ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 23/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.P. SA a chemat în judecată pe pârâții D.G., B.C.I., SC C., solicitând dizolvarea SC C.A.A. SRL pentru imposiblitatea realizării obiectului său de activitate, publicarea ședinței în M. Of., obligarea SC C.A.A. SRL București și a asociaților D.G. și B.C.I. la plata dividendelor și a celorlalte drepturi bănești care se cuvin în calitate de asociat principal al societății, anularea contractului de livrare cu plata în rate, încheiat la 13 iulie 2005, obligarea pârâtului D.G. să restituie autoturismul și toate documentele și a făcut și patru cereri precizatoare. La 4 decembrie 1996, pârâtul D.G. a formulat cerere reconvențională solicitând excluderea asociatului SC M.P.

SA. Prin sentința nr. 3834 din 8 iulie 1994, Tribunalul București a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii principale, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei SC M.P. SA, a dispus dizolvarea SC C.A.A. SRL și a numit lichidator, a obligat pe pârâtul D.G. la restituirea avansului nejustificat în sumă de 59.156.400 lei, a constatat că valoarea dividendelor și a celorlalte drepturi bănești cuvenite reclamantei sunt în sumă de 57.920.640 lei, iar aportul acesteia la capitalul social este de 18.709 dolari S.U.A., a obligat pârâtul să pună la dispoziția reclamantei actele societății, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului D.G. la plata sumei de 75.391.000 lei și a capetelor de cerere privind penalitățile și daunele.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că între asociați au intervenit grave neînțelegeri în legătură cu administrarea patrimoniului societății și activitatea comercială desfășurată. S-a mai reținut că din raportul de expertiză rezultă că din trezoreria societății pârâte au sustras fără drept sume pe care nu le-au restituit, s-au efectuat compensări ilegale cu pretinse creanțe ale unor terți, față de societate, că societatea nu mai desfășoară activități comerciale din anul 1995, și că este o operațiune legală contractul de vânzare cu plata în rate. Împotriva acestei sentințe au declarat apel SC M.P. SA, D.G., B.C.I. În apelul său, SC M.P. SA a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie susținând că în mod nejustificat s-a reținut caracterul licit al contractului de livrare cu plata în rate, încheiat la 13 iulie 1995, de către D.G.

cu SC C. De asemenea, reclamanta a reluat argumentele din cererea introductivă precizată: caracterul ilicit și fraudulos al contractului, conform art. 12 lit. i) din statutul societății era necesară hotărârea A.G.A. pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate, s-a respins nelegal capătul de cerere privind suma de 2.421.325 lei dobânzi, deoarece există documente contabile și expertiză. Pârâții D.G. și B.C.I. au criticat pentru netemeinicie soluția instanței de fond, a fost reiterată excepția insuficientei timbrări în mod greșit calificându-se cererea în raport cu dispozițiile art. 111 C. proc. civ., ca fiind acțiune în constatare, atâta timp cât există posibilitatea realizării dreptului.

S-a mai criticat soluția instanței de fond și pentru înlăturarea contraexpertizei care a fost considerată probă extrajudiciară deoarece nu a fost vizată de B.E.T.C., pentru greșita și selectiva apreciere a probelor administrate, pentru interpretarea eronată a principiului neretroactivității legii și obligarea nejustificată a pârâtului D.G. să predea documentele societății către C.I. Pin decizia nr. 26 din 9 februarie 1004, Curtea de apel București, secția a VI-a comercială a respins ca nefondate apelurile. În ceea ce privește apelul formulat de către SC M.P. SA instanța a reținut că instanța de fond a reținut caracterul licit al contractului de vânzare – cumpărare al autoturismului prin raportarea la cele cuprinse în actul constitutiv al societății.

Achiziționarea și ulterior înstrăinarea unui autovehicul nu sunt asimilate unei investiții importante de natură a fi cenzurată de adunarea generală a acționarilor, obiectul de activitate al societății comerciale nu exclude posibilitatea încheierii unor acte juridice civile, înscrierea clauzei penale este la latitudinea părților. Dobânzile solicitate pentru plata cu întârziere a ultimei rate din prețul autoturismului sunt cuvenite SC C.A.A. SRL în calitate de vânzător și nu apelantului în calitate de asociat, cererea nefiind formulată în numele acestuia ci în nume propriu, iar suma de 57.920.640 lei la care a fost obligat D.G. reprezintă avans nejustificat. Apelurile formulate de D.G. și B.C.I.

au fost respinse pentru următoarele considerente: acțiunea pin care s-a solicitat constatarea dividendelor și a cotei părți aferente participării la capitalul social este o cerere în realizarea dreptului, o obligație de a face întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., deoarece între acțiunea în constatare și constarea dividendelor în sensul de stabilire, nu există identitate. Instanța a apreciat corect probatoriul reținând că pârâții s-au făcut vinovați de administrarea necorespunzătoare a societății, au ridicat nejustificat avansuri fără a le restitui, au diminuat capitalul social, s-au făcut modificări ale actului constitutiv cu încălcarea prevederilor legale și statutare, toți asociații au înființat societăți comerciale cu obiecte de activitate similare, practicând o concurență neloială, în mod corect, conform art. 222 lit. c) din Legea nr. 31/1990 s-a dispus dizolvarea societății și a fost obligat pârâtul D.G.

să predea documentele. Cu privire la cererea reconvențională s-a reținut că soluția respingerii este întemeiată deoarece toți asociații au săvârșit fapte păgubitoare pentru societate. Pârâții D.G. și B.C.I. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Recurenții au susținut în esență următoarele: hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea legii, deoarece prin decizia nr. 26 din 9 februarie 2004, hotărârea devine opozabilă unei societăți comerciale SC T.A.B., care a fost scoasă din cauză pin Încheierea de la 4 decembrie 1996 de către instanța de fond, instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume raportul de audit pe anul 1995, procesul verbal de control al D.G.F.P.C.F.S., expertiza contabilă efectuată de expertul desemnat de instanță, dl. R., contraexpertiza efectuată de experții A. și E., hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, cererea de dizolvare este nedovedită, din nici o probă a dosarului nu reiese că la data intentării acțiunii, SC C.A.A.

SRL București era în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, recurenții și-au manifestat permanent intenția de a continua activitatea SC C. dar fără asociatul M., au depus la zi bilanțurile, au conservat bunurile mobile și altele, și-au îndeplinit obligațiile fiscale față de stat. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: menționarea intimatei SC T.A.B. în dispozitivul deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel București, deși prin încheierea din dosarul nr. 4657/1996 al Tribunalului București, pârâta SC T.A.B. a solicitat scoaterea din cauză, nu are consecință asupra soluției pronunțată de instanță. Instanța de fond s-a pronunțat asupra dovezilor administrate, pârâții s-au făcut vinovați de administrarea necorespunzătoare a societății, au ridicat nejustificat avansuri fără a le restitui și au diminuat capitalul social.

În aceste condiții, corect s-a dispus dizolvarea societății în temeiul art. 222 lit. c) din legea nr. 31/1990, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții D.G. și B.C.I., împotriva deciziei nr. 26 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2006.