ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3003/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 212, pronunțată la data de 6 mai 2004, în dosarul nr. 1244/2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de B.A., curatorul fiului său A.B., împotriva Comisiei Superioare de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap pentru Adulți, prin care a cerut daune materiale în sumă de 64.940.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că fiul său a fost încadrat, prin certificatul nr. 7544 din 13 iunie 2002, emis de Comisia de Expertiză Medicală pentru Adulți cu Handicap Bacău, în gradul de handicap accentuat, iar prin decizia nr. 1050 din 26 martie 2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap pentru Adulți, l-a încadrat în gradul de handicap grav fără însoțitor, acte administrative pe care le-a contestat la Curtea de Apel Bacău, care, prin sentința civilă nr. 213/2003, le-a anulat în parte, stabilind că deficiența este gravă cu asistent personal. A mai motivat reclamantul, reține instanța de fond, că în perioada în care a fost lipsit de dreptul la asistent personal, a suferit un prejudiciu constând în indemnizația însoțitorului pentru perioada 13 iunie 2002 - 1 martie 2004, precum și cheltuielile făcute pentru deplasările la sediile autorităților competente.

Pentru a respinge acțiunea, ca nefondată, instanța de fond a reținut că indemnizația pretinsă nu a fost plătită de reclamant, asistentului, pentru a putea susține că prin neplata ei de către autoritatea pârâtă ar fi fost prejudiciat, precum și că această indemnizație este datorată din momentul acordării dreptului la asistent personal. În ceea ce privește cheltuielile făcute cu deplasarea la autoritățile competente, instanța de fond a motivat că au caracterul unor cheltuieli de judecată și nu pot face obiectul unei acțiuni în daune. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamantul susținând, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, reținând în mod greșit că în perioada 13 iunie 2002 - 1 martie 2004 nu a înregistrat nici un prejudiciu și că nu este îndreptățit la despăgubiri.

Prin întâmpinarea depusă, autoritatea intimată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, plata indemnizației pentru asistentul personal al persoanei cu handicap grav fiind în sarcina primăriei de la domiciliul persoanei cu handicap. Recursul este întemeiat. În mod greșit a susținut autoritatea administrativă și a reținut instanța de fond, că obiectul acțiunii îl constituie plata indemnizației pentru asistentul personal în perioada 13 iunie 2002 - 1 martie 2004, deși recurentul-reclamant a cerut în mod constant despăgubiri pentru paguba înregistrată prin emiterea de către autoritatea intimată, a unui act administrativ nelegal care a fost anulat de instanța competentă.

Astfel fiind, cum actul administrativ anulat prin sentința civilă nr. 213 din 25 noiembrie 2003, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost emis de Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap pentru Adulți, excepția invocată de această autoritate este nefondată. În ceea ce privește fondul recursului, este necontestat că în perioada arătată în acțiune, persoana cu handicap grav a fost lipsită de dreptul legal la asistentul personal, care i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, actul administrativ nelegal fiind anulat în această privință. Pe de altă parte, este necontestat că starea sănătății persoanei cu handicap a fost aceeași, ceea ce a obligat familia sa la acordarea aceleiași asistențe și la suportarea cheltuielilor necesare suplinirii lipsei asistentului personal.

Or, potrivit prevederilor art. 1 și 12 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, despăgubirile pentru paguba produsă prin actul administrativ anulat pot fi cerute și printr-o acțiune separată. Faptul că reclamantul s-a referit în acțiunea, la indemnizația asistentului personal reprezintă o susținere privind modul de calcul și cuantumul despăgubirii pretinse. Referitor la restul cheltuielilor pretinse de recurentul-reclamant, calificate de instanța de fond ca, cheltuieli de judecată făcute în cauza anterioară, prevederile art. 274 și urm. C. proc. civ., nu exclud posibilitatea ca acestea să fie cerute printr-o acțiune separată ulterioară. În concluzie, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, potrivit dezlegărilor date mai sus, urmând ca probatoriul să fie completat în legătură cu întinderea pagubelor și, respectiv, cuantumul despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.B., prin curator B.A., împotriva sentinței civile nr. 212 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.