ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5876/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată sub nr. 1803/CA din 31 martie 2005, la Curtea de

Apel Oradea, reclamantul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 11247 din 31 decembrie 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

145/CA/2005 - PI din 9 mai 2005, a admis acțiunea introdusă de reclamantul C.T.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor. A anulat hotărârea nr. 11247

din 31 decembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamantul a făcut dovada că s-a născut în perioada în care părinții săi erau

refugiați din satul Livada, județul Bihor, în București.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că, întrucât reclamantul nu era născut la

data strămutării părinților săi, acesta nu avea la acea dată domiciliu de unde

să fi fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive

etnice.

Examinând sentința atacată, în

raport cu motivul de recurs și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 10 aprilie 1943, în București, unde părinții

săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor, care

s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or în cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

În consecință, soluția adoptată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 145/CA/2005 - PI din 9 mai

2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2005.