ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5458/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 5 aprilie 2004

reclamantul N.M. a chemat în judecată pârâții SC A.P. SRL, Municipiul București,

prin Primarul General și SC M.C. SRL, pentru ca prin sentința ce instanța va

pronunța să dispună întoarcerea executării evacuării sale din imobilul situat

în București.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 279, art. 404

1

C.

proc. civ., Legea nr. 114/1996.

Prin sentința civilă nr. 3170 din 6

mai 2004 Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților SC M.C. SRL și Municipiul București, prin

Primarul General, a respins acțiunea reclamantului împotriva acestor pârâți ca

fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea împotriva pârâtei

SC A.P. SRL pentru netemeinicie și în dispozitivul sentinței a indicat calea de

atac ca fiind recursul.

Împotriva acestei hotărâri a

exercitat apel (astfel cum și-a intitulat calea de atac) reclamantul N.M.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ca atare prin decizia nr. 492 A din

29 septembrie 2004 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția

necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel

București, cu motivarea că, în temeiul art. 282

1

C. proc. civ., în forma

anterioară modificării adusă prin Legea nr. 195/2004.

Astfel hotărârea atacată fiind

pronunțată la 6 mai 2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date

în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de

întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun

mobil în valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv acțiunile posesorii, cele

referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor

asigurătorii precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 4726/2004, iar prin

decizia nr. 320 din 23 februarie 2005 această din urmă instanță s-a

dezinvestit, la rându-i, trimițând recursul, prin declinare de competență,

Tribunalului București.

Pentru a decide asupra necompetenței

sale materiale, Curtea de apel a reținut în esență că temeiul de drept invocat

este cel prevăzut de art. 404

1 –

404

3

C. proc. civ., care

reglementează întoarcerea executării silite, iar obiectul dedus judecării este

întoarcerea executării prin pronunțarea unei hotărâri cu execuție vremelnică.

Ca atare, în raport de dispozițiile

art. 582, art. 581 și art. 279 C. proc. civ., calea de atac este recursul, ci

nu apelul și sunt incidente în speță prevederile art. 299 alin. (3) din același

cod, așa încât competent a soluționa recursul este tribunalul.

Pe calea regulatorului de

competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența materială

de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București.

Instituțiile care reglementează,

prin proceduri speciale, măsuri vremelnice pentru păstrarea unui drept care

s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu

s-ar putea recupera, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu

prilejul unei executări sunt ordonanțele președințiale, proceduri în care se

stipulează expres că „ordonanța este supusă recursului” [art. 582 alin. (1) C.

proc. civ.].

Cum dispozițiile art. 282 din

același cod, la rându-i, precizează care sunt litigiile nesupuse apelului și

întrucât obiectul prezentei investiri nu circumscrie sferei de aplicabilitate a

art. 282

1

, este evident că, incidente în speță sunt prevederile art.

299 alin. (3) C. proc. civ.

Grație textului procedural evocat,

în situațiile în care, potrivit dispozițiilor prezentului cod sau ale legii

speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești

sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența

instanței imediat superioare, celei care a pronunțat hotărârea în cauză, sau,

după caz, competența instanței prevăzute de lege.

Păstrând motivarea Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, care în mod corect, în sensul considerentelor

expuse a calificat calea de atac ca fiind recursul, investită a se pronunța

asupra regulatorului de competență ivit între Curtea de Apel București și

Tribunalul București, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Tribunalului București, competența soluționării recursului declarat de

reclamantul N.M., pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

București competența soluționării recursului declarat de reclamantul N.M.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.