ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 958/2006

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1150 din 21

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul I.S. pentru

întreruperea executării pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

I.S. a fost condamnat prin sentința

penală nr. 433/1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, la o

pedeapsă de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav.

S-a mai reținut că motivul invocat

de condamnat, respectiv că are grave probleme familiale, nu se încadrează în

dispozițiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 898/ A

din 21 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs în care a solicitat, prin apărător, admiterea

cererii sale și întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe

care le-a prezentat în cererea inițială și apoi în apel, respectiv faptul că

tatăl său a decedat și trebuie să dezbată succesiunea, să facă acte de

dispoziție și administrare a moștenirii.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pedeapsa închisorii, poate fi întreruptă

„când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar

avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”.

Din datele dosarului, respectiv

referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reieșit faptul că în

garsoniera din comuna Snagov locuiește C.N., care o deține în proprietate. Se

mai arată că petentul nu este căsătorit, având ambii părinți decedați, moștenind

de la ei un teren intravilan în comuna Gruiu, rezultând că familia acestuia nu

se află în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat, nu

constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a

determina întreruperea executării pedepsei, cu atât mai mult cu cât existau

alternative legale de rezolvare, care nu reclamă prezența acestuia în

localitatea unde se află imobilele respective, condamnatul putând solicita

asistența notarială și juridică, pentru rezolvarea problemelor sale prin

reprezentanți legali (procuratori și mandatari).

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

se respinge recursul declarat de condamnat, cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 898/ A din 21

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2006.