ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5434/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 389

din 25 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul P.D. la 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64, art. 74 lit. a) și b) și art. 76 lit.

a) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 19 octombrie 2004 la zi.

A constatat consumată în

timpul expertizei cantitatea de 0,28 grame heroină.

În baza art. 118 lit. d) C. proc.

pen. și art. 17 din Legea nr. 43/2000 a confiscat de la inculpat suma de

2.700.000 lei.

A obligat inculpatul la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că denunțătorul M.G.G. s-a autodenunțat la poliție

și a denunțat și persoana care-i procură droguri, și anume inculpatul P.D. zis M.

S-a pus la dispoziție suma

de 900.000 lei înseriați într-un proces-verbal și la data de 19 octombrie 2004,

denunțătorul l-a sunat pe inculpat, solicitându-i o cantitate de droguri.

Denunțătorul s-a dus la

întâlnire cu inculpatul, fiind urmărit de organele de poliție pentru procedura

flagrantului.

La o terasă de pe B-dul N. Grigorescu,

denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul ce era însoțit de o persoană, martorul

G.E. De la inculpatul denunțător a luat patru doze, a dat 500.000 lei și apoi,

inculpatul a fost reținut de organele de poliție după ce denunțătorul a predat

organelor de poliție cele patru doze cumpărate.

Inculpatul a recunoscut că

i-a predat denunțătorului, coleg cu el, M.G., patru doze și a primit 500.000

lei găsiți asupra sa la percheziție, dar a arătat că a fost rugat de denunțător

să-i procure și lui atunci când își cumpără pentru el, situație ce s-a mai repetat

între aceștia, chiar denunțătorul cumpărând în alte situații și pentru

inculpat.

Faptele și vinovăția

inculpatului au fost dovedite cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii,

denunț proces-verbal, recipisa de consemnare, raport de constatare tehnico-științifică,

declarații martori și declarații inculpat.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul P.D., criticând-o sub aspectul nelegalității și

netemeinicie, considerând că pedeapsa aplicată este excesiv de aspră în raport

de pericolul social concret al faptei săvârșite.

Prin decizia penală nr. 372

din 17 mai 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul

inculpatului, apreciind, ca nefondate, criticile formulate, în sensul

netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată de inculpat ca fiind prea aspră.

Astfel, instanța de apel a

constatat că în cauză, pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc cu reținerea circumstanțelor

atenuante, prevăzute de art. 74 lit. b) și art. 76 lit. a) C. pen., este de

natură să-și atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal inculpatul P.D. care, invocând dispozițiile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepsei

prin reducerea cuantumului acesteia.

Recursul declarat este

nefondat.

Din examinarea actelor

dosarului, Înalta Curte constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri, au aplicat pedeapsa privativă de libertate de 5 ani

închisoare, prin reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. b) și art.

76 lit. a) C. pen.

Cât privește cuantumul

pedepsei și modalitatea de executare, Înalta Curte constată că acestea sunt de

natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea inculpatului în societate.

Întrucât pedeapsa a fost

stabilită cu respectarea dispozițiilor legale arătate și nu există temeiuri de

reducere a acesteia, critica formulată de inculpat în sensul greșitei

individualizări a sancțiunii, nu poate fi primită.

În raport cu cele

prezentate, constatând neîntemeiat motivul de recurs invocat și în lipsa

vreunui caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii și arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 372 din 17

mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 octombrie 2004,

la 27 septembrie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 septembrie 2005.