ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4356/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 4581 din 18 martie 2004, reclamanta P.O. a chemat în judecată pe pârâta P.D.M. și Consiliul Local Iași, D.A.D.P.P.S., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 470 din 18 martie 2002 autentificat la BNP P.C.I. Prin sentința civilă nr. 4359 din 5 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași, D.A.D.P.P.S.; s-a respins acțiunea și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 7.000.000 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1703 din 5 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a respins apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinței, dispunându-se obligarea acesteia la plata sumei de 7.000.000 lei către pârâta-intimată cu titlu de cheltuieli de judecată. Reclamanta-apelantă a declarat recurs împotriva deciziei de apel, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 3604/1/2005 (nr. vechi 797/2005). Asupra competenței de soluționare a recursului, Înalta Curte constată: Prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000, pentru modificarea și completarea codului de procedură civilă, și care este o lege de imediată aplicare, au intervenit modificări procedurale în ceea ce privește competența de soluționare a căilor de atac.

Astfel, potrivit prevederilor acestei legi, apelul formulat împotriva unei hotărâri pronunțate de către judecătorie se judecă de tribunal, conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat, iar recursul se judecă de curțile de apel potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ. modificat. Prin art. II din Legea nr. 219/2005 s-au prevăzut dispoziții tranzitorii de soluționare a aspectelor procedurale generate de aplicarea acestei legi. Astfel, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a legii și care, potrivit Legii nr. 219/2005, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel [alin. (3) art. II], iar într-un asemenea caz are loc trimiterea dosarului instanței devenită competentă să judece calea de atac [alin. (4) art. II].

După cum s-a arătat mai sus, în urma modificărilor procedurale intervenite, competența de soluționare a recursului în cazul în care cauza s-a judecat în primă instanță de judecătorie, aparține curții de apel. Asupra aplicabilității art. II din Legea nr. 219/2005, articol care cuprinde dispoziții tranzitorii, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 90/2006. S-a reținut că, deși prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competența materială, aceeași instanță urmează să soluționeze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluționarea aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale, menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil.

Reținând, prin urmare, că în cauză competența de soluționare aparține Curții de Apel Iași, Curtea urmează ca făcând aplicarea și a art. 158 alin. (1) C. proc. civ., să dispună scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului către această instanță, căreia îi revine competența legală de soluționare, instanță care nu poate intra în conflict negativ de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție față de dispozițiile art. 22 C. proc. civ., decizia Înaltei Curți valorând regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Scoate cauza de pe rol și o trimite Curții de Apel Iași pentru soluționarea recursului declarat de reclamanta P.O. împotriva deciziei nr. 1703 din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 mai 2006.