ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7112/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 februarie 2003, reclamantul

C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.M., să se constate nulitatea

adopției încuviințată față de pârâta prin sentința civilă nr. 281/1997 a

Tribunalului Suceava, pârâta să își reia numele avut anterior adopției și a se

efectua cuvenitele rectificări în actul de stare civilă al pârâtei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâta este nepoata defunctei sale soții și nu a locuit cu ei când

era minoră, nici nu a fost întreținută de ei, iar reclamantul a fost indus în

eroare de soția sa, de pârâtă și părinții aceștia, care i-au spus că urmează să

încheie un contract de întreținere și în aceste condiții el a semnat

declarațiile respective, nu cu intenția de a adopta pe pârâtă.

Acțiunea reclamantului a fost

respinsă prin sentința civilă nr. 390 din 11 iunie 2003 pronunțată de

Tribunalul Suceava, cu motivarea existenței autorității lucrului judecat față

de sentința civilă nr. 114 din 21 martie 2002 a Tribunalului Suceava, prin care

s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității

adopției pârâtei.

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței civile nr. 390 din 11 iunie 2003 a fost admis de Curtea de

Apel Suceava, care prin decizia civilă nr. 86 din 28 octombrie 2003 a anulat

sentința atacată și rejudecând cauza a respins ca nefondată acțiunea pentru

constatarea nulității adopției.

S-a reținut în considerentele

deciziei că între cele două hotărâri nu există tripla identitate pentru a opera

excepția puterii lucrului judecat, temeiuri invocate de reclamant și analizate

de instanță fiind diferite.

Rejudecând cauza, instanța a

stabilit că motivul de nulitate invocat de apelantul reclamant este în această

cauză eroarea asupra naturii juridice a actului încheiat care însă nu a fost

dovedită, apelantul a declarat în fața notarului public că este de acord cu

adopția, în același sens a declarat și în instanță, a propus martorii care i-au

confirmat susținerile și a pus concluzii de încuviințare a adopției pârâtei,

iar cauza acțiunii introduse de apelantul reclamant este intenția acestuia de a

înlătura pe intimata pârâtă de la moștenirea lăsată de soția lui, care este o

cauză ilicită și imorală, deci nu poate fi acceptată.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, susținând că s-a aflat în eroare asupra „naturii acestei adopții”,

a solicitat încuviințarea probațiunii pentru a dovedi afirmația precizând că nu

a acceptat adopția, a fost pus de soție să semneze fără a ști pentru ce, iar el

a avut convingerea că încheie un contract de întreținere.

Recursul este nefondat.

Susținerile reclamantului, enunțate

în motivarea recursului, sunt infirmate de actele și lucrările existente în

dosarul nr. 74/1997 al Tribunalului Suceava, în care s-a pronunțat sentința

civilă nr. 281 din 16 septembrie 1997 de încuviințare a adopției pârâtei, la

cererea recurentului și a soției sale, în prezent decedată.

Recurentul și soția acestuia au

promovat acțiunea în încuviințare a adopției, și-a dat consimțământul la

adopție, exprimat în formă autentică, prin declarația semnată personal de

recurent în fața notarului public, el a fost prezent în instanță, la termenul

din 16 septembrie 1997 când s-a audiat martora, în declarația căreia se face

referire la adopția pârâtei, nu la încheierea contractului de întreținere, cum

susține recurentul.

De asemenea, recurentul era prezent

în camera de consiliu la Tribunalul Suceava în 16 septembrie 1997 când avocatul

angajat de el și soția sa a pus concluzii în fond, ascultând și concluziile

reprezentantului parchetului, ambele luări de cuvânt referindu-se la

încuviințarea adopției pârâtei, iar hotărârea primită prin poștă nu l-a

nemulțumit pe recurent, care avea posibilitatea atacării ei la instanța

ierarhic superioară, dacă s-ar fi convins de pretinsa eroare asupra naturii

juridice a actelor încheiate.

Drept urmare, se va respinge

recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 86 din 28 octombrie 2003 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.