ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 50/ P/I din 17 octombrie 2005, în baza art. 278 1 alin. (8) pct. a C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul G.P. împotriva rezoluției nr. 38/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a rezoluției nr. 281/VIII/1/2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a menținut soluțiile dispuse. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele: Prin sentința civilă nr. 437 din 23 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 848/2004 al Judecătoriei Aleșd, s-a admis ordonanța președințială formulată de C.I., dispunându-se evacuarea lui G.P.

din imobilul în care a fost reitegrat reclamantul. Această soluție a generat introducerea mai multor acțiuni civile în instanță, în legătură cu punerea în executare a hotărârii judecătorești, activitate realizată, în final, la data de 10 decembrie 2004, de către executorul judecătoresc N.M., în prezența lucrătorilor de poliție B.S., L.T., C.V., P.I. și M.C. La un termen anterior, executorul judecătoresc fusese însoțit de agenții principali de poliție T.G.C. și G.F. Nemulțumit de modul în care sus-numiții și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și reclamând sustragerea și distrugerea unor bunuri în timpul executării silite, petiționarul G.P. a formulat plângere penală pentru tragerea acestora la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 208 – 209 și 217 C. pen.

Prin rezoluția nr. 38/P/2005 din 14 iunie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți făptuitorii, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 217, 31 alin. (2), raportat la art. 219 C. pen., iar cu privire la sustragerea unui briceag și a unei sume de bani în timpul executării silite, fapta nu există. Plângerea formulată de persoana vătămată G.P. în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția nr. 281/VIII/1/2005 din 11 iulie 2005, soluția dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale fiind apreciată ca legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată G.P. a formulat plângere în fața instanței împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror. Curtea de Apel Oradea, judecând plângerea, a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat că aceasta este legală și temeinică, soluția dispusă fiind în conformitate cu probele administrate. Din analiza acestora rezultă că executarea silită s-a îndeplinit cu respectarea atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc și lucrătorii de poliție, fără ca interesele legale ale petiționarului să fie vătămate sau exercitarea acestora îngrădită. Cercetările penale efectuate nu au confirmat sustragerea briceagului și a sumei de 650 Euro, aparținând persoanei vătămate și nici distrugerea cu intenție sau din după a bunurilor acesteia, deplasate în timpul evacuării.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs petiționarul G.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale și trimiterii în judecată a făptuitorilor. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 15 pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Din analiza lucrărilor și a materialului cauzei, Curtea constată că soluția dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Conform cercetărilor penale efectuate, în cauză nu s-a confirmat săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către participanții la executarea silită, neexistând dovezi în acest sens. Atât executorul judecătoresc, cât și lucrătorii de poliție și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, fără a vătăma sau îngrădi exercitarea drepturilor și intereselor legale ale persoanei vătămate.

Nici infracțiunea de distrugere a bunurilor persoanei vătămate nu s-a dovedit a fi săvârșită cu vinovăție, astfel că soluția dispusă este corectă. Așa fiind, Curtea constată că nu există motive de casare a sentinței instanței de fond, astfel că, recursul petiționarului urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. h) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.P. împotriva sentinței penale nr. 50/P/2005 din 17 octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 29 martie 2006.