ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2561/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1757/P/2005 la Tribunalul Argeș, condamnatul B.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 245 din 10 iulie 2003 a Tribunalului Argeș prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. În motivarea cererii de revizuire condamnatul a arătat că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea severă, impunându-se reducerea ei, iar fapta nu a fost comisă cu intenție. În cauză au fost efectuate cercetări de către procuror, conform art. 399 C. proc.

pen., care în urma verificărilor efectuate a opinat pentru respingerea cererii de revizuire cu motivarea că aspectele învederate de condamnat nu se regăsesc între cazurile arătate în art. 394 C. proc. pen., pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești. Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 448 din 6 decembrie 2005, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. cu motivarea că aspectele invocate nu fac parte dintre cele expres și limitativ arătate în art. 394 C. proc. pen. și nici nu pot fi asimilate unor situații noi necunoscute cu ocazia judecării cauzei în fond și căile de atac. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul B.G., pe care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei solicitând desființarea acesteia, trimiterea cauzei în care a fost condamnat pentru rejudecare, în vederea administrării de noi probe între care, efectuarea unei cercetări la fața locului și în final redozarea pedepsei.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 34/ A din 23 februarie 2006, a admis apelul declarat de condamnatul B.G. și a casat hotărârea atacată numai în ce privește temeiul pe baza căruia i-a fost respinsă cererea de revizuire, în sensul că aceasta nu este inadmisibilă ci nefondată, cu motivarea că în timp ce inadmisibilitatea constituie o sancțiune procedurală, cu manifestare autonomă, care intervine atunci când se efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală sau chiar printr-un act procesual, în cazul revizuirii condamnatul exercită un drept ocrotit de lege, cu respectarea căilor procedurale și a termenelor stabilite de lege, iar lipsa motivelor exprese prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., evidențiază, de fapt, lipsa temeiurilor și deci, netemeinicia cererii promovată în aceste condiții. S-a concluzionat că soluția ce se impunea a fi pronunțată de prima instanță era aceea de respingere a cererii de revizuire formulate de condamnatul B.G. ca nefondată. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul B.G. care a solicitat, în continuare, desființarea hotărârii prin care a fost condamnat și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea administrării de noi probe, pentru stabilirea adevărului și reducerea pedepsei. Recursul declarat de condamnatul B.G. este nefondat. În art. 394 C. proc. pen., sunt arătate în mod expres și limitativ motivele pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești.

Cum în cauză motivele invocate de condamnat nu se înscriu în nici unul din cele arătate în textul de lege menționat și nici nu a arătat ce anume probatoriu s-ar impune a fi făcut, dar care să nu fi fost cunoscute de instanțe la data judecării cauzei, în mod corect s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca nefondată. Întrucât, situația nu s-a schimbat nici în calea de atac a recursului, în sensul că recurentul condamnat nu a produs acte ori dovezi noi în sprijinul susținerilor sale, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat și a fi respins, ca atare, urmând a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.G. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2006.