ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32

din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Constanța, în dosarul nr. 2507/2004, în

temeiul art. 455 – art. 456 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a

executării pedepsei de 7 ani închisoare (mandat de executare nr. 221/2003 din

17 septembrie 2003 emis de Tribunalul Brașov), formulată de condamnatul C.I.A.

În temeiul art. 189 C. proc.

pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul

Constanța a sumei de 400.000 lei onorariu apărător din oficiu, avocat S.A.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat petentul condamnat C.I.A. la plata către stat

a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal în cuantum de 1.200.000

lei.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că aflat în Spitalul Penitenciar Poarta Albă

în executarea unei pedepse privative de libertate, condamnatul C.I.A. a

solicitat întreruperea executării pedepsei, motivând că este bolnav (HIV).

Judecătoria Medgidia

sesizată cu soluționarea cererii, prin sentința penală nr. 2750 din 26

noiembrie 2004 (dosar nr. 4837/2004) și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Constanța, având în vedere că a fost condamnat prin sentința

penală nr. 181 din 18 aprilie 2003 a Tribunalului Brașov, nefiind competentă

material.

Tribunalul Constanța, fiind

astfel investit, prin sentința penală nr. 32 din 19 ianuarie 2005 (dosar

2507/P/2004), a respins, ca nefondată, cererea condamnatului, arătând că

afecțiunea de care suferă poate fi tratată în Spitalul Penitenciar Jilava

București, aflat în rețeaua sanitară a D.G.P.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, care a insistat asupra cererii de întrerupere a

executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 64/ P

din 11 martie 2005 a Curții de Apel Constanța, în dosarul nr. 212/P/2005, în

baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul

penal declarat de condamnatul C.I.A. deținut în Penitenciarul Spital Poarta

Albă, județul Constanța împotriva sentinței penale nr. 32 din 19 ianuarie 2005,

pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 2507/2004.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligat apelantul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care onorariul apărătorului din oficiu (avocat E.S.) în sumă de

200.000 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Constanța.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că față de conținutul raportului de expertiză

medico-legală, din care a rezultat că petentul are mai multe afecțiuni printre

care într-adevăr și infecția HIV, stadiul C 3, TBC ganglionar și concluziile

comisiei medico-legale care a arătat că bolnavul necesită supraveghere și

tratament medical ce pot fi asigurate în secția de boli contagioase a

Spitalului Penitenciar Jilava – București, a constatat apelul nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal recurs condamnatul C.I.A., criticând-o, arătând în

scris că se simte foarte slăbit, mai are 3 ani de executat din pedeapsă, că

familia sa nu a aflat de boala sa incurabilă, că dorește să mai facă niște

analize pentru a afla în ce stadiu se mai află.

Apărătorul condamnatului, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului și

întreruperea executării pedepsei, precum și supunerea sa unei expertize la care

să fie examinat personal.

Examinând recursul declarat

de condamnatul C.I.A. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că instanța de apel în mod judicios și-a însușit argumentele primei instanțe, considerând

ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul C.I.A., nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455, raportate la art.

453 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în

cauză s-a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se situația medicală a condamnatului,

pe baza raportului de expertiză medico-legală cu nr. 70/ AP din 24 noiembrie 2004

întocmit de S.M.L. Constanța, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, atât

cu privire la componența comisiei medicale în funcție de afecțiunile de care

acesta suferă, cât și urmare prezentării sale la S.M.L. Constanța în data de 25

octombrie 2004, deci examenului actual și examenului pentru boli contagioase la

Spitalul Clinic de Boli Interne Constanța la data de 28 octombrie 2004, precum

și actelor medicale.

Astfel, în concluziile

raportului medico-legal s-a menționat că în funcție de diagnosticul „Infecție

HIV-SIDA stadiu C 3. Status post TBC ganglionar”, condamnatul necesită

supraveghere și tratament medical ce pot fi asigurate în rețeaua sanitară a D.G.P.

cu internare într-o secție de boli contagioase a Spitalului Penitenciar Jilava

București.

Așadar, solicitarea

recurentului condamnat în sensul de a fi supus unei expertize la care să fie

examinat personal nu poate fi avută în vedere, în condițiile în care raportul

de expertiză medico-legală întocmit atestă că expertizarea condamnatului s-a

făcut și cu examinarea personală a condamnatului, atât la comisie, cât și

într-un spital de specialitate.

Înalta Curte consideră că

instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele,

nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I.A. împotriva

deciziei penale nr. 64/ P din 11 martie 2005 a Curții de Apel Constanța.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ P din

11 martie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul condamnat

să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 mai 2005.