ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5458/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 aprilie 2004 reclamantul N.M. a chemat în judecată pârâții SC A.P. SRL, Municipiul București, prin Primarul General și SC M.C. SRL, pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să dispună întoarcerea executării evacuării sale din imobilul situat în București. În drept au fost invocate dispozițiile art. 279, art. 404 1 C. proc. civ., Legea nr. 114/1996. Prin sentința civilă nr. 3170 din 6 mai 2004 Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC M.C. SRL și Municipiul București, prin Primarul General, a respins acțiunea reclamantului împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea împotriva pârâtei SC A.P. SRL pentru netemeinicie și în dispozitivul sentinței a indicat calea de atac ca fiind recursul. Împotriva acestei hotărâri a exercitat apel (astfel cum și-a intitulat calea de atac) reclamantul N.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Ca atare prin decizia nr. 492 A din 29 septembrie 2004 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că, în temeiul art. 282 1 C. proc. civ., în forma anterioară modificării adusă prin Legea nr. 195/2004.

Astfel hotărârea atacată fiind pronunțată la 6 mai 2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 4726/2004, iar prin decizia nr. 320 din 23 februarie 2005 această din urmă instanță s-a dezinvestit, la rându-i, trimițând recursul, prin declinare de competență, Tribunalului București.

Pentru a decide asupra necompetenței sale materiale, Curtea de apel a reținut în esență că temeiul de drept invocat este cel prevăzut de art. 404 1 – 404 3 C. proc. civ., care reglementează întoarcerea executării silite, iar obiectul dedus judecării este întoarcerea executării prin pronunțarea unei hotărâri cu execuție vremelnică. Ca atare, în raport de dispozițiile art. 582, art. 581 și art. 279 C. proc. civ., calea de atac este recursul, ci nu apelul și sunt incidente în speță prevederile art. 299 alin. (3) din același cod, așa încât competent a soluționa recursul este tribunalul. Pe calea regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența materială de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București.

Instituțiile care reglementează, prin proceduri speciale, măsuri vremelnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea recupera, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări sunt ordonanțele președințiale, proceduri în care se stipulează expres că „ordonanța este supusă recursului” [art. 582 alin. (1) C. proc. civ.]. Cum dispozițiile art. 282 din același cod, la rându-i, precizează care sunt litigiile nesupuse apelului și întrucât obiectul prezentei investiri nu circumscrie sferei de aplicabilitate a art. 282 1 , este evident că, incidente în speță sunt prevederile art. 299 alin. (3) C. proc.

civ. Grație textului procedural evocat, în situațiile în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare, celei care a pronunțat hotărârea în cauză, sau, după caz, competența instanței prevăzute de lege. Păstrând motivarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, care în mod corect, în sensul considerentelor expuse a calificat calea de atac ca fiind recursul, investită a se pronunța asupra regulatorului de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul București, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului București, competența soluționării recursului declarat de reclamantul N.M., pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului București competența soluționării recursului declarat de reclamantul N.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.