ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 20 septembrie 2005, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 6 din 11 ianuarie 1999 a aceleiași instanțe formulată de condamnatul S.C.C. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că cererea condamnatului, de a se reaudia coinculpatul L.F., condamnat în aceeași cauză, precum și de audiere a martorului O.F., acesta cunoscând „anumite aspecte”, nu constituie caz de revizuire a sentinței penale nr. 6 din 11 ianuarie 1999, prin aceasta el fiind condamnat, printre altele, la 20 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

Prin decizia penală nr. 149 din 14 aprilie 1999, Curtea de Apel București a redus pedeapsa aplicată, la 18 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin decizia penală nr. 3679 din 21 octombrie 1999, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 149 din 14 aprilie 1999 a Curții de Apel București. S-a mai reținut că în cauză nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar cu referire la condamnatul L.F. și la martorul L.F. (F., F.), nu există dovezi că ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Împotriva sentinței, condamnatul revizuient a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea ei în sensul inexistenței, în cauză, a vreunui caz de revizuire.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 892 din 18 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, și instanța de apel reținând că împrejurările susținute de condamnatul revizuient ca fiind cazuri de revizuire, nu sunt prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Condamnatul revizuient, în termenul legal, a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, oral, el neindicând vreun caz de casare, sens în care a lăsat soluția ce se va pronunța, la aprecierea instanței. Recursul declarat nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) – c) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Alin. (2) al textului indicat, prevede că este motiv de revizuire cazul de la lit. a) dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de …. condamnare.

Susținerile condamnatului, respectiv reaudierea coinculpatului condamnat L.F. și audierea lui O.F. (F., F.), față de acesta reținându-se că poziția revizuienetului a fost aceea de a renunța la audiere în fața cercetării judecătorești (vezi încheierea pronunțată la 4 ianuarie 1999 – dosar nr. 3919/1998 al Tribunalului Teleorman). În realitate constituie încercări de a prelungi probatoriul, ceea ce nu este permis în calea extraordinară a revizuirii. Odată ce apărările revizuientului au fost analizate la judecarea cauzei în fond, apel și recurs, iar motivele invocate nu constituie cazuri de revizuire, recursul declarat fiind nefondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 892/ A din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2006.