ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4823/2005

HOTĂRÂRE
03.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4823/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra conflictului negativ de

competență cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Alba Iulia sub nr. 889/2004, M.O. a chemat în judecată pe pârâtul

M.A. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8141 dolari SUA și 5870

Euro sau echivalentul acestor sume în lei, la cursul B.N.R. din data plății

reprezentând împrumut nerestituit precum și a sumei de 146 dolari australieni,

la cursul B.N.R., reprezentând cheltuieli pentru predarea împrumutului.

Prin sentința nr. 141 bis/2004

pronunțată de Judecătoria Alba Iulia s-a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâtul A.M., iar pe fond

acțiunea acesteia a fost respinsă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamanta în calitate de mandatară a soțului său O.T., a

predat pârâtului diferite sume de bani, aspect recunoscut de acesta la

interogator dar că natura raporturilor contractuale între O.T. și A.M., în care

sunt implicate aceste sume nu au fost cert stabilite, în timp ce reclamanta, în

calitate de mandatară, nu poate acționa decât în cadrul conferit de art. 1537

Fiind terț față de raportul

contractual dintre O.T. și A.M., reclamanta nu are legitimarea de a solicita

restituirea sumei de bani plătită în calitate de mandatară.

Prin încheierea nr. 140 A din 20

decembrie 2004 pronunțată în camera de consiliu, Curtea de Apel Alba Iulia și-a

declinat competența de soluționare a căii de atac în favoarea Tribunalului

Alba, reținând în raport de obiectul litigiului că în cauză sunt incidente

dispozițiunile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin

O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 18

noiembrie 2004.

La rândul său Tribunalul Alba, prin

decizia nr. 37 A din 8 februarie 2005 și-a declinat competența de soluționare a

apelului declarat împotriva sentinței nr. 1415 bis/2004 a Judecătoriei Alba

Iulia, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținând în raport de data

investirii instanței și a pronunțării sentinței, 25 mai 2004, că în cauză sunt

incidente dispozițiunile Legii nr. 195/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003

potrivit cărora hotărârea pronunțată este supusă căii de atac a apelului și

recursului.

În temeiul art. 21 C. proc. civ.

coroborat cu art. 22 pct. 3 C. proc. civ. cauza a fost înaintată Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

La data investirii instanței,

Judecătoria Alba Iulia, 16 februarie 2004, obiectul acțiunii în pretenții se

ridică la suma de 504.492.812 lei rezultată din convertirea valutei în lei la

cursul B.N.R. În raport de această valoare, stabilită de reclamantă prin

acțiune s-a stabilit și taxa de timbru.

Sentința nr. 1415 bis a fost

pronunțată de Judecătoria Alba Iulia la data de 25 mai 2004, anterior modificării

aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea

O.U.G. nr. 58/2003.

Din interpretarea

per a contrario

a dispozițiunilor art. 2 pct. b C. proc. civ. modificat prin art. I pct. 1 lit.

b) din O.U.G. nr. 58/2003 rezultă că procesele civile a căror obiect are o

valoare de până la 1 miliard lei sunt în competența judecătoriei.

Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 58/2003,

hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse

apelului la Curtea de apel și recursului la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Raportat la data pronunțării

sentinței nr. 1415 bis, aceea de 25 mai 2004 coroborat cu principiul instituit

de art. 725 alin. (2) C. proc. civ. este evident că sentința este supusă căilor

de atac ale apelului și recursului și că modificările aduse art. 282

1

apelului pentru litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard nu

sunt incidente, așa cum greșit a stabilit Curtea de Apel Alba Iulia, chiar dacă

sentința a fost pronunțată în aceeași dată cu apariția Legii nr. 195/2004,

deoarece intrarea sa în vigoare și deci efectele sale se produc potrivit art.

78 din Constituție la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, deci

ulterior pronunțării sentinței.

În considerarea succesiunii

demersului procesual și legislației, Înalta Curte de Casație și Justiție

concluzionează că sentința nr. 1415 bis/2004 fiind supusă și căii de atac a

apelului nu numai a recursului, competența de soluționare a apelului revine

Curții de Apel Alba Iulia.

Stabilește competența de soluționare

a apelului declarat de M.O. împotriva sentinței nr. 1415 bis din 25 mai 2004

pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 29 noiembrie 2001, reclamanții R.E., R.A., R.D. și R.G., acesta din urmă în calitate de mandatar al celorlalți au chemat în judecată pe pârâta S.C. E.
ÎCCJ 2004-10-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4184/2004
și 10 și art. 312 C. proc. civ. Conform art. 302 1 C. proc. civ., în forma în vigoare la data uzării de calea de atac, recurenta avea obligația să își motiveze cererea ori să precizeze că motivele vor fi depuse prin memoriu separat. Din mod
ÎCCJ 2007-02-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1178/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 160 din 27 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de D.A. împotriva pârât
ÎCCJ 2003-04-09
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1447/2003
atare concluzie. Nici măcar pârâta nu a făcut o astfel de susținere. Cum reclamantul a recunoscut restituirea sumei de 11.000 USD, pârâta îi mai datorează suma de 44.000 USD în limita căreia a fost admisă acțiunea cu dobânda aferentă practi
ÎCCJ 2004-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6343/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 1999 pe rolul Tribunalului București, reclamanta M.R. a chemat în judecată pe pârâții T.N.V. și N.G., solicitând obli
Sursă