ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9155/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 24751 din 1 noiembrie 2002 pe rolul judecătoriei Timișoara, C.B. România SA și sucursala Timișoara, au chemat în judecată pe pârâții T.I., R.S.D. și P.E., solicitând instanței, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate: - că hotărârile Adunării generale a asociației PAS B.T. SA cuprinse în procesul-verbal din 2 martie 2002, în întregul lor (ca număr și conținut) nu pot produce efecte, fiind nule de drept; - nulitatea absolută a actului adițional autentificat sub nr.638 din 5 martie 2002 la Biroul Notarului Public S.R.; - pe cale de consecință să desființeze încheierea civilă nr. 149 din 20 martie 2002 pronunțată în dosarul nr. 174/PJ/2002.

Instanța investită cu soluționarea cererii, prin sentința civilă nr. 2097 din 5 martie 2003, a respins excepțiile de tardivitate a introducerii acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantelor; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei sucursala Timișoara a C.B. România S.A.; a respins acțiunea civilă formulată de această reclamantă împotriva pârâților T.I., R.S.D. și P.E. ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate de folosință; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T.I., R.S.D. și P.E. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de C.B. România SA împotriva pârâților mai sus arătați, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, acțiunea în nulitate absolută fiind imprescriptibilă; sucursala este o unitate fără personalitate juridică și, nefiind subiect distinct, nu se poate adresa instanței de judecată pentru soluționarea unui litigiu; reclamantele au solicitat constatarea nulității unor acte juridice ce emanau de la asociația PAS B.T., care nu a fost chemată în judecată, persoanele fizice pârâte semnând actele contestate în numele asociației pe care o reprezentau, nu în nume propriu. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, care a fost respins de Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 1270 A din 26 septembrie 2003, instanța de apel însușindu-și motivarea de la fond.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1462 din 23 noiembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamante, a casat sentința civilă nr. 2097 din 5 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara și decizia civilă nr. 1270 din 26 septembrie 2003 a Tribunalului Timiș și a trimis cauza aceluiași tribunal pentru soluționarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 149 din 20 martie 2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 174/PJ/2002. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: asociația PAS B.T. a fost înființată în temeiul Legii nr. 77/1994, privind privatizarea societăților cu capital de stat, în prezent abrogată, iar soluționarea cererilor privind modificarea actelor constitutive, lichidarea acestor persoane de drept privat se realizează în condițiile prevăzute de O.G.

nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, act normativ ce constituie cadrul legislativ general în acest domeniu; controlul legalității încheierii se putea realiza numai în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisă îndeplinirea acestei funcții procesuale în cadrul unei proceduri de drept comun, întrucât s-ar ajunge ca instanța care a pronunțat hotărârea să-și exercite controlul asupra propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel permis de lege; reclamantele vizează, în principal, nelegalitatea încheierii nr. 149/2002, invocând nevalabilitatea unor acte pe baza cărora s-au operat modificări în actele constitutive ale persoanei juridice, situație în care controlul hotărârii de mai sus se realizează strict în cadrul căii de atac a recursului reglementat de art. 11 din O.G.

nr. 26/2000 care, deși se referă la procedura constituirii persoanelor juridice, potrivit principiului simetriei actelor juridice, calea de atac se extinde la toate hotărârile pronunțate în domeniu, incluzând modificarea actelor constitutive sau lichidarea persoanei juridice. Tribunalul Timiș, investit cu soluționarea recursului declarat de recurentele C.B. România S.A. și sucursala Timișoara împotriva încheierii nr. 149/2002, prin încheierea nr. 386 /R din 14 aprilie 2005, a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii naturii juridice și a competenței de soluționare a cererii înregistrate sub nr. 24571 din 1 noiembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timiș a avut în vedere următoarele: O.G. nr. 26/2000 prevede structura asociațiilor și fundațiilor precum și o procedură necontencioasă specifică în cazul constituirii, modificării, dizolvării și lichidării asociațiilor și fundațiilor, procedură specială, derogatorie de la dreptul comun al procedurilor necontencioase, reprezentat de art. 331-339 C. proc. civ.; modificarea actelor constitutive ale PAS-urilor nu este supusă de O.U.G nr. 88/1997 unor dispoziții derogatorii speciale și se va face conform normelor de drept generale în materie necontencioasă, având în vedere că normele de drept speciale sunt de strictă interpretare și aplicare; O.G. nr. 26/2000 nu constituie cadrul normativ general în domeniul PAS-urilor; principiul simetriei actelor juridice invocat de Curtea de Apel Timișoara în calificarea acțiunii ca recurs nu are aplicabilitate în prezenta cauză.

Competența de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii nr. 149/2002 a Judecătoriei Timișoara revine Tribunalului Timiș, pentru cele ce succed. Curtea de Apel Timișoara a calificat corect acțiunea reclamantelor ca fiind recurs împotriva încheierii nr. 149/2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 174/P.J./2002 deoarece, deși reclamantele încearcă să dea cererii lor caracterul unei acțiuni în constatare, întemeiată pe art. 111 C. proc. civ., scopul final vizează anularea încheierii sus-menționate, ce nu se poate realiza decât prin exercitarea unei căi de atac. Corect a reținut aceeași curte de apel că reclamantele, invocând nevalabilitatea unor acte pe baza cărora s-au operat modificări în actele constitutive ale persoanei juridice, au vizat nelegalitatea încheierii nr. 149/2002, controlul judiciar al acestei hotărâri realizându-se strict în cadrul căii de atac a recursului reglementat de art. 11 din O.G.

nr. 26/2000. Controlul legalității încheierii nu se poate realiza decât în cadrul sistemului de control judiciar, nefiind permisă îndeplinirea acestei funcții procesuale în cadrul unei proceduri de drept comun deoarece s-ar ajunge la situația ca instanța care a pronunțat hotărârea să-și exercită controlul asupra propriilor hotărâri într-un alt cadru decât cel permis de lege. Cum, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, urmează a se stabili competența de soluționare a prezentului recurs în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Timiș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 noiembrie 2005.