ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8048/2005

Asupra cererii de suspendare a executării și contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul O.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1439 din 24 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, invocându-se motivele prevăzute de art. 317 alin. (1) și art. 318 C. proc. civ. În susținerea cererii s-a invocat că procesul s-a judecat în lipsa sa și că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii apărătorului său privind luarea dosarului în anumite condiții. Instanța a judecat cauza fără ca partea sau apărătorul să fie prezenți, neținând cont de cererea depusă în pricina anterioară termenului de judecată în care se menționau expres orele în care să se soluționeze dosarul 10 30 – 11 00 , motivat de faptul că la prima oră apărătorul era la Judecătoria Buftea într-un dosar penal.

Contestatorul a formulat în cauză și cerere de suspendare a executării, în condițiile art. 319 1 C. proc. civ. Având în vedere că, potrivit textului legal precizat, se poate dispune suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere, dacă până la soluționarea contestației în anulare, precum și faptul că la același termen se judecă și cererea de contestație în anulare, urmează a se dispune respingerea cererii de suspendare a executării. Asupra cererii de contestație în anulare Curtea constată următoarele: Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Art. 318 C. proc. civ., prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Prin decizia civilă nr. 1439 din 24 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a respins ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 4730 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Buftea, deciziei civile nr. 1300 A din 18 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a III–a civilă, și deciziei civile nr. 637 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă.

La termenul anterior judecării cauzei, respectiv termenul din data de 9 decembrie 2004, contestatorul O.I. a fost prezent personal, fiind asistat de apărătorul său. În aceste condiții, în raport de prevederile art. 153 C. proc. civ., contestatorul avea în cunoștință termenul de judecată a cauzei, fiind astfel aplicabil art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Motivele invocate în cadrul contestației în anulare nu justifică susținerea cererii, din perspectiva textelor legale invocate și incidente, al căror conținut a fost redat mai sus. Prin urmare, văzând prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ., Curtea va dispune respingerea contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de suspendare a executării. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul O.I. împotriva deciziei nr. 1439 din 24 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2005.