ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1265/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 9 februarie 1998, reclamanta SC A.I.Ț. SA a chemat în judecată pe pârâții SC

S. SA, C.A. și SC A., solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie

obligați primii doi pârâți la plata sumei de 32.275 mărci germane în echivalent

147.561.300 lei și ultima pârâtă la 40.000.000 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că la data de 12 iulie 1997, pe drumul D.N. 7 pe raza comunei Bujoreni

jud. Vâlcea a avut loc un accident de circulație, în sensul că autocisterna

proprietatea SC S. SA și condusă de pârâtul C.A., staționa pe carosabil timp în

care a fost lovită de autotirul condus de numitul I.M. Autocisterna staționa

fără a fi semnalizată corespunzător, situație în care culpa în producerea

accidentului aparținea pârâtului C.A., cât și numitului I.M. Pentru avariile

produse autotirului, s-a achitat o despăgubire asigurată de 64.550 mărci

germane din care pârâții C.A. și SC S. SA trebuie să suporte jumătate, adică

32.275 mărci germane în echivalent lei 147.561.300 lei. De asemenea și pârâta

SC A. trebuie să răspundă pentru suma de 40.000.000 lei, jumătate din limita

maximă asigurată.

Numita I.L. a formulat cerere de

intervenție în interes propriu precizată ulterior prin care a solicitat

obligarea pârâților C.A. și SC S. SA la plata în solidar a sumelor de

100.000.000 lei cu titlu de despăgubiri 160.000.000 lei, reprezentând daune

morale și câte 1.000.000 lei lunar, reprezentând o despăgubire începând cu data

introducerii cererii de intervenție și până la restabilirea integrității sale

fizice.

A motivat că vinovat de producerea

accidentului se face pârâtul C.A. în urma coliziunii celor două autovehicole

suferind vătămări corporale întrucât se afla în cabina autofurgonului condus de

soțul său I.M.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.

713 din 15 octombrie 2000 a admis acțiunea și a obligat în solidar pârâții C.A.

și SC S. SA la plata sumei de 32.279 mărci germane și dobândă în sumă de 5.000 mărci

germane calculate pe perioada 1996 – 2000.

A fost admisă și cererea de

intervenție a numitei I.L., astfel cum a fost formulată și pârâții obligați în

solidar la sumele solicitate.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond pe baza probelor administrate, inclusiv expertiza a reținut vinovăția

ambilor conducători auto întrucât I.M. și-a recunoscut vinovăția prin semnarea

procesului verbal de contravenție din 3 octombrie 1996, iar pârâtul C.A. nu a

semnalizat staționarea autocisternei prin aprinderea lanternelor de poziție.

Reclamanta a plătit, în urma

producerii accidentului de circulație respectiv, suma de 64.559 mărci germane

reprezentând prejudiciul cauzat autotirului aparținând SC R. SRL Cluj.

Dat fiind culpa comună a celor doi

conducători auto pârâții C.A. și SC S. SA, instanța de fond a considerat că se

impune a se suporta fiecare parte jumătate din despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta, pârâții și intervenienta.

Reclamanta a susținut că greșit

prima instanță a avut în vedere la stabilirea culpei în sarcina numitului I.M.,

procesul verbal de contravenție încheiat de organele de poliție din cadrul P.P.B.,

cu toate că acesta a fost anulat de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin

sentința civilă nr. 3401/1997.

S-a mai reținut că, expertiza S.N. este

părtinitoare, din constatările tehnice efectuate prin R.A.R. rezultă culpa

exclusivă a pârâtului, C.A., temeiurile de drept fiind reținute greșit de prima

instanță, întrucât acțiunea in regres formulată de reclamantă este bazată pe

prevederile art. 1000 alin. (3) C. civ.

Pârâții C.A. și SC S. SA Vâlcea în

apelul lor au reținut că: vinovat de producerea accidentului este numitul I.M.

situație în care greșit au fost obligați la plata sumelor pretinse; pentru

stabilirea despăgubirilor au fost audiate rude de grad oprit de lege; s-a

refuzat nejustificat efectuarea unei noi expertize; probele confirmă vinovăția

numitului I.M.;

Intervenienta I.L., în apelul său

consideră că în mod eronat s-a avut în vedere procesul verbal de contravenție

întrucât a fost anulat ulterior de instanță, iar interpretarea expertizelor

tehnice efectuate în cauză este incorectă din moment ce probele confirmă

vinovăția pârâtului C.A.; la acordarea despăgubirilor nu s-a avut în vedere

pretențiile majorate ulterior; despăgubirea trebuia stabilită în mărci germane;

greșit s-a reținut culpa comună a celor doi conducători, din moment ce starea

de pericol a fost produsă prin staționarea pe carosabil a autocisternei condusă

de pârâtul C.A.

Prin decizia nr. 528 din 1 octombrie

2001, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins ca nefondate apelurile promovate de pârâți și intervenientă și a

anulat ca netimbrat apelul reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar, a constatat culpa comună a celor doi conducători

auto din moment ce din declarația lui I.M. a relatat că nu a observat mașina

staționată întrucât a fost orbit de farurile unei alte mașini de circulație din

sens opus.

Ori, potrivit art. 19 alin. (2) din regulamentul

privind circulația pe drumurile publice în cazul în care, din sens contrar, se

apropie un autovechicul, conducătorul autovehicolului este obligat ca, de la o

distanță de cel puțin 200 m să folosească luminile de întâlnire concomitent cu

reducerea vitezei; în speță reducerea vitezei trebuind făcută chiar până la

oprirea autovehicolului făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 999 C. civ.

S-a încălcat criticile privind

daunele și despăgubirile civile motivând că simplul fapt al majorărilor

pretențiilor nu atrage automat admiterea cererii, în lipsa unor dovezi care să

demonstreze valoarea pretențiilor.

Cu privire la apelul reclamantei s-a

înlăturat critica potrivit căreia ar fi scutit de plata taxei de timbru în

considerarea dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 32/2000, privind societățile

de asigurare, atâta timp cât și M.F. potrivit reglementărilor atunci în vigoare

prin decizia nr. 1302/2001 a respins contestația reclamantei cu privire la

timbrat stabilind că acțiunea este supusă timbrării, întrucât scutirea

prevăzută de art. 43 lit. b) din Legea nr. 32/2000 se referă la alte impozite

și taxe.

Împotriva soluției instanței de apel

au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâții SC S. SA Vâlcea și C.A.

Criticile reclamantei fac referire

la faptul că deși pentru termenul din 24 octombrie 2001 reprezentantul legal al

societății a solicitat termen pentru imposibilitate de prezentare, instanța a

procedat la soluționarea cauzei înainte de a i se soluționa cererea de anulare

a deciziei M.F.

Pârâții critică soluția pronunțată

considerând că în mod eronat s-a reținut culpa conducătorului auto C.A.,

ignorându-se dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, decret

nr. 328/1966 și regulamentul de aplicare al acestuia.

De asemenea se susține că s-au

încălcat dispozițiile art. 201 și art. 210-212 C. proc. civ., întrucât deși au

existat două expertize cu păreri contrarii s-a refuzat cererea de efectuare a

unei noi expertize de către o echipă de trei experți.

S-a mai criticat faptul că instanța

nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și a dovezilor administrate care

erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, cum ar fi cercetările penale care

au reținut vinovăția conducătorului auto I.M. în producerea accidentului,

netrimiterea în judecată datorându-se intervenientei I.L., care nu a avut

pretenții de natură penală sau civilă față de soțul său.

Deși s-a anulat procesul verbal de

contravenție întocmit de lucrătorul de poliție conducătorului auto vinovat de

accident cele două instanțe refuză să vadă procesul-verbal de cercetare la fața

locului din dosarul penal, precum și recunoașterea inculpatului că a intrat în

coliziune lovind din spate autovehicolul staționat.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

normă procesuală cu aplicare imediată, modificarea sau casarea unei hotărâri se

pot cere numai pentru motive de nelegalitate.

În acest context, vor fi examinate

numai aspectele cu referire la încălcarea legii, motivele de netemeinicie

putând fi examinate de instanța de fond, sau în apel dat fiind caracterul

devolutiv al acestuia.

Față de cele arătate, nu se poate

reține încălcarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997, întrucât la data

pronunțării deciziei de către instanța de apel respectiv 1 octombrie 2001,

cererea recurentei privind scutirea de la plata taxei de timbru era respinsă de

către M.F. printr-o decizie definitivă în sistemul căilor administrative de

atac, având obligația achitării taxei de timbru.

Cu privire la recursul pârâților se

vor examina, numai criticile privind încălcarea normelor de procedură în

materia administrării probei cu expertiză și a reglementărilor privind

circulația pe drumurile publice.

Instanța de apel, reținând criticile

privind concluziile contradictorii ale expertizelor a apreciat pe bună dreptate

că instanța este suverană în aprecierea probatoriilor și stabilirea vinovăției

aparține instanței experții tehnici neputându-se substitui acesteia.

Astfel instanța de apel a motivat

amplu și detaliat considerentele pentru care a menținut soluția fondului prin

care s-a reținut culpa ambilor conducători auto cu referire la regulamentul de

aplicare a decretului privind circulația pe drumurile publice prin consemnarea

în ce a constat culpa fiecăruia raportat la dispozițiile art. 998 – 999 C. civ.

De reținut că în apel a fost

analizată preponderent culpa comună a conducătorilor auto, fără a se mai face

referire la cealaltă parte respectiv SC S. SA Vâlcea din moment ce în situația

dată aceasta răspunde în condițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.

Față e cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.I.Ț. SA, împotriva deciziei nr. 528 din 1 octombrie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios

administrativ, ca insuficient timbrat.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC S. SA împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 martie 2006.