ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 881/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 139/ COM din 24 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor – Oradea, secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanții S.I.L. și S.I.G. domiciliați în Oradea, împotriva pârâtei SCA S. SA, județul Bihor.

De asemenea a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SCA S. SA Salonta, împotriva reclamanților pârâți reconvenționali și în consecință a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta reclamantă reconvențională și a obligat pârâta la plata sumei de 992.000.000 lei în favoarea reclamanților cu titlu de contravaloare a folosului imobilului situat în Salonta, str. Republicii pe perioada iunie 2000 – mai 2004. A fost compensată această creanță cu suma de 482.227.260 lei datorată de reclamanți cu titlu de contravaloare investiții și obligată la plata sumei de 509.772.740 lei diferență, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.

S-a dispus evacuarea pârâtei SCA S. SA din imobilul proprietatea reclamanților și respinse celelalte cereri ale părților ca nefondate. A mai fost obligată pârâta SCA S. SA la plata sumei de 19.375.819 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut că reclamanții S.I.L. și S.I.G. sunt proprietari ai imobilului situat în Salonta, str. Republicii înscris în C.F. Salonta, iar societatea pârâtă a deținut imobilul în baza unui contract de locațiune încheiat cu antecesorii reclamanților și a cărui durată urma să fie prelungită la data de 17 ianuarie 1977 cu condiția renegocierii chiriei.

Deoarece părțile nu s-au înțeles cu privire la cuantumul chiriei, între acestea a existat un litigiu soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 992/COM/2002 a Tribunalului Bihor, prin care deși a fost respinsă cererea de evacuare a SCA S. SA din imobil, s-a stabilit însă un drept de retenție în favoarea acesteia până la plata sumei de 368.112.412 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate la imobil. Pe parcursul soluționării litigiilor, pârâta SCA S. SA a continuat să-și desfășoare activitatea comercială în spațiul în litigiu și a înțeles să fixeze în mod unilateral un echivalent al folosirii spațiului egal cu cuantumul ultimei chirii negociate cu reclamanții, respectiv de 1.650.000 lei lunar pe care i-a consemnat la C.E.C.

În speță nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 1201 C. civ., respectiv nu există identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii, această excepție urmând a fi respinsă. A fost efectuată o expertiză tehnică care a concluzionat că pentru perioada iunie 2000 – mai 2004, contravaloarea folosinței imobilului din litigiu se ridică la suma de 992.000.000 lei echivalent al sumei de 24.020 euro. S-a mai efectuat și o expertiză contabilă prin care s-a reactualizat valoarea investițiilor și a sumelor consemnate la C.E.C., concluzionându-se că sumele consemnate la C.E.C. de pârâtă în perioada 1997 – 2000 se ridică la valoarea de 222.018.630 lei, reprezentând suma de 5464 euro, iar reactualizarea investițiilor până la data de 2 aprilie 2002 a fost în sumă de 482.227.260 lei, echivalentul sumei de 11.869 euro.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 87/ A-C din 28 iunie 2005 a respins ca nefondate apelurile comerciale declarate de apelanții S.I.L., S.I.G. și SCA S. SA Salonta, împotriva sentinței nr. 139 din 24 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a decide astfel instanța de apel a stabilit că în privința naturii juridice a cauzei, raportat la excepția necompetenței materiale a Tribunalului de a soluționa litigiul dedus judecății, că natura litigiului este una comercială determinată de caracterul operațiunilor și raporturilor de locațiune dintre părți. A fost stabilită corect valoarea reactualizată a investițiilor cât și a sumelor consemnate la C.E.C., precum și compensarea legală a creanțelor reciproce.

Împotriva deciziei nr. 87/ A-C din 28 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta SCA S. SA Salonta, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative de ordine publică privitoare la competența materială, litigiul dedus judecății fiind de natură civilă și nu comercială, au fost interpretate greșit dispozițiile legale privitoare la compensare, greșit au fost omise din calculele de compensare sumele de 222.000.000 lei contravaloare chirie reactualizată consemnată la C.E.C. pe perioada 1997-2000 cât și a sumei de 68.709.408 lei sumă depusă cu același titlu pentru perioada 2000-2004 și greșit a fost reținută autoritatea de lucru judecat, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ. Intimații reclamanți S.I.L. și S.I.G. au depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SCA S. SA Salonta, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că litigiul dintre părți are un pronunțat caracter comercial determinat în principal de calitatea pârâtei de societate cooperatistă pe acțiuni, a obiectului cauzei care privește închirierea unei suprafețe locative cu destinație de birouri, secție de producție și bufet de incintă, pârâta desfășurând activități specific comerciale.

Mai mult, chiar reclamanții, în motivarea cererii de chemare în judecată au solicitat acordarea de chirii în raport cu cele practicate pentru spații comerciale, precizând chiar și suprafețele ocupate de pârâtă, după cum urmează: birouri (28,55 mp.), ateliere (60,03 mp.), depozite (105,76 mp.) și dependințe (19,26 mp.), toate confirmate de acte și concluziile rapoartelor de expertiză. Atât doctrina cât și practica judiciară au statuat că în cazul contractelor care reprezintă fapte (acte) obiective de comerț datorită naturii lor (art. 3 C. com.) și în cazul contractelor care reprezintă fapte (acte) subiective de comerț, întrucât sunt încheiate de comercianți în cadrul exercitării comerțului (art. 4 C. com.), chiar dacă numai una dintre părți are calitatea de comerciant și dacă contrariul nu rezultă din actul încheiat, sunt aplicabile legile comerciale.

Amplu documentat și bine argumentat, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului de închiriere și regimul sancționator care intervine atunci când nu sunt respectate clauzele contractuale. În corecta stabilire a situației de fapt și de drept a fost dată eficiență juridică raportului de expertiză contabilă care a reactualizat creanțele la nivelul inflației precum și raportului de expertiză tehnică prin care a fost cuantificată contravaloarea folosinței imobilului pe perioada iunie 2000 la zi, raportat la chiriile spațiilor comerciale pe plan local.

Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, se constată că în mod corect a fost luată în calcul la compensarea sumelor reciproc datorate varianta care are ca referință data de 2 aprilie 2002 când a fost pronunțată sentința nr. 992/ COM din 2 aprilie 2002 de Tribunalul Bihor – Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 5429/1999, prin care s-a acordat cu titlu de contravaloare investiții suma de 368.112.412 lei. Rațiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta SCA S. SA Salonta să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat, nefiind îndeplinită nici una din cerințele art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 87/ AC din 28 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SCA S. SA Salonta, împotriva deciziei nr. 87/ AC din 28 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 martie 2006.