ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6956/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1107 din 25

august 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, ca

nefondată, contestația la executare formulată de petentul condamnat-contestator

V.G., cu motivarea că cele invocate de contestator nu se încadrează în nici una

din situațiile expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 461 alin. (1)

lit. a) – d) C. proc. pen.

Apelul declarat de contestator,

împotriva respectivei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de

Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 766/ A din 11 octombrie 2005.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs contestatorul condamnat V.G., fără a-l

motiva în scris.

În ședința publică de azi 9

decembrie 2005, condamnatul contestator și-a întemeiat demersul pe art. 461 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., susținând ca o cauză de înlăturare a executării

pedepse, nesăvârșirea tentativei de omor imputate și revocarea greșită, în baza

art. 83 C. pen., a suspendării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 804/2002 a Tribunalului București. Contestatorul a susținut

că cel mult i se putea reține infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., sens,

în care, pe calea contestației la executare, a solicitat schimbarea încadrării

juridice, în această din urmă infracțiune.

Raportând motivările contestației la

executare, la prevederile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocate de

contestator în favoarea demersului său, Curtea constată că nici unul din motive

nu se încadrează, în dispozițiile textului de lege, invocat.

În atare situație, contestația la

executare, introdusă de contestatorul V.G. va trebui privită ca nefondată,

hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale, încât, recursul apare a fi

nefondat, și se va respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de apărător din oficiu,

ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul condamnat V.G. împotriva deciziei penale nr. 766/ A

din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul contestator

condamnat să plătească suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2005.