ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 635/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 31 mai 2004, P.M. și

R.M.A. au chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca cerând

să fie obligat să se pronunțe, prin dispoziție motivată, asupra cererii lor de

restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001, a cotei de 303/803 din imobilul

situat în Municipiul Cluj-Napoca, identic cu p.t. nr. 1892 din C.F. Cluj și

compus din construcții, curte și grădină. Totodată au solicitat anularea

contractului de închiriere din anul 2004 și evacuarea pârâtului și chiriașilor

săi din imobilul solicitat.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 1382 din 23 iunie 2004 a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârât să soluționeze notificarea din litigiu. Totodată, a luat act de

renunțarea la judecată a reclamanților la capetele de cerere privind evacuarea

și constatarea nulității contractului de închiriere.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

prin decizia nr. 2039 din 27 septembrie 2004, a admis apelul pârâtului și,

schimbând în tot sentința apelată, a respins, ca nefondată acțiunea, cu

motivarea că reclamanții nu sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului

solicitat și că acest bun excede patrimoniului transmis prin testamentul

autentic nr. 37/2001 (invocat de reclamanți). Rezultă, ca atare, că reclamanții

nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii

reclamantul P.M. a declarat recurs stăruind în admiterea acțiunii în sensul

obligării pârâtului să se pronunțe, prin dispoziție motivată, asupra notificării.

Recursul este nefondat.

Din economia reglementărilor

cuprinse în art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, rezultă că sunt

persoane îndreptățite în sensul acestei legi, persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Potrivit art. 4 alin. (2) din legea

menționată, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau

testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În speță, reclamanții au invocat ca

fundament al dreptului pretins (

causa debendi

) succesiunea testamentară

după defuncta M.F.L. (decedată la 15 septembrie 2002), realizată în baza

testamentului autentic nr. 37/2001.

Cum bunul solicitat, fiind

proprietatea tabulară a altor persoane, excede lăsământului succesoral transmis

prin testamentul menționat, cu temei instanța de apel, constatând absența

calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, a

reclamanților, a respins acțiunea.

Așa fiind și întrucât nu au fost

constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune

respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de P.M. împotriva deciziei civile nr. 2039/A din 27 septembrie 2004 al

Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.