ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6956/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1107 din 25 august 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul condamnat-contestator V.G., cu motivarea că cele invocate de contestator nu se încadrează în nici una din situațiile expres și limitativ prevăzute în dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen. Apelul declarat de contestator, împotriva respectivei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 766/ A din 11 octombrie 2005. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs contestatorul condamnat V.G., fără a-l motiva în scris.

În ședința publică de azi 9 decembrie 2005, condamnatul contestator și-a întemeiat demersul pe art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând ca o cauză de înlăturare a executării pedepse, nesăvârșirea tentativei de omor imputate și revocarea greșită, în baza art. 83 C. pen., a suspendării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 804/2002 a Tribunalului București. Contestatorul a susținut că cel mult i se putea reține infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., sens, în care, pe calea contestației la executare, a solicitat schimbarea încadrării juridice, în această din urmă infracțiune. Raportând motivările contestației la executare, la prevederile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., invocate de contestator în favoarea demersului său, Curtea constată că nici unul din motive nu se încadrează, în dispozițiile textului de lege, invocat. În atare situație, contestația la executare, introdusă de contestatorul V.G. va trebui privită ca nefondată, hotărârile pronunțate fiind temeinice și legale, încât, recursul apare a fi nefondat, și se va respinge, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat V.G. împotriva deciziei penale nr. 766/ A din 11 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator condamnat să plătească suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2005.