ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6851/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4684/2005

la Tribunalul Bacău, condamnatul B.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

270/ D din 8 mai 2006 a Tribunalului Bacău prin care a fost condamnat, la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În motivarea cererii condamnatul a

arătat că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, iar bunul care a fost

găsit asupra sa și presupus furat prin violență, în realitate, a fost cumpărat de

la numitul M.G., în prezența soției acestuia M.M., care a fost de acord cu

vânzarea.

În cauză au fost efectuate cercetări

de către procuror, conform art. 399 C. proc. pen., care prin concluziile

trimise instanței de judecată a opinat pentru respingerea cererii de revizuire

întrucât motivul invocat nu se înscrie între cele arătate în art. 394 C. proc.

pen.

Tribunalul Bacău, prin sentința

penală nr. 362/ P din 4 august 2005, a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul B.V. cu motivarea, că motivul invocat de

acesta, respectiv că nu este autorul faptei, a constituit o apărare a sa și pe

parcursul judecății, dar că a fost înlăturată întrucât nu era confirmată de

nici o altă probă de la dosar.

Față de această situație, s-a

concluzionat, că în cauză, nefiind vorba de o situație nouă, necunoscută de

instanțe la judecarea cauzei, cererea de revizuire nu poate fi primită, urmând

a fi respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul B.V. care a susținut, în continuare, că nu se face

vinovat de săvârșirea faptei de tâlhărie, solicitând admiterea cererii de

revizuire, rejudecarea cauzei și achitarea sa.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 330 din 11 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnat cu motivarea că susținerea sa, în sensul că este nevinovat, nu e

făcută pentru prima dată, aceasta fiind invocată cu ocazia judecării la instanțele

de fond și recurs, astfel că nu se înscrie în nici unul din cazurile arătate în

mod expres și limitativ în art. 394 C. proc. pen.

Decizia Curții de Apel a fost

atacată cu recurs de către condamnatul B.V., pe care a criticat-o pentru

aceleași motive invocate și la judecata în fond și apel, respectiv faptul că nu

a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, solicitând a se dispune achitarea

sa.

Recursul declarat de condamnatul B.V.

este nefondat.

În art. 394 C. proc. pen., sunt

arătate, expres și limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei

hotărâri judecătorești.

La lit. a) a textului de lege citat,

pe care condamnatul își întemeiază cererea, se arată că revizuirea poate fi

cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Or, așa cum rezultă din actele și

lucrările de la dosar, condamnatul s-a apărat în cursul judecății, susținând ca

și acum, că nu a săvârșit fapta imputată.

Această apărare a fost analizată de

instanțe și înlăturată ca fiind nesinceră, raportat la materialul probator administrat

în cauză.

Prin urmare, motivul invocat neregăsindu-se

între cele enumerate în art. 394 C. proc. pen., urmează a se constata că

recursul declarat de condamnatul B.V. este nefondat și respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Aflat în culpă procesuală,

condamnatul recurent urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient B.V. împotriva deciziei penale nr. 330 din

11 octombrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

decembrie 2005.