ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7112/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7112/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 11 februarie 2003, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.M., să se constate nulitatea adopției încuviințată față de pârâta prin sentința civilă nr. 281/1997 a Tribunalului Suceava, pârâta să își reia numele avut anterior adopției și a se efectua cuvenitele rectificări în actul de stare civilă al pârâtei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta este nepoata defunctei sale soții și nu a locuit cu ei când era minoră, nici nu a fost întreținută de ei, iar reclamantul a fost indus în eroare de soția sa, de pârâtă și părinții aceștia, care i-au spus că urmează să încheie un contract de întreținere și în aceste condiții el a semnat declarațiile respective, nu cu intenția de a adopta pe pârâtă.
Acțiunea reclamantului a fost respinsă prin sentința civilă nr. 390 din 11 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Suceava, cu motivarea existenței autorității lucrului judecat față de sentința civilă nr. 114 din 21 martie 2002 a Tribunalului Suceava, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității adopției pârâtei. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 390 din 11 iunie 2003 a fost admis de Curtea de Apel Suceava, care prin decizia civilă nr. 86 din 28 octombrie 2003 a anulat sentința atacată și rejudecând cauza a respins ca nefondată acțiunea pentru constatarea nulității adopției. S-a reținut în considerentele deciziei că între cele două hotărâri nu există tripla identitate pentru a opera excepția puterii lucrului judecat, temeiuri invocate de reclamant și analizate de instanță fiind diferite.
Rejudecând cauza, instanța a stabilit că motivul de nulitate invocat de apelantul reclamant este în această cauză eroarea asupra naturii juridice a actului încheiat care însă nu a fost dovedită, apelantul a declarat în fața notarului public că este de acord cu adopția, în același sens a declarat și în instanță, a propus martorii care i-au confirmat susținerile și a pus concluzii de încuviințare a adopției pârâtei, iar cauza acțiunii introduse de apelantul reclamant este intenția acestuia de a înlătura pe intimata pârâtă de la moștenirea lăsată de soția lui, care este o cauză ilicită și imorală, deci nu poate fi acceptată. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, susținând că s-a aflat în eroare asupra „naturii acestei adopții”, a solicitat încuviințarea probațiunii pentru a dovedi afirmația precizând că nu a acceptat adopția, a fost pus de soție să semneze fără a ști pentru ce, iar el a avut convingerea că încheie un contract de întreținere.
Recursul este nefondat. Susținerile reclamantului, enunțate în motivarea recursului, sunt infirmate de actele și lucrările existente în dosarul nr. 74/1997 al Tribunalului Suceava, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 281 din 16 septembrie 1997 de încuviințare a adopției pârâtei, la cererea recurentului și a soției sale, în prezent decedată. Recurentul și soția acestuia au promovat acțiunea în încuviințare a adopției, și-a dat consimțământul la adopție, exprimat în formă autentică, prin declarația semnată personal de recurent în fața notarului public, el a fost prezent în instanță, la termenul din 16 septembrie 1997 când s-a audiat martora, în declarația căreia se face referire la adopția pârâtei, nu la încheierea contractului de întreținere, cum susține recurentul.
De asemenea, recurentul era prezent în camera de consiliu la Tribunalul Suceava în 16 septembrie 1997 când avocatul angajat de el și soția sa a pus concluzii în fond, ascultând și concluziile reprezentantului parchetului, ambele luări de cuvânt referindu-se la încuviințarea adopției pârâtei, iar hotărârea primită prin poștă nu l-a nemulțumit pe recurent, care avea posibilitatea atacării ei la instanța ierarhic superioară, dacă s-ar fi convins de pretinsa eroare asupra naturii juridice a actelor încheiate. Drept urmare, se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 86 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.