ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3848/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 martie 2003, reclamanta SC E. SRL Oradea, a chemat în judecată C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză instanța de judecată să oblige pârâta la plata sumei de 554.211.434 lei, cu titlu de diferență preț, penalități și diferență de curs valutar. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza raporturilor comerciale contractual stabilite cu pârâta a livrat acesteia anvelope. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată la scadența stabilită prin contract. Ulterior, urmare plății diferenței de preț, reclamanta a precizat obiectul acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 368.358.900 lei, reprezentând penalități și diferențe de curs valutar.

Prin sentința nr. 426/COM/2004 din 16 februarie 2004, Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata sumei de 368.358.900 lei cu titlu de penalități de întârziere și diferențe de curs valutar, datorate în baza contractului de furnizare de produse din 9 aprilie 2002, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății. S-a reținut că pârâta a fost de acord cu plata penalităților, iar diferența de curs valutar este datorată, în temeiul art. 19 pct. 2 din contract. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 54/C/2004-A din 13 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat judicios, în baza art. 19.2 din contract, constatând îndeplinirea condițiilor acestei clauze contractuale, cu referire la întârzierea plății prețului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că reclamantei i-au fost acordate penalități pentru plata cu întârziere a prețului. Ca atare, aceasta nu este îndreptățită și la plata diferențelor de curs valutar. În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii cu privire la acest capăt de cerere. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: La încheierea contractului părților stabilesc un echilibru al prestațiilor. Acest echilibru este depreciat, ori de câte ori obligațiile nu sunt executate corespunzător clauzelor contractului.

În acest context, plata cu întârziere a prețului prejudiciază creditoarea acestuia, sub două aspecte: - caracterul frugifer al banilor produce acesteia o pagubă prin lipsa folosinței; - în condițiile unei economii afectate de inflație, deși își păstrează valoarea nominală, prețul scade în valoare absolută. Așadar, paguba produsă creditoarei obligației de plată, are cele două componente menționate și, în consecință, dezdăunarea are temeiuri diferite. Plata cu întârziere a prețului pune deci problema refacerii echilibrului contractual. Pentru repararea prejudiciului produsă sub aspectul primului temei, părțile pot conveni pentru preîntâmpinarea pagubei prin înserarea în contract a clauzei penale.

Sub acest aspect, pârâta a achiesat la pretențiile reclamantei. Pentru repararea prejudiciului sub aspectul celui de al doilea temei, părțile pot proceda fie la consolidarea prețului în valută, fie la corecția acestuia cu rata inflației pe durata întârzierii constatate în îndeplinirea obligației de plată. Părțile au convenit asupra primei variante, prin art. 19.2 din contract. Ca atare, constatând îndeplinirea condiției prevăzute de această clauză contractuală, cu referire la îndeplinirea cu întârziere a obligației de plată a prețului, fapt necontestat de pârâtă, în mod legal prima instanță a obligat-o pe aceasta la plata diferenței de curs valutar. Prin urmare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat de recurentă. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.N.M.P.N.R. SA Baia Mare, împotriva deciziei civile nr. 54/ C din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 iunie 2005.