ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 139/ COM din 24

februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea principală

formulată de reclamanții S.I.L. și S.I.G. domiciliați în Oradea, împotriva

pârâtei SCA S. SA, județul Bihor. De asemenea a fost admisă în parte cererea

reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SCA S. SA

Salonta, împotriva reclamanților pârâți reconvenționali și în consecință a

respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta reclamantă

reconvențională și a obligat pârâta la plata sumei de 992.000.000 lei în

favoarea reclamanților cu titlu de contravaloare a folosului imobilului situat

în Salonta, str. Republicii pe perioada iunie 2000 – mai 2004. A fost

compensată această creanță cu suma de 482.227.260 lei datorată de reclamanți cu

titlu de contravaloare investiții și obligată la plata sumei de 509.772.740 lei

diferență, sumă ce va fi actualizată la data plății efective. S-a dispus

evacuarea pârâtei SCA S. SA din imobilul proprietatea reclamanților și respinse

celelalte cereri ale părților ca nefondate. A mai fost obligată pârâta SCA S.

SA la plata sumei de 19.375.819 lei cheltuieli de judecată în favoarea

reclamanților.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut că reclamanții S.I.L. și S.I.G. sunt proprietari ai

imobilului situat în Salonta, str. Republicii înscris în C.F. Salonta, iar

societatea pârâtă a deținut imobilul în baza unui contract de locațiune încheiat

cu antecesorii reclamanților și a cărui durată urma să fie prelungită la data

de 17 ianuarie 1977 cu condiția renegocierii chiriei. Deoarece părțile nu s-au

înțeles cu privire la cuantumul chiriei, între acestea a existat un litigiu

soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 992/COM/2002 a

Tribunalului Bihor, prin care deși a fost respinsă cererea de evacuare a SCA S.

SA din imobil, s-a stabilit însă un drept de retenție în favoarea acesteia până

la plata sumei de 368.112.412 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor

efectuate la imobil.

Pe parcursul soluționării

litigiilor, pârâta SCA S. SA a continuat să-și desfășoare activitatea

comercială în spațiul în litigiu și a înțeles să fixeze în mod unilateral un

echivalent al folosirii spațiului egal cu cuantumul ultimei chirii negociate cu

reclamanții, respectiv de 1.650.000 lei lunar pe care i-a consemnat la C.E.C.

În speță nu sunt întrunite

elementele prevăzute de art. 1201 C. civ., respectiv nu există identitate de

părți, obiect și cauză între cele două litigii, această excepție urmând a fi

respinsă.

A fost efectuată o expertiză tehnică

care a concluzionat că pentru perioada iunie 2000 – mai 2004, contravaloarea

folosinței imobilului din litigiu se ridică la suma de 992.000.000 lei echivalent

al sumei de 24.020 euro. S-a mai efectuat și o expertiză contabilă prin care

s-a reactualizat valoarea investițiilor și a sumelor consemnate la C.E.C.,

concluzionându-se că sumele consemnate la C.E.C. de pârâtă în perioada 1997 –

2000 se ridică la valoarea de 222.018.630 lei, reprezentând suma de 5464 euro,

iar reactualizarea investițiilor până la data de 2 aprilie 2002 a fost în sumă

de 482.227.260 lei, echivalentul sumei de 11.869 euro.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 87/ A-C din

28 iunie 2005 a respins ca nefondate apelurile comerciale declarate de

apelanții S.I.L., S.I.G. și SCA S. SA Salonta, împotriva sentinței nr. 139 din

24 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și

de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel instanța de

apel a stabilit că în privința naturii juridice a cauzei, raportat la excepția

necompetenței materiale a Tribunalului de a soluționa litigiul dedus judecății,

că natura litigiului este una comercială determinată de caracterul

operațiunilor și raporturilor de locațiune dintre părți.

A fost stabilită corect valoarea

reactualizată a investițiilor cât și a sumelor consemnate la C.E.C., precum și

compensarea legală a creanțelor reciproce.

Împotriva deciziei nr. 87/ A-C din 28

iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta SCA S. SA Salonta,

care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor imperative de ordine publică privitoare la competența

materială, litigiul dedus judecății fiind de natură civilă și nu comercială, au

fost interpretate greșit dispozițiile legale privitoare la compensare, greșit

au fost omise din calculele de compensare sumele de 222.000.000 lei

contravaloare chirie reactualizată consemnată la C.E.C. pe perioada 1997-2000

cât și a sumei de 68.709.408 lei sumă depusă cu același titlu pentru perioada

2000-2004 și greșit a fost reținută autoritatea de lucru judecat, fiind invocat

ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.

proc. civ.

Intimații reclamanți S.I.L. și S.I.G.

au depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care au cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SCA S. SA Salonta, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că litigiul

dintre părți are un pronunțat caracter comercial determinat în principal de

calitatea pârâtei de societate cooperatistă pe acțiuni, a obiectului cauzei

care privește închirierea unei suprafețe locative cu destinație de birouri,

secție de producție și bufet de incintă, pârâta desfășurând activități specific

comerciale. Mai mult, chiar reclamanții, în motivarea cererii de chemare în judecată

au solicitat acordarea de chirii în raport cu cele practicate pentru spații

comerciale, precizând chiar și suprafețele ocupate de pârâtă, după cum urmează:

birouri (28,55 mp.), ateliere (60,03 mp.), depozite (105,76 mp.) și dependințe

(19,26 mp.), toate confirmate de acte și concluziile rapoartelor de expertiză.

Atât doctrina cât și practica judiciară au statuat că în cazul contractelor

care reprezintă fapte (acte) obiective de comerț datorită naturii lor (art. 3 C.

com.) și în cazul contractelor care reprezintă fapte (acte) subiective de

comerț, întrucât sunt încheiate de comercianți în cadrul exercitării comerțului

(art. 4 C. com.), chiar dacă numai una dintre părți are calitatea de comerciant

și dacă contrariul nu rezultă din actul încheiat, sunt aplicabile legile

comerciale.

Amplu documentat și bine argumentat,

instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice

dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în

cadrul contractului de închiriere și regimul sancționator care intervine atunci

când nu sunt respectate clauzele contractuale.

În corecta stabilire a situației de

fapt și de drept a fost dată eficiență juridică raportului de expertiză

contabilă care a reactualizat creanțele la nivelul inflației precum și

raportului de expertiză tehnică prin care a fost cuantificată contravaloarea

folosinței imobilului pe perioada iunie 2000 la zi, raportat la chiriile

spațiilor comerciale pe plan local.

Din verificarea întregii

documentații existente la dosarul cauzei, se constată că în mod corect a fost

luată în calcul la compensarea sumelor reciproc datorate varianta care are ca

referință data de 2 aprilie 2002 când a fost pronunțată sentința nr. 992/ COM

din 2 aprilie 2002 de Tribunalul Bihor – Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, în dosarul nr. 5429/1999, prin care s-a acordat cu

titlu de contravaloare investiții suma de 368.112.412 lei.

Rațiunile juridice expuse determină

ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SCA S. SA Salonta

să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul

declarat, nefiind îndeplinită nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ.,

menținând ca legală și temeinică decizia nr. 87/ AC din 28 iunie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SCA S. SA Salonta, împotriva deciziei nr. 87/ AC din 28

iunie 2005 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 martie 2006.