ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3848/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 martie 2003, reclamanta

SC E. SRL Oradea, a chemat în judecată C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța în cauză instanța de judecată să oblige pârâta

la plata sumei de 554.211.434 lei, cu titlu de diferență preț, penalități și

diferență de curs valutar.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că în baza raporturilor comerciale contractual stabilite cu pârâta a

livrat acesteia anvelope.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligația

de plată la scadența stabilită prin contract.

Ulterior, urmare plății diferenței

de preț, reclamanta a precizat obiectul acțiunii în sensul obligării pârâtei la

plata sumei de 368.358.900 lei, reprezentând penalități și diferențe de curs

valutar.

Prin sentința nr. 426/COM/2004 din

16 februarie 2004, Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata sumei de

368.358.900 lei cu titlu de penalități de întârziere și diferențe de curs

valutar, datorate în baza contractului de furnizare de produse din 9 aprilie

2002, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație la data efectuării

plății.

S-a reținut că pârâta a fost de

acord cu plata penalităților, iar diferența de curs valutar este datorată, în

temeiul art. 19 pct. 2 din contract.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 54/C/2004-A din 13

aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva

hotărârii primei instanțe, cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat

judicios, în baza art. 19.2 din contract, constatând îndeplinirea condițiilor

acestei clauze contractuale, cu referire la întârzierea plății prețului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că reclamantei i-au

fost acordate penalități pentru plata cu întârziere a prețului.

Ca atare, aceasta nu este

îndreptățită și la plata diferențelor de curs valutar.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii

apelului și schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii

acțiunii cu privire la acest capăt de cerere.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

La încheierea contractului părților

stabilesc un echilibru al prestațiilor.

Acest echilibru este depreciat, ori

de câte ori obligațiile nu sunt executate corespunzător clauzelor contractului.

În acest context, plata cu

întârziere a prețului prejudiciază creditoarea acestuia, sub două aspecte:

- caracterul frugifer al banilor

produce acesteia o pagubă prin lipsa folosinței;

- în condițiile unei economii

afectate de inflație, deși își păstrează valoarea nominală, prețul scade în

valoare absolută.

Așadar, paguba produsă creditoarei

obligației de plată, are cele două componente menționate și, în consecință,

dezdăunarea are temeiuri diferite.

Plata cu întârziere a prețului pune

deci problema refacerii echilibrului contractual.

Pentru repararea prejudiciului produsă

sub aspectul primului temei, părțile pot conveni pentru preîntâmpinarea pagubei

prin înserarea în contract a clauzei penale.

Sub acest aspect, pârâta a achiesat

la pretențiile reclamantei.

Pentru repararea prejudiciului sub

aspectul celui de al doilea temei, părțile pot proceda fie la consolidarea

prețului în valută, fie la corecția acestuia cu rata inflației pe durata

întârzierii constatate în îndeplinirea obligației de plată.

Părțile au convenit asupra primei

variante, prin art. 19.2 din contract.

Ca atare, constatând îndeplinirea

condiției prevăzute de această clauză contractuală, cu referire la îndeplinirea

cu întârziere a obligației de plată a prețului, fapt necontestat de pârâtă, în

mod legal prima instanță a obligat-o pe aceasta la plata diferenței de curs

valutar.

Prin urmare, respingând apelul și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o

hotărâre legală, nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., invocat de recurentă.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, împotriva deciziei civile nr. 54/ C din 13 aprilie

2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2005.