ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1103/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 1 februarie 2006

a Curții de Apel Pitești, secția penală, pronunțată în dosarul nr. A-516/2005 a

fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților M.R.O. și M.G.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 26/ MF din 7 noiembrie 2005 a

Tribunalului Vâlcea, inculpații M.R.O. și M.G. au fost condamnați, la pedepse

rezultante de 11 ani închisoare și respectiv 17 ani închisoare, pentru

săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod

ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., și tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu reținerea art.

37 lit. b) din același cod, pentru al doilea inculpat.

Conform sentinței, în noaptea de 23

ianuarie 2005, cei doi inculpați având măști pe față și fiind înarmați cu cuțit

și pistol, au pătruns în domiciliul părții vătămate F.A. din municipiul

Drăgășani și prin violențe exercitate asupra acesteia și a fiicei ei minora F.A.G.,

au sustras din casă o cameră video, 3 telefoane mobile, suma de 200 Euro și mai

multe bijuterii din aur și argint.

După săvârșirea faptei, inculpații

le-au închis pe cele două părți vătămate într-o debara, fiind găsite a doua zi

de către o vecină.

Instanța de control judiciar investită

cu apelurile inculpaților împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că

temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea

de libertate celor doi apelanți.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații, care, au susținut că, măsura de menținere a

arestării preventive nu este legală, solicitând punerea în libertate.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din

același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea

stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că, împotriva inculpaților M.R.O. și M.G. s-a luat măsura arestării

preventive în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și tâlhărie calificată,

reținându-se că, în noaptea de 23 ianuarie 2005, cei doi, având măști pe față

și fiind înarmați cu cuțit și un pistol, au pătruns în locuința părților

vătămate, și prin violență le-au sustras mai multe bunuri, după care le-au

încuiat pe cele două victime într-o debara.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința

penală nr. 26/MF/7 noiembrie 2005, în urma analizării probelor cauzei, a reținut

vinovăția inculpaților, dispunând condamnarea acestora la pedepse rezultante de

11 ani închisoare, în cazul inculpatului M.R.O. și 17 ani închisoare în cazul

inculpatului M.G.

Având în vedere probatoriul

administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată

în raport cu dispozițiile evocate coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F.

și că punerea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru

ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în

cadrul comunității, ținând seama de natura faptelor și împrejurările săvârșirii

lor.

Față de considerentele arătate,

constatând nefondate criticile formulate de recurenți, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge

recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariile pentru

apărătorul din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.R.O. și M.G. împotriva încheierii din 1 februarie

2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. A/516/2005.

Obligă inculpații la plata sumelor

de câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.