 26/2000. Controlul legalității încheierii nu se poate realiza

decât în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisă îndeplinirea

acestei funcții procesuale în cadrul unei proceduri de drept comun deoarece

s-ar ajunge la situația ca instanța care a pronunțat hotărârea să-și exercită

controlul asupra propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel permis de

lege.

Cum, potrivit dispozițiilor art. 2

pct. 3 C. proc. civ., tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile

declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit

legii, nu sunt supuse apelului, urmează a se stabili competența de soluționare

a prezentului recurs în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a recursului în favoarea Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.