ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2007 din 24

mai 2005, Judecătoria sector 5 București, a condamnat pe inculpatul M.N. la:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C.

pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.

209 lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului iar din pedeapsa de executat, s-a dedus perioada reținerii și

arestării preventive de la 25 ianuarie 2005, la zi.

Prin aceeași sentință, s-a dispus ca

inculpatul să plătească:

- părții civile B.C.R. Asigurări – S.M.B.,

suma de 45.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri cu dobânzile legale aferente,

calculate de la data de 9 mai 2005 și până la achitarea totală a debitului;

- părții civile U.E. suma de

15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-au respins cererile de despăgubiri

formulate de părțile civile SC F.P. SRL și G.V.F., ca neîntemeiate.

S-a luat act că partea civilă SC P.

SRL, sucursala Competrol A.C.S.D. – Stația Sălăjan nu s-a constituit parte

civilă, prejudiciul fiind recuperat.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare în care se include și suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 24 ianuarie 2005,

inculpatul M.N. a pătruns în autoturismul Dacia parcat pe Calea Rahovei prin

portiera întredeschisă, cu intenția de a sustrage bunuri. Fiind întuneric, a

aprins o hârtie cu bricheta.

Negăsind nimic în autoturism, a

aruncat hârtia aprinsă pe jos și a părăsit locul faptei.

După plecarea sa, a izbucnit un

incendiu care a distrus interiorul mașinii în proporție de 25-30 %.

În aceeași noapte, inculpatul a

văzut parcat, pe aceeași stradă, un autoturism Olcit cu portiera deschisă. După

ce a pătruns în interiorul autoturismului a fumat câteva țigări, iar după

plecarea sa, de la mucurile aprinse, autoturismul a luat foc.

În continuare, inculpatul s-a

deplasat la stația Petrom din Șoseaua Sălaj de unde a sustras produse expuse în

rafturi în fața stației, în valoare de aproximativ 400.000 lei, care apoi au

fost recuperate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul prin care a solicitat a se dispune achitarea pentru

infracțiunea de distrugere întrucât nu a avut intenția de a incendia cele 2

autoturisme.

Tribunalul București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 664/ A din 27 iunie 2005, a admis apelul

declarat de inculpatul M.N., a desființat în parte sentința atacată, în sensul

că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art.

81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Inculpatului i-au fost aduse la

cunoștință dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a dedus, în continuare, durata

reținerii și arestării preventive la zi, și s-a dispus punerea în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe care a

criticat-o cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., cu

motivarea că față de gravitatea faptelor comise și pericolul social al

acestora, se impunea menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță,

respectiv executarea pedepsei prin privare de libertate.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 1583

din 27 septembrie 2005, cu opinia separată a unui membru al completului de

judecată, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, a casat hotărârea instanței de apel, în sensul că a respins apelul

declarat de inculpatul M.N., menținând hotărârea primei instanțe.

Hotărârea instanței de apel este

definitivă.

Împotriva deciziei pronunțată de

curtea de apel ca instanță de recurs, inculpatul M.N. a declarat recurs, care,

prin memoriile depuse la dosar a solicitat a se pronunța o hotărâre prin care

să se înlăture executarea pedepsei prin privare de libertate, întrucât are o

situație familială precară.

La data fixată pentru judecarea

recursului, în prezența inculpatului, aflat în stare de arest, instanța din

oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea recursului declarat, punctele de

vedere ale inculpatului și parchetului fiind consemnate în practicaua prezentei

decizii.

Cu privire la excepția de

inadmisibilitate a recursului sunt de arătat următoarele:

Din analiza actelor și lucrărilor de

la dosar rezultă că în cauză infracțiunile reținute în sarcina inculpatului

sunt de competența judecătoriei ca instanță de fond.

Împotriva hotărârii pronunțată de

prima instanță au fost exercitate căile de atac ordinare, prevăzute de lege,

respectiv apelul și recursul.

Hotărârea a rămas definitivă și

executorie la data de 27 septembrie 2005 prin respingerea căii de atac a

recursului.

Întrucât în cauză au fost epuizate

căile de atac ordinare permise de lege, executarea unei noi asemenea căi de

atac nu mai este posibilă.

O hotărâre de natura celei de față,

definitivă, nu mai poate fi atacată și reformată decât pe baza căilor de atac

extraordinare, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, fiind vorba de recurs

îndreptat împotriva unei hotărâri rămasă definitivă și intrată în puterea

lucrului judecat, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.N.

este inadmisibil și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 1583 din 27

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2006.