ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3536/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București reclamantul H.O.V. a chemat în judecată Primăria

Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General solicitând

obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de restituire în natură a cotei de

½ din imobilul situat în București.

Prin sentința civilă nr. 1062 din 12

decembrie 2003 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5

București, reținându-se că dispozițiile art. 24 alin. (8) și art. 31 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin

analogie în alte cazuri decât cele stabilite expres de lege.

Judecătoria sectorului 5, prin

sentința civilă nr. 843 din 18 februarie 2004 a admis excepția necompetenței

sale materiale în soluționarea cauzei și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 19 din 7 aprilie 2004

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a stabilit competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București conform art. 23 și art.

24 alin. (8) din Legea 10/2001.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 755 din 16 septembrie 2004 a admis cererea formulată

de reclamant și a obligat pârâta Primăria Municipiului București să soluționeze

notificarea depusă de reclamant.

În motivarea sentinței s-a reținut

că potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 unitatea deținătoare

este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra

cererii de restituire în natură în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare.

Art. 23 alin. (2) al aceleiași legi

prevede că persoana îndreptățită are dreptul să susțină, în fața conducerii

unității deținătoare, cererea formulată, scop în care va fi invitată, în timp

util, să ia parte la lucrările organului de conducere.

H.G. nr. 498/2003 prevede și

obligația unității deținătoare de a comunica în scris persoanei îndreptățite că

emiterea dispoziției de restituire este condiționată de depunerea întregii

documentații care să dovedească temeinicia notificării.

Din interpretarea acestor texte

legale rezultă obligația unității deținătoare de a comunica în scris persoanei

îndreptățite posibilitatea acesteia de completare a actelor doveditoare.

În speță, pârâta nu și-a îndeplinit

această obligație, astfel încât persoana îndreptățită nu a putut depune toate

înscrisurile doveditoare.

Împotriva sentinței a declarat apel

Municipiul București prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate,

întrucât termenul de 60 de zile prevăzut pentru soluționarea notificării este

un termen de recomandare, iar depășirea lui poate fi sancționată cu obligarea

la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care persoana îndreptățită

face dovada existenței unui prejudiciu, lucru nedovedit în cauză. De asemenea,

art. 22 al Legii 10/2001 prevede că dreptul de proprietate și calitatea de

moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu înscrisuri și numai

după administrarea acestei probe unitatea deținătoare poate emite dispoziția

motivată. Reclamantul nu a depus toate actele doveditoare necesare soluționării

notificării.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 252 A din 15 februarie 2005 a respins apelul ca

nefondat, reținând, în esență, că pârâta Primăria Municipiului București nu a

comunicat în scris reclamantului faptul că actele depuse de acesta în

condițiile art. 22 din Legea 10/2001 sunt insuficiente, pentru ca acesta să-și

exprime poziția, dacă înțelege să completeze probatoriul administrat sau nu are

alte înscrisuri în justificarea cererii, astfel că este culpabilă de faptul că

din anul 2001 reclamantul nu a primit nici un răspuns la notificarea depusă.

În concluzie, reclamantul nu a

beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, prima instanță

pronunțând o soluție corectă.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că notificatorii aveau obligația

să se intereseze dacă dosarul este complet, în caz contrar fiind obligați să

aducă documentele lipsă, iar în situația în care nu mai aveau alte acte de

depus trebuiau să transmită acest lucru printr-o adresă.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de

dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea aplicabilă

la data pronunțării deciziei atacate, termenul de 60 de zile în care unitatea

deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată începe să curgă

de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de

acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.

Legiuitorul

a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în

ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul

material probator odată cu notificarea. Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o

altă obligație, în sarcina unității deținătoare sau a persoanei îndreptățite,

de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a

calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica

în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația

este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

În

speță, Primăria Municipiului București nu și-a îndeplinit această obligație,

prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptățite.

Față

de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a se

respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul

General împotriva deciziei civile nr. 252 A din 15 februarie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 4 aprilie 2006.