ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5481/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5481/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 7
decembrie 2004, reclamanta S.C. a chemat în judecată Comisia Superioară de
Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea
deciziei nr. 5902 din 8 noiembrie 2004 și obligarea pârâtei să o încadreze în
grad de deficiență gravă cu indemnizație de însoțitor.
În urma decesului reclamantei,
intervenit la 18 decembrie 2004, acțiunea a fost continuată de fiul acesteia,
S.T.C., în calitate de moștenitor.
Prin sentința civilă nr. 74 din 18 martie
2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins contestația, reținând că reclamanta a
fost corect încadrată cu grad de handicap accentuat gr. II, afecțiunea psihică
de care suferea, nefiind de natură să impună modificarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, S.T.C. care a susținut, în esență, că în raport cu
diagnosticul stabilit, era evident că reclamanta nu se putea întreține singură,
fiind nevoie de un însoțitor și că numai printr-o interpretare greșită făcută
cu rea credință, pârâta a considerat că nu se justifica modificarea gradului de
handicap.
Recursul nu este fondat.
Din istoricul medical, astfel cum a
fost prezentat de pârâta-intimată, rezultă că reclamanta a fost asimilată în
gradul II de handicap, cu diagnosticul tulburare depresivă, încă din anul 2000,
la vârsta de 77 de ani.
În urma revizuirii din 2004, Comisia
de Expertiză Medicală Alba, a apreciat că nu se mai încadrează în grad de
handicap, stabilind diagnosticul de „tulburare cognitivă ușoară”.
În urma contestației, prin decizia
nr. 5902 din 8 noiembrie 2004, Comisia Superioară de Expertiză Medicală
constată diagnosticul de „demență senilă, diabet zaharat tip. II, CICDICC clasa
IV NYHA”, și o asimilează în gr. II handicap accentuat.
Comisia a avut în vedere că
afecțiunile reclamantei nu fac obiectul criteriilor pe baza cărora se
stabilește gradul de handicap pentru adulți, respectiv Ordinul Ministerului
Sănătății nr. 726/10/2002, în sensul că: „nu prezintă o deficiență fizică
gravă, generată de tulburarea cognitivă ce intră în simptomatologia
diagnosticului de demență, care să impună cu necesitate, plata unei persoane
pentru îngrijire, sprijin sau supraveghere permanentă”.
Astfel fiind, și având în vedere că
problemele legate de aprecierea și stabilirea diagnosticului sunt de competența
exclusivă a Comisiei Medicale, în speță a Comisiei Superioare de Expertiză
Medicală, instanța de contencios având a se pronunța asupra respectării
condițiilor de legalitate la emiterea actului dedus judecății, urmează a se
reține, ca fiind legală și temeinică, hotărârea Curții de Apel Alba Iulia și pe
cale de consecință, a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.T.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.T.C.
împotriva sentinței civile nr. 74 din 18 martie 2005 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 noiembrie 2005.