ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC M.P. SA a chemat în

judecată pe pârâții D.G., B.C.I., SC C., solicitând dizolvarea SC C.A.A. SRL

pentru imposiblitatea realizării obiectului său de activitate, publicarea

ședinței în M. Of., obligarea SC C.A.A. SRL București și a asociaților D.G. și

B.C.I. la plata dividendelor și a celorlalte drepturi bănești care se cuvin în

calitate de asociat principal al societății, anularea contractului de livrare

cu plata în rate, încheiat la 13 iulie 2005, obligarea pârâtului D.G. să

restituie autoturismul și toate documentele și a făcut și patru cereri

precizatoare. La 4 decembrie 1996, pârâtul D.G. a formulat cerere

reconvențională solicitând excluderea asociatului SC M.P. SA.

Prin sentința nr. 3834 din 8 iulie

1994, Tribunalul București a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii

principale, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei SC M.P. SA, a

dispus dizolvarea SC C.A.A. SRL și a numit lichidator, a obligat pe pârâtul D.G.

la restituirea avansului nejustificat în sumă de 59.156.400 lei, a constatat că

valoarea dividendelor și a celorlalte drepturi bănești cuvenite reclamantei

sunt în sumă de 57.920.640 lei, iar aportul acesteia la capitalul social este

de 18.709 dolari S.U.A., a obligat pârâtul să pună la dispoziția reclamantei

actele societății, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului D.G.

la plata sumei de 75.391.000 lei și a capetelor de cerere privind penalitățile

și daunele.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că între asociați au intervenit grave neînțelegeri în legătură cu

administrarea patrimoniului societății și activitatea comercială desfășurată.

S-a mai reținut că din raportul de

expertiză rezultă că din trezoreria societății pârâte au sustras fără drept

sume pe care nu le-au restituit, s-au efectuat compensări ilegale cu pretinse

creanțe ale unor terți, față de societate, că societatea nu mai desfășoară

activități comerciale din anul 1995, și că este o operațiune legală contractul

de vânzare cu plata în rate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel SC M.P.

SA, D.G., B.C.I.

În apelul său, SC M.P. SA a criticat

soluția instanței de fond pentru netemeinicie susținând că în mod nejustificat

s-a reținut caracterul licit al contractului de livrare cu plata în rate,

încheiat la 13 iulie 1995, de către D.G. cu SC C.

De asemenea, reclamanta a reluat

argumentele din cererea introductivă precizată: caracterul ilicit și fraudulos

al contractului, conform art. 12 lit. i) din statutul societății era necesară

hotărârea A.G.A. pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare cu plata

în rate, s-a respins nelegal capătul de cerere privind suma de 2.421.325 lei

dobânzi, deoarece există documente contabile și expertiză.

Pârâții D.G. și B.C.I. au criticat

pentru netemeinicie soluția instanței de fond, a fost reiterată excepția insuficientei

timbrări în mod greșit calificându-se cererea în raport cu dispozițiile art. 111

C. proc. civ., ca fiind acțiune în constatare, atâta timp cât există

posibilitatea realizării dreptului.

S-a mai criticat soluția instanței

de fond și pentru înlăturarea contraexpertizei care a fost considerată probă

extrajudiciară deoarece nu a fost vizată de B.E.T.C., pentru greșita și

selectiva apreciere a probelor administrate, pentru interpretarea eronată a

principiului neretroactivității legii și obligarea nejustificată a pârâtului D.G.

să predea documentele societății către C.I.

Pin decizia nr. 26 din 9 februarie

1004, Curtea de apel București, secția a VI-a comercială a respins ca nefondate

apelurile.

În ceea ce privește apelul formulat

de către SC M.P. SA instanța a reținut că instanța de fond a reținut caracterul

licit al contractului de vânzare – cumpărare al autoturismului prin raportarea

la cele cuprinse în actul constitutiv al societății.

Achiziționarea și ulterior

înstrăinarea unui autovehicul nu sunt asimilate unei investiții importante de

natură a fi cenzurată de adunarea generală a acționarilor, obiectul de

activitate al societății comerciale nu exclude posibilitatea încheierii unor

acte juridice civile, înscrierea clauzei penale este la latitudinea părților.

Dobânzile solicitate pentru plata cu

întârziere a ultimei rate din prețul autoturismului sunt cuvenite SC C.A.A. SRL

în calitate de vânzător și nu apelantului în calitate de asociat, cererea

nefiind formulată în numele acestuia ci în nume propriu, iar suma de 57.920.640

lei la care a fost obligat D.G. reprezintă avans nejustificat.

Apelurile formulate de D.G. și B.C.I.

au fost respinse pentru următoarele considerente: acțiunea pin care s-a solicitat

constatarea dividendelor și a cotei părți aferente participării la capitalul

social este o cerere în realizarea dreptului, o obligație de a face întemeiată

pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deoarece între acțiunea în constatare

și constarea dividendelor în sensul de stabilire, nu există identitate.

Instanța a apreciat corect

probatoriul reținând că pârâții s-au făcut vinovați de administrarea

necorespunzătoare a societății, au ridicat nejustificat avansuri fără a le

restitui, au diminuat capitalul social, s-au făcut modificări ale actului

constitutiv cu încălcarea prevederilor legale și statutare, toți asociații au

înființat societăți comerciale cu obiecte de activitate similare, practicând o

concurență neloială, în mod corect, conform art. 222 lit. c) din Legea nr. 31/1990

s-a dispus dizolvarea societății și a fost obligat pârâtul D.G. să predea

documentele.

Cu privire la cererea

reconvențională s-a reținut că soluția respingerii este întemeiată deoarece

toți asociații au săvârșit fapte păgubitoare pentru societate.

Pârâții D.G. și B.C.I. au declarat

recurs împotriva deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Recurenții au susținut în esență

următoarele: hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea legii,

deoarece prin decizia nr. 26 din 9 februarie 2004, hotărârea devine opozabilă

unei societăți comerciale SC T.A.B., care a fost scoasă din cauză pin

Încheierea de la 4 decembrie 1996 de către instanța de fond, instanța nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii și anume raportul de audit pe anul 1995, procesul verbal de

control al D.G.F.P.C.F.S., expertiza contabilă efectuată de expertul desemnat

de instanță, dl. R., contraexpertiza efectuată de experții A. și E., hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal, cererea de dizolvare este nedovedită,

din nici o probă a dosarului nu reiese că la data intentării acțiunii, SC C.A.A.

SRL București era în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, recurenții

și-au manifestat permanent intenția de a continua activitatea SC C. dar fără

asociatul M., au depus la zi bilanțurile, au conservat bunurile mobile și

altele, și-au îndeplinit obligațiile fiscale față de stat.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente: menționarea intimatei SC T.A.B. în dispozitivul

deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel București, deși prin

încheierea din dosarul nr. 4657/1996 al Tribunalului București, pârâta SC T.A.B.

a solicitat scoaterea din cauză, nu are consecință asupra soluției pronunțată

de instanță. Instanța de fond s-a pronunțat asupra dovezilor administrate,

pârâții s-au făcut vinovați de administrarea necorespunzătoare a societății, au

ridicat nejustificat avansuri fără a le restitui și au diminuat capitalul

social.

În aceste condiții, corect s-a

dispus dizolvarea societății în temeiul art. 222 lit. c) din legea nr. 31/1990,

recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții D.G. și B.C.I., împotriva deciziei nr. 26 din 9 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.