ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

penală nr. 50/ P/I din 17 octombrie 2005, în baza art. 278

1

alin.

(8) pct. a C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul G.P. împotriva

rezoluției nr. 38/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a

rezoluției nr. 281/VIII/1/2005 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea și a menținut soluțiile dispuse.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 200 lei RON.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

Prin sentința civilă nr. 437 din 23

august 2004, pronunțată în dosarul nr. 848/2004 al Judecătoriei Aleșd, s-a

admis ordonanța președințială formulată de C.I., dispunându-se evacuarea lui G.P.

din imobilul în care a fost reitegrat reclamantul.

Această soluție a generat

introducerea mai multor acțiuni civile în instanță, în legătură cu punerea în

executare a hotărârii judecătorești, activitate realizată, în final, la data de

10 decembrie 2004, de către executorul judecătoresc N.M., în prezența

lucrătorilor de poliție B.S., L.T., C.V., P.I. și M.C.

La un termen anterior, executorul

judecătoresc fusese însoțit de agenții principali de poliție T.G.C. și G.F.

Nemulțumit de modul în care

sus-numiții și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și reclamând sustragerea

și distrugerea unor bunuri în timpul executării silite, petiționarul G.P. a

formulat plângere penală pentru tragerea acestora la răspundere penală pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 208 – 209 și 217 C. pen.

Prin rezoluția nr. 38/P/2005 din 14

iunie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea

urmăririi penale față de toți făptuitorii, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(6) și art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen., constatând că în cauză nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246,

247, 217, 31 alin. (2), raportat la art. 219 C. pen., iar cu privire la sustragerea

unui briceag și a unei sume de bani în timpul executării silite, fapta nu

există.

Plângerea formulată de persoana

vătămată G.P. în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă,

ca neîntemeiată, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția nr. 281/VIII/1/2005 din 11 iulie 2005,

soluția dispusă de procuror de neîncepere a urmăririi penale fiind apreciată ca

legală și temeinică.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., persoana vătămată G.P. a formulat plângere în

fața instanței împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de

procuror.

Curtea de Apel Oradea, judecând

plângerea, a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei și a constatat că aceasta este legală și temeinică, soluția

dispusă fiind în conformitate cu probele administrate.

Din analiza acestora rezultă că

executarea silită s-a îndeplinit cu respectarea atribuțiilor de serviciu de

către executorul judecătoresc și lucrătorii de poliție, fără ca interesele

legale ale petiționarului să fie vătămate sau exercitarea acestora îngrădită.

Cercetările penale efectuate nu au

confirmat sustragerea briceagului și a sumei de 650 Euro, aparținând persoanei

vătămate și nici distrugerea cu intenție sau din după a bunurilor acesteia,

deplasate în timpul evacuării.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs petiționarul G.P., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii

urmăririi penale și trimiterii în judecată a făptuitorilor.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

15

pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Din analiza lucrărilor și a

materialului cauzei, Curtea constată că soluția dispusă de procuror de

neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Conform cercetărilor penale

efectuate, în cauză nu s-a confirmat săvârșirea infracțiunii de furt calificat

de către participanții la executarea silită, neexistând dovezi în acest sens.

Atât executorul judecătoresc, cât și

lucrătorii de poliție și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu,

fără a vătăma sau îngrădi exercitarea drepturilor și intereselor legale ale

persoanei vătămate.

Nici infracțiunea de distrugere a

bunurilor persoanei vătămate nu s-a dovedit a fi săvârșită cu vinovăție, astfel

că soluția dispusă este corectă.

Așa fiind, Curtea constată că nu

există motive de casare a sentinței instanței de fond, astfel că, recursul

petiționarului urmează a fi respins ca nefondat.

Recurentul petiționar va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. h) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul G.P. împotriva sentinței penale nr. 50/P/2005 din 17

octombrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 29

martie 2006.