ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1126/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bacău, prin sentința

penală nr. 442/ D din 11 octombrie 2005, a respins cererea formulată de

condamnatul R.P., deținut în Penitenciarul Bacău, pentru revizuirea sentinței

penale nr. 287/ D din 29 august 2002 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.

6008/2002.

Condamnatul revizuient a fost

obligat la plata sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că prin sentința penală nr. 287/ D din 29 august 2002 pronunțată de

Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 6008/2002, inculpatul R.P. a fost condamnat,

la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (3), teza a II-a C. pen.

S-a reținut, în fapt, că în seara

zilei de 29 septembrie 2001, inculpatul a încercat să întrețină raport sexual

cu I.M. și pentru că aceasta a opus rezistență i-a aplicat lovituri ce au

condus în final la deces.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat, sentința rămânând definitivă prin nerecurare.

În cererea de revizuire, condamnatul

a motivat că nu a avut parte de un proces echitabil, fiindu-i respinsă

solicitarea de audiere a unor martori, ceea ce a condus la condamnarea sa, deși

nu este vinovat.

Tribunalul, analizând actele și

lucrările de la dosar, a reținut că motivele invocate de revizuient privind

încălcarea dreptului la apărare, în sensul neadministrării probelor propuse

pentru a-și dovedi nevinovăția, nu se includ printre cazurile, expres și

limitativ, prevăzute de art. 394 C. proc. pen., pentru exercitarea căii

extraordinare de atac a revizuirii.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel condamnatul revizuient R.P., solicitând admiterea, desființarea

și modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de revizuire, iar în urma

completării probatoriilor cu audierea martorilor propuși de el, să se dispună

achitarea sa, deoarece nu este vinovat de comiterea faptei pentru care a fost

condamnat.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 381 din 6 decembrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, constatând

că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile

de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Nemulțumit și de această din urmă

decizie penală, în termenul legal, condamnatul revizuient R.P. a declarat

recurs, reiterând criticile analizate și de instanța de apel și anume, a

susținut că nu se face vinovat pentru comiterea faptei reținute în sarcina sa,

sens în care solicită administrarea de noi probatorii.

Recursul declarat de condamnatul

revizuient nu este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., printre altele, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Analizând actele și lucrările de la dosarul

cauzei, Curtea constată, că atât instanța de fond cât și aceea de apel, au

reținut corect că motivele pentru care condamnatul R.P. a solicitat revizuirea

nu fac parte dintre cele arătate, expres și limitativ, în art. 394 C. proc.

pen., deoarece aspectul invocat privind nevinovăția sa în legătură cu fapta

pentru care s-a dispus condamnarea, a fost cunoscut și analizat de către

instanțe în toate fazele procesuale și deci, nu poate fi asimilat unor

împrejurări necunoscute de instanțe în soluționarea cauzei [(așa cum o cer

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.)].

Așa fiind, secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, urmează a constata că recursul declarat de

condamnatul revizuient R.P. nu este fondat și va fi respins, ca atare, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient R.P. împotriva deciziei penale nr. 381 din 6

decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 februarie 2006.