ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 20

septembrie 2005, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 6 din 11 ianuarie 1999 a aceleiași instanțe

formulată de condamnatul S.C.C.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că cererea condamnatului, de a se reaudia coinculpatul L.F.,

condamnat în aceeași cauză, precum și de audiere a martorului O.F., acesta

cunoscând „anumite aspecte”, nu constituie caz de revizuire a sentinței penale nr.

6 din 11 ianuarie 1999, prin aceasta el fiind condamnat, printre altele, la 20

ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

Prin decizia penală nr. 149 din 14

aprilie 1999, Curtea de Apel București a redus pedeapsa aplicată, la 18 ani

închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 3679 din 21

octombrie 1999, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondat, recursul

declarat împotriva deciziei penale nr. 149 din 14 aprilie 1999 a Curții de Apel

București.

S-a mai reținut că în cauză nu este

incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., iar cu referire la condamnatul L.F. și la martorul L.F. (F., F.), nu

există dovezi că ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Împotriva sentinței, condamnatul

revizuient a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea ei în sensul

inexistenței, în cauză, a vreunui caz de revizuire.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 892

din 18 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, și

instanța de apel reținând că împrejurările susținute de condamnatul revizuient

ca fiind cazuri de revizuire, nu sunt prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Condamnatul revizuient, în termenul

legal, a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, oral, el

neindicând vreun caz de casare, sens în care a lăsat soluția ce se va pronunța,

la aprecierea instanței.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin.

(1) lit. a) – c) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals, un

membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte

de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei

revizuire se cere și când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive

nu se pot concilia.

Alin. (2) al textului indicat,

prevede că este motiv de revizuire cazul de la lit. a) dacă pe baza faptelor

sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de …. condamnare.

Susținerile condamnatului, respectiv

reaudierea coinculpatului condamnat L.F. și audierea lui O.F. (F., F.), față de

acesta reținându-se că poziția revizuienetului a fost aceea de a renunța la

audiere în fața cercetării judecătorești (vezi încheierea pronunțată la 4

ianuarie 1999 – dosar nr. 3919/1998 al Tribunalului Teleorman). În realitate

constituie încercări de a prelungi probatoriul, ceea ce nu este permis în calea

extraordinară a revizuirii.

Odată ce apărările revizuientului au

fost analizate la judecarea cauzei în fond, apel și recurs, iar motivele

invocate nu constituie cazuri de revizuire, recursul declarat fiind nefondat,

în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi

respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 892/ A

din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

februarie 2006.