ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1474/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Petiționara O.M., în conformitate cu art. 275 și art. 278 C. proc. pen., s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru a se dispune tragerea la răspundere penală a numiților H.D. și A.G., procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu într-un dosar penal, fapt ce a făcut să fie prejudiciată, iar P.I., șeful Biroului de Ordine Publică din cadrul Poliției municipiului Câmpulung a insultat-o, a amenințat-o precum și denunțat-o calomnios.

S-au efectuat acte premergătoare și prin rezoluția din 15 septembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați procurori, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cum și pentru comisarul P.I., cercetat sub aspectul infracțiunilor de insultă, amenințare și denunțare calomnioasă, întrucât pretinsele fapte nu se confirmă. Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, care prin rezoluția din 12 octombrie 2005, adoptată în dosarul nr. 1309/2005, a respins plângerea, ca neîntemeiată. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționara s-a adresat cu plângere Curții de Apel Pitești, secția penală, pe considerent că în mod nejustificat organele de urmărire penală nu au dispus începerea urmăririi penale față de cei trei intimați, sub aspectul infracțiunilor arătate.

Curtea de Apel Pitești a examinat plângerea petiționarei în raport de actele premergătoare existente la dosar și de soluțiile pronunțate prin cele două rezoluții, astfel că, prin sentința penală nr. 1/ F din 10 ianuarie 2006, a respins plângerea ca nefondată. Sentința a fost atacată cu recurs de către petiționară, care cu ocazia susținerilor orale a arătat că viața îi este pusă în pericol, astfel că trebuie sesizată Curtea Constituțională. Această excepție invocată de către recurenta-petiționară vizând sesizarea Curții Constituționale a fost respinsă, deoarece aceasta nu a invocat nici o dispoziție din Codul de procedură penală sau din Codul penal că ar avea legătură cu prezenta cauză și că ar fi neconstituțională.

Pe fondul cauzei, recurenta a invocat aceleași critici ca și la fond privind nesiguranța sa vizând dreptul de viață și integritate corporală, că nu a fost ocrotită de către persoanele cu atribuții în acest sens, astfel că soluțiile adoptate în legătură cu plângerile sale sunt neconforme cu dispozițiile legale, de aceea se impune casarea acestora și trimiterea dosarului la organele de urmărire penală, pentru ca persoanele vinovate să răspundă sub aspectul infracțiunilor săvârșite. Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, de actele și lucrările existente la dosar, de sentința pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente care se vor dezvolta în continuare.

Petiționara a sesizat organele de urmărire penală, cum și pe cele de cercetare penală, în legătură cu faptul că, în ziua de 15 martie 2004, a fost împiedicată să intre în blocul în care se află apartamentul proprietatea sa, de către un grup de persoane. Au fost întreprinse cercetări de către organele de poliție prin intimatul comisar P.I., care a propus soluția de neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 321 C. proc. pen., pe considerent că fapta pentru care se plânge recurenta nu se confirmă. Această soluție a fost confirmată de către intimatul procuror D.H. și menținută de prim-procurorul G.A., care i-a respins plângerea recurentei. Față de materialul probator de la dosar, nu rezultă că cei trei intimați și-ar fi depășit atribuțiunile de serviciu în dosarul penal în care au întreprins cercetări sub aspectul infracțiunii de ultraj la bunele moravuri și nici că intimatul, comisar P.I.

ar fi amenințat-o, calomniat-o sau denunțat-o calomnios, ci, din contră, rezultă o altă stare de fapt că aceștia și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu și au întreprins cercetări cu privire la fapta pentru care s-a plâns recurenta. Așa fiind, și cum nici unul dintre intimați nu au comis vreo faptă de natură penală, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și se întemeiază pe actele premergătoare existente la dosar, recursul declarat de petiționară, este nefondat și se va respinge în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta petiționară O.M. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara O.M. împotriva sentinței penale nr. 1/ F din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurentă la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2006.