ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5662/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 1 aprilie

2004, reclamanta C.N.C.M.L. a chemat în judecată Municipiul București, prin

Primar general, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în temeiul

art. 480 C. proc. civ., pârâtul să fie obligat la restituirea în natură a imobilului-teren

în suprafață de 690 mp, situat în București.

Totodată, reclamanta

a formulat și cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice care, în situația în care restituirea în natură nu este

posibilă, să fie obligat la plata contravalorii imobilului.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că terenul a intrat în proprietatea bunicului său,

N.B., prin cumpărarea și a trecut la autorii săi, B.A., V.B. și V.M., prin

succesiune.

După anul 1949,

imobilele proprietatea familiei acesteia, au intrat în posesia statului și

altor organizații de stat, parte cu titlu, parte fără titlu.

Prin sentința nr. 202

din 26 aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția

inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea ca inadmisibilă și cererea de

chemare în garanție ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că o acțiune în revendicare pe drept comun,

în raport de existența legii speciale, cu referire la Legea nr. 10/2001, este

inadmisibilă.

Împotriva hotărârii

primei instanțe reclamanta a declarat apel, criticile privind nelegalitatea

acesteia în raport de dispozițiile art. 21 pct.1 și 2, art. 20 pct.1 și 2 din

Constituția României.

Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 963/A din 14 septembrie

2004, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect prima

instanță a reținut faptul că reclamanta era obligată să urmeze calea procedurii

administrative necontencioase prevăzută de art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001,

dispoziții speciale care derogă de la legea generală, respectiv acțiunea în

revendicare pe dreptul comun, întemeiat pe art. 480 C. civ.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ.

Reclamanta a

susținut că, respingând acțiunea ca inadmisibilă, în condițiile în care aceasta

nu mai este în termen să recurgă la dispozițiile Legii nr. 10/2001, echivalează

cu o nouă confiscare abuzivă a bunurilor, de natură a încălca prevederile art. 17

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Aceasta a mai

susținut că prin interpretarea dată Legii nr. 10/2001, instanța a făcut o

greșită aplicare a legii.

În concluzie,

reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei la aceeași instanță, în vederea rejudecării apelului.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Existența unui drept

subiectiv dă dreptul persoanei interesate a sesiza instanța competentă.

În raport de

dispozițiile art. 21 și art. 1289 din Constituția României, legea procesual

civilă a stabilit un sistem coerent al judecării în fond și căi de atac a

cauzelor civile, menit a asigura egalitatea în fața legii, prin protecția

judiciară oferită imparțial.

Sistemul procesului civil,

același pentru persoane aflate în situații identice, exclude posibilitatea

judecării unei cauze în alte condiții decât cele prevăzute de lege procesual

civilă.

Revine așadar

persoanei interesate obligația de a alege calea procesuală legală prevăzută.

În cauză, reclamanta

a ales greșit calea procesuală, nesocotind dispozițiile legii speciale

reparatorii, derogatorii de la dreptul comun. Ca atare, în mod judicios prima

instanță a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Drept urmare,

respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control

judiciar a pronunțat o hotărâre nesusceptibilă de critică.

În consecință,

pentru considerentele ce succed, Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.C.M.L.

împotriva deciziei nr. 963A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția

a VII-a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.