ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8048/2005

Asupra cererii de suspendare a

executării și contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorul O.I. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1439 din 24 februarie 2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, invocându-se motivele prevăzute de art. 317 alin. (1)

și art. 318 C. proc. civ.

În susținerea cererii s-a invocat că

procesul s-a judecat în lipsa sa și că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii

apărătorului său privind luarea dosarului în anumite condiții. Instanța a

judecat cauza fără ca partea sau apărătorul să fie prezenți, neținând cont de

cererea depusă în pricina anterioară termenului de judecată în care se

menționau expres orele în care să se soluționeze dosarul 10

30

– 11

00

,

motivat de faptul că la prima oră apărătorul era la Judecătoria Buftea într-un

dosar penal.

Contestatorul a formulat în cauză și

cerere de suspendare a executării, în condițiile art. 319

1

C. proc.

civ.

Având în vedere că, potrivit

textului legal precizat, se poate dispune suspendarea executării hotărârii a

cărei anulare se cere, dacă până la soluționarea contestației în anulare,

precum și faptul că la același termen se judecă și cererea de contestație în

anulare, urmează a se dispune respingerea cererii de suspendare a executării.

Asupra cererii de contestație în

anulare Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare

când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a

fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Art. 318 C. proc. civ., prevede că

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale, sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prin decizia civilă nr. 1439 din 24

februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, s-a respins ca nefondat recursul în anulare

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 4730 din 19 decembrie 2001 a

Judecătoriei Buftea, deciziei civile nr. 1300 A din 18 iunie 2002 a

Tribunalului București, secția a III–a civilă, și deciziei civile nr. 637 din

18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă.

La termenul anterior judecării

cauzei, respectiv termenul din data de 9 decembrie 2004, contestatorul O.I. a

fost prezent personal, fiind asistat de apărătorul său.

În aceste condiții, în raport de

prevederile art. 153 C. proc. civ., contestatorul avea în cunoștință termenul

de judecată a cauzei, fiind astfel aplicabil art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Motivele invocate în cadrul

contestației în anulare nu justifică susținerea cererii, din perspectiva

textelor legale invocate și incidente, al căror conținut a fost redat mai sus.

Prin urmare, văzând prevederile art.

317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ., Curtea va dispune respingerea

contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de suspendare a

executării.

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul O.I. împotriva deciziei nr. 1439 din 24 februarie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2005.