ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 635/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 mai 2004, P.M. și R.M.A. au chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca cerând să fie obligat să se pronunțe, prin dispoziție motivată, asupra cererii lor de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001, a cotei de 303/803 din imobilul situat în Municipiul Cluj-Napoca, identic cu p.t. nr. 1892 din C.F. Cluj și compus din construcții, curte și grădină. Totodată au solicitat anularea contractului de închiriere din anul 2004 și evacuarea pârâtului și chiriașilor săi din imobilul solicitat. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1382 din 23 iunie 2004 a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârât să soluționeze notificarea din litigiu.

Totodată, a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților la capetele de cerere privind evacuarea și constatarea nulității contractului de închiriere. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 2039 din 27 septembrie 2004, a admis apelul pârâtului și, schimbând în tot sentința apelată, a respins, ca nefondată acțiunea, cu motivarea că reclamanții nu sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului solicitat și că acest bun excede patrimoniului transmis prin testamentul autentic nr. 37/2001 (invocat de reclamanți). Rezultă, ca atare, că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii reclamantul P.M. a declarat recurs stăruind în admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului să se pronunțe, prin dispoziție motivată, asupra notificării.

Recursul este nefondat. Din economia reglementărilor cuprinse în art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, rezultă că sunt persoane îndreptățite în sensul acestei legi, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Potrivit art. 4 alin. (2) din legea menționată, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. În speță, reclamanții au invocat ca fundament al dreptului pretins ( causa debendi ) succesiunea testamentară după defuncta M.F.L. (decedată la 15 septembrie 2002), realizată în baza testamentului autentic nr. 37/2001. Cum bunul solicitat, fiind proprietatea tabulară a altor persoane, excede lăsământului succesoral transmis prin testamentul menționat, cu temei instanța de apel, constatând absența calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, a reclamanților, a respins acțiunea.

Așa fiind și întrucât nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de P.M. împotriva deciziei civile nr. 2039/A din 27 septembrie 2004 al Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2006.