ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2007 din 24 mai 2005, Judecătoria sector 5 București, a condamnat pe inculpatul M.N. la: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului iar din pedeapsa de executat, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 25 ianuarie 2005, la zi. Prin aceeași sentință, s-a dispus ca inculpatul să plătească: - părții civile B.C.R. Asigurări – S.M.B., suma de 45.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri cu dobânzile legale aferente, calculate de la data de 9 mai 2005 și până la achitarea totală a debitului; - părții civile U.E. suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. S-au respins cererile de despăgubiri formulate de părțile civile SC F.P. SRL și G.V.F., ca neîntemeiate. S-a luat act că partea civilă SC P. SRL, sucursala Competrol A.C.S.D.

– Stația Sălăjan nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care se include și suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că în noaptea de 24 ianuarie 2005, inculpatul M.N. a pătruns în autoturismul Dacia parcat pe Calea Rahovei prin portiera întredeschisă, cu intenția de a sustrage bunuri. Fiind întuneric, a aprins o hârtie cu bricheta. Negăsind nimic în autoturism, a aruncat hârtia aprinsă pe jos și a părăsit locul faptei.

După plecarea sa, a izbucnit un incendiu care a distrus interiorul mașinii în proporție de 25-30 %. În aceeași noapte, inculpatul a văzut parcat, pe aceeași stradă, un autoturism Olcit cu portiera deschisă. După ce a pătruns în interiorul autoturismului a fumat câteva țigări, iar după plecarea sa, de la mucurile aprinse, autoturismul a luat foc. În continuare, inculpatul s-a deplasat la stația Petrom din Șoseaua Sălaj de unde a sustras produse expuse în rafturi în fața stației, în valoare de aproximativ 400.000 lei, care apoi au fost recuperate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul prin care a solicitat a se dispune achitarea pentru infracțiunea de distrugere întrucât nu a avut intenția de a incendia cele 2 autoturisme.

Tribunalul București, secția I penală, prin decizia penală nr. 664/ A din 27 iunie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul M.N., a desființat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Inculpatului i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 83 C. pen. S-a dedus, în continuare, durata reținerii și arestării preventive la zi, și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe care a criticat-o cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., cu motivarea că față de gravitatea faptelor comise și pericolul social al acestora, se impunea menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, respectiv executarea pedepsei prin privare de libertate. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 1583 din 27 septembrie 2005, cu opinia separată a unui membru al completului de judecată, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat hotărârea instanței de apel, în sensul că a respins apelul declarat de inculpatul M.N., menținând hotărârea primei instanțe.

Hotărârea instanței de apel este definitivă. Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel ca instanță de recurs, inculpatul M.N. a declarat recurs, care, prin memoriile depuse la dosar a solicitat a se pronunța o hotărâre prin care să se înlăture executarea pedepsei prin privare de libertate, întrucât are o situație familială precară. La data fixată pentru judecarea recursului, în prezența inculpatului, aflat în stare de arest, instanța din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea recursului declarat, punctele de vedere ale inculpatului și parchetului fiind consemnate în practicaua prezentei decizii. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a recursului sunt de arătat următoarele: Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar rezultă că în cauză infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt de competența judecătoriei ca instanță de fond.

Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță au fost exercitate căile de atac ordinare, prevăzute de lege, respectiv apelul și recursul. Hotărârea a rămas definitivă și executorie la data de 27 septembrie 2005 prin respingerea căii de atac a recursului. Întrucât în cauză au fost epuizate căile de atac ordinare permise de lege, executarea unei noi asemenea căi de atac nu mai este posibilă. O hotărâre de natura celei de față, definitivă, nu mai poate fi atacată și reformată decât pe baza căilor de atac extraordinare, ceea ce nu este cazul în speță. În consecință, fiind vorba de recurs îndreptat împotriva unei hotărâri rămasă definitivă și intrată în puterea lucrului judecat, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.N.

este inadmisibil și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 1583 din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2006.