ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3671/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3671/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 4 București, P.M.I. și P.E. au
chemat în judecată pe C.F., C.S., Primăria municipiului București prin Primarul
General, Consiliul General al Municipiului București și SC AVL Berceni SA
pentru ca instanța că constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.
1430 din 20 ianuarie 1997 încheiat între pârâții C.F. și S. pe de o parte și SC
AVL Berceni SA și să dispună obligarea pârâților să lase liberă proprietatea și
posesia apartamentului nr. 9, proprietatea autorilor reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au
arătat că prin decizia nr. 3382 din 24 octombrie 2000 pronunțată de Curtea de
Apel București s-a recunoscut autorului lor dreptul de proprietate asupra
apartamentului nr. 9 situat în București preluat de stat în 1950 fără titlu
legal.
Reclamanții au mai arătat că
existând două titluri de proprietate asupra aceluiași lucru, impune compararea
lor, ca modalitate de probă și determinarea titlului preferabil și mai bine
conturat, care în speță este acela al autorului lor, care din punct de vedere
juridic nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate transcris în registrul de
transcripțiuni încă din 1936.
Cât privește titlul pârâților
contractul de vânzare cumpărare, acesta este lovit de nulitate absolută, întrucât
provine de la un detentor precar, statut, care după ce l-a deținut, fără nici un
titlu legal, a înstrăinat ce nu-i aparținea de drept.
Reclamanții și-au fondat în drept
acțiunea pe dispozițiunile art. 480 și urm. C. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar
Primăria municipiului București a invocat excepția privitoare la prescrierea
dreptului material la acțiune privind anularea contractului de vânzare
cumpărare, excepția lipsei sale de legitimare pasivă și inadmisibilitatea
acțiunii, deoarece bunul nu se află în posesia statului ci a unor persoane
fizice, cărora le-a fost înstrăinat „iar reclamanții nu au depus notificarea în
termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
La 17 iunie 2003, pârâții C.F. și C.S.
au formulat o cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București
solicitând în cazul admiterii acțiunii, obligarea chematei în garanție la
restituirea valorii de circulație a bunului. În întâmpinarea depusă la aceeași
dată, pârâții C.F. și S. au invocat excepția autorității de lucru judecat din
sentința nr. 6701 din 8 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 4
București rămasă irevocabilă, având ca obiect cererea în revendicare între
pârâți și reclamanții P. fondată în drept pe art. 480 și urm. C. civ. în
privința aceluiași imobil, preluat de stat fără titlu legal, în raport cu
dispozițiunile Legii nr. 10/2001.
În urma probatoriilor administrate
în cauză, Judecătoria sectorului 4 București, prin sentința nr. 5844 din 5
noiembrie 2003 a admis excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâții C.F.
și C.S. și a respins acțiunea principală formulată de reclamanții P.M.I. și P.E.
împotriva pârâților C.F. și C.S., Primăria Municipiului București și SC AVL
Berceni SA precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor
Publice (introdus în cauză) și Primăria municipiului București.
Pentru a pronunța această soluție
instanța a reținut că prin decizia nr. 3382 din 24 octombrie 2000 a Curții de
Apel București s-a admis recursul declarat de P.M. în contradictoriu cu pârâții
C.F. și S., constatându-se în fond, calitatea reclamantului (autorul lui P.M.I.
și E.) de proprietar al apartamentului nr. 9 din București, și a cotei indivize
din terenul aferent, imobil trecut nelegal în proprietatea statului. Prin aceeași
hotărâre au fost respinse capetele de cerere referitoare la obligarea
Consiliului General al Municipiului București de a lăsa în deplină proprietate
și posesie imobilul în litigiu și nulitatea contractului de vânzare cumpărare
încheiat între Consiliul General al Municipiului București cu C.F. și C.S.,
reținând că în speță sunt incidente dispozițiunile art. 1201 C. civ.
Pentru aceleași considerente, Curtea
de Apel București prin decizia civilă nr. 347/A din 24 mai 2004 a respins
apelul reclamanților P.M.I. și P.E., reținând în plus că în ambele acțiuni atât
cea de față cât și cea soluționată prin sentința civilă nr. 6701 din 8
octombrie 2002 din dosarul 3863/2002 reclamanții urmăresc același scop
revendicarea imobilului, chiar dacă în aparență în dosarul nr. 3863/2002 al
Judecătoriei sectorului 4 București lăsarea în deplină proprietate și posesie
este o consecință a constatării nulității absolute a contractului
sus-menționat.
În recursul declarat împotriva
deciziei civile nr. 347/A/2004 al Curții de Apel București, secția a VII-a
civilă, reclamanții P.M.I. și P.E. arată că în cauză nu opera autoritatea
lucrului judecat din dosarul nr. 3863/2002 deoarece instanța, în acel dosar nu
s-a pronunțat asupra dreptului părților ci a soluționat cauza pe excepția de inadmisibilitate
invocată de pârâți prin notele scrise, fără a fi pusă în discuția părților. Mai
mult, excepția de inadmisibilitate nu are un suport legal și parțial, nici
doctrina.
În consecință, s-a solicitat casarea
hotărârilor pronunțate în cauză cu trimitere spre rejudecare.
Recursul este nefondat.
În speță, P.M., autorul
reclamanților a revendicat imobilul proprietatea sa de la Consiliului General
al Municipiului București, solicitând urmare a anulării contractului de
vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții din acel proces C.F. și S. obligarea
acestuia (Consiliului General al Municipiului București) la restituirea
apartamentului. Prin decizia nr. 3382 din 24 octombrie 2000 Curtea de Apel
București admițând recursul reclamantului P.M. în contradictoriu cu C.F., C.S.
și Consiliului General al Municipiului București a constatat calitatea de
proprietar al reclamantului asupra apartamentului nr. 9. Prin aceeași decizie a
respins capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului Consiliul General
al Municipiului București de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie
imobilul în litigiu și respectiv constatarea nulității contractului de vânzare
cumpărare a apartamentului, încheiat de Consiliul General al Municipiului
București cu C.F. și S.
În speța dedusă judecății
reclamanții P.M.I. și P.E. în calitate de succesori ai reclamantului P.M. sunt
ținuți de efectele hotărârilor judecătorești în care autorul lor a fost parte,
inclusiv de excepția autorității lucrului judecat.
Atât în sentința nr. 670 din 8
octombrie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București cât și în decizia nr.
3863/2002 a Curții de Apel București, obiectul revendicării l-a constituit unul
și același imobil apartamentul nr. 9 din București, despre care este vorba și
în dosarul de față, iar ca pârâți figurează Consiliul General al Municipiului
București și soții C.F. și C.S.
Cea de a doua dimensiune a
obiectului acțiunii o constituie dreptul subiectiv ce se tinde a fi valorificat
prin aceasta.
Astfel, în prima acțiune ce a format
obiectul dosarului nr. 3136/2000 al Judecătoriei sectorului 4 București s-a
solicitat să se constate calitatea de proprietar al autorului reclamanților
asupra apartamentului mai sus identificat revendicat de Consiliul General al
Municipiului București ca o consecință a constatării nulității contractului de
vânzare cumpărare încheiat între pârâții C. și SC AVL Berceni SA și a revenirii
imobilului din proprietatea statului.
Împrejurarea potrivit căreia prin
sentința nr. 6701/2002 a Judecătoriei sectorului 4 București acțiunea în
revendicare formulată de succesorii defunctului P.M. împotriva acelorași
pârâți, ca și din primul proces, privind același imobil, a fost respinsă ca
inadmisibilă nu constituie un fine de neprimire a excepției prevăzută de art.
1201 C. civ. în prezenta cauză, de vreme ce prezumția de lucru judecat are la
bază regula potrivit căreia o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă,
nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Revendicare care vizează protejarea
dreptului de proprietate și a atributelor acestuia împotriva posesorului
neproprietar nu poate fi promovată în speța împotriva pârâților C.F. și S., de
vreme ce prin decizia nr. 3382/2000 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat
ca titlul de proprietate al pârâților C.F. și S., respectiv contractul de
vânzare-cumpărare nr. 1430 din 20 ianuarie 1994 este valabil.
Așa cum bine a reținut instanța de
apel, în ambele cereri scopul urmărit de reclamanți este revendicarea
imobilului, chiar dacă aparent în dosarul nr. 3136/2002 al Judecătoriei sectorului
4 București obligarea Consiliul General al Municipiului București în a lăsa
reclamantului P.M. în deplină proprietate și posesie imobilul era o simplă
consecință a constatării nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare.
Netemeinicia capătului de cerere în
revendicarea imobilului de la Consiliul General al Municipiului București ca
urmare a constatării valabilității contractului de vânzare cumpărare nu poate
fi contrazisă pe calea directă a revendicării imobilului de la cumpărătorii C.F.
și S. pe calea cumpărării titlurilor de proprietate, așa cum solicita
reclamanții și care reprezintă doar unul din criteriile de selectare a
titlurilor de proprietate provenind de la același proprietar, ceea ce nu este
cazul în speță.
Este așadar, neîndoielnic ca în
contextul identității de părți, obiect și scop între prezenta acțiune în
revendicarea imobilului apartamentul nr. 9 cu celelalte acțiuni soluționate
prin decizia nr. 3382 din 24 octombrie 2000 a Curții de Apel București, secția
a III-a civilă, și prin sentința nr. 6701 din 8 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului
4 București, corect instanța de fond și apoi aceea de apel au reținut prin
sentința nr. 5844 din 5 noiembrie 2003 și apoi prin decizia civilă nr. 347/A
din 24 mai 2004, incidența art. 1201 C. civ.
Legalitatea și temeinicia deciziei
recurate nefiind afectată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de față
urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat
de P.M.I. și P.E. împotriva deciziei civile nr. 347/A din 24 mai 2004 a Curții
de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.