ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 220 din 22 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4471/2002, au fost condamnați inculpații: - C.V., la 9 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen.; - G.M., la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16 din același act normativ și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) C. pen., și art. 89 alin. (2) C. pen.; - Y.M.N., la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 111, 112 lit. e) și art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului din România, după executarea pedepsei închisorii. - K.B., la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen. S-a dispus și expulzarea acestuia din România.

- F.R., la 10 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen.; - I.A.A., la 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2128 din 7 august 2001 a Judecătoriei sectorului 4 București, care s-a constatat a fi grațiată conform art. 1 și 2 din Legea nr. 1543/2002.

- G.M., la 7 ani închisoare și 4 ani durata pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; - M.O., la 12 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de un an rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare din sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului București, pedeapsa de executat fiind de 12 ani închisoare.

S-a dispus, în baza art. 111, art. 112 lit. e) și art. 117 C. pen., expulzarea inculpatului de pe teritoriul României. - M.B., la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. S-a făcut inculpaților, aplicarea art. 64 – art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, s-a computat din durata pedepselor timpul reținerii și arestului preventiv pentru fiecare (C.V. de la 21 mai 2002 la 5 iulie 2003, G.M.

de la 21 mai 2002 la 11 martie 2003, Y.M.N. de la 23 mai 2002 la 5 iulie 2003, K.B. de la 24 mai 2002 la 5 iulie 2003, F.R. de la 24 mai 2002 la 5 iulie 2003, I.A.A. de la 12 iunie 2002 la 5 iulie 2003, G.M. de la 19 iunie 2002 la 5 iulie 2003, M.O. de la 17 iunie 2002 la zi și M.B. de la 4 iunie 2002 la 8 iunie 2002. S-a constatat că inculpații M.B., G.M., I.A.A. și Y.M.N. sunt arestați în altă cauză, iar pentru cei aflați în stare de arest preventiv, li s-a menținut această măsură. S-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 20,02 gr. heroină + 125,53 gr. heroină rămase în urma analizei de laborator a cântatului electronic aflat la camera de corpuri delicte a I.G.P., cât și a următoarelor sume de bani: - 460 dolari S.U.A.

și 140 Euro, 19.000.000 lei și 31.000.000 lei de la C.V.; - 3.000.000 lei de la G.M.; - 4.124 dolari S.U.A. de la inculpatul Y.M.N.; - 7.660 dolari S.U.A. și 1450 Euro de la K.B.; - 12.000.000 lei și, respectiv 3.600 dolari S.U.A. de la F.R.; - 50.000.000 lei de la inculpatul I.A.A.; - 5000.dolari S.U.A. și 10.000.000 lei de la inculpatul M.B., toate sumele în valută, în echivalent în lei, la cursul oficial de schimb din ziua plății. Au mai fost obligați inculpații la câte 10.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Prin sentință, conform art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea calificării juridice, conform condamnării, după cum urmează: - pentru inculpații Y.M.N., C.V., K.B.

și M.O. s-a făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 143/2000: - inculpaților F.R., M.B., I.A.A., G.M. și P.V. (condamnat și el în cauză) s-a înlăturat aplicarea art. 10 din Legea nr. 143/2000 și pentru toți inculpații s-au aplicat dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., privitor la forma continuată a infracțiunii; - pentru inculpații G.M., I.A.A. și G.M. s-a reținut beneficiul tratamentului penal prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000; - în fine, inculpatul Y.M.N. i s-au înlăturat dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, iar inculpatului K.B. i s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., în locul art. 37 lit. a) C. pen., dispoziții aplicabile și inculpaților F.R., G.M.

și P.V. Inculpatului M.O. i s-a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen., în sensul reținerii recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în locul celei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: La data de 21 mai 2002, inculpatul G.M. a fost prins în flagrant având asupra sa două doze de heroină, pe care urma să i le predea inculpatului C.V. La percheziția domiciliară efectuată inculpatului G.M., au mai fost găsite ale 10 doze, reprezentând 166 grame heroină în amestec cu cofeină, ambele făcând parte din categoria drogurilor de mare risc. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că, începând ci anul 2001, inculpatul C.V.

a derulat afaceri ilegale cu heroină cu inculpații K.B. și concubina acestuia F.R., prima operațiune constând într-un transport de 250 grame heroină, pentru care a plătit 1250 dolari S.U.A. Ulterior, C.V. a plecat în Turcia cu inculpatul K.B., lăsându-i acestuia 1800 dolari S.U.A. pentru a cumpăra heroină; după o săptămână, conform înțelegerii F.R. i-a remis 400 grame heroină, cerându-i să mai plătească în afara celor 1800 dolari S.U.A., încă 400. Conform recunoașterii inculpatului și probelor administrate în cauză, acesta a mai derulat astfel de operațiuni și cu coinculpații Y.M.N. și concubina acestuia, inculpata M.B. Astfel, în februarie 2002, a fost anunțat de Y.M.N. că i-a trimis un colet pe care l-a ridicat împreună cu inculpata M.B.

de la autobaza firmei M. și care conține 70 grame heroină, ascunsă în cutii de ketchup. Suma de 6 milioane lei și 500 dolari S.U.A., reprezentând prețul a fost remisă lui M.B. prin intermediul inculpatului I.A.A. În luna mai 2002, inculpatul C.V. a mai primit de la Y.M.N. 250 grame heroină, plătind 250 dolari S.U.A. prin intermediul inculpatului G.M. ca deținător al acestei cantități ce urma a fi distribuită pe piață. Inculpatul Y.M.N. a recunoscut că întreaga cantitate trimisă în țară provine de la inculpatul K.B. pentru concubina acestuia F.R., iar banii primiți de la C.V. i-a remis lui K.B. În februarie 2002, inculpatul O.M. i-a lăsat în păstrare lui Y.M.N. – 80 grame heroină, iar 50 grame din aceasta lui I.A.A.

pentru a o vinde, dar a fost restituită, nefiind corespunzătoare din punct de vedere calitativ. În luna martie 2002, a mai primit de la K.B. 100 grame heroină pentru inculpatul C.V., disimulat într-un pepene verde. Cercetările au mai stabilit că în perioada 2001 – mai 2002, inculpatul I.A.A. a preluat diverse cantități de heroină de la inculpatul C.V. pe care l-a porționat și comercializat prin intermediul inculpatului G.M. la prețul de 2.500.000 lei – 300.000 lei doza. În iarna anului 2001, inculpații I.A.A. și G.M. s-au întâlnit cu inculpatul M.O., căruia i-au predat suma de 10.000 dolari S.U.A. pentru a aduce droguri din Turcia, dar operațiunea nu s-a mai realizat. La începutul anului 2002, Y.M.N.

și M.O. i-au dat lui I.A.A. o doză de heroină care nu era de calitate, dar fiind criză pe piață, a luat totuși 50 grame din care nu a reușit să vândă decât 5 grame. S-a mai reținut că inculpata M.B. a vândut 200 gr. heroină cu suma de 12.000.000 lei, remisă ulterior inculpatului F.R., iar apoi, 500 g heroină, suma de 3000 dolari S.U.A. fiind remisă aceleiași inculpate. La începutul anului 2002, M.B. a intermediat vânzarea a 25 g heroină între inculpații M.O. și C.V., primind în schimb 1000000 lei. Din examinarea cauzei, rezultă că inculpatul M.O. a mai desfășurat operațiuni de trafic de droguri și cu inculpatul P.V., fiind organizatorul acestei activități, heroina fiind adusă din Turcia de un cetățean cunoscut sub numele de A., relația infracțională dintre cei doi fiind evidentă așa cum rezultă din convorbirile telefonice a căror transcriere se află în vol. II și III ale dosarului de urmărire penală.

În ziua de 21 mai 2002, când inculpatul C.V. a fost surprins în flagrant, au fost depistați și inculpații Y.M.N. pe Aeroportul Otopeni (Henri Coandă), iar la punctul de frontieră Vama Veche, inculpații K.B. și F.R. Cei trei inculpați aveau asupra lor sume importante de bani și bijuterii. Y.M.N. suma de 4124 dolari S.U.A., iar ceilalți doi 7660 dolari S.U.A., 1450 Euro și bijuterii. S-a stabilit astfel că inculpații au organizat activități de trafic de droguri de mare risc pe filiera Turcia – Bulgaria – România – comercializând în românia cantități importante de heroină, drog de mare risc. Faptele săvârșite au fost dovedite cu procesele-verbale de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile de depunere a cântarului și heroină la Camera de corpuri delicte, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice între inculpați, legal înregistrate conform art. 91 1 C. proc.

pen. coroborate cu declarațiile inculpaților, procesele-verbale de confruntare și declarațiile martorilor audiați în cauză. Împotriva sentinței au declarat apel inculpații C.V., G.M., Y.M.N., K.B., I.A.A., P.V., G.M., M.O., M.B. și F.R. Prin decizia penală nr. 438/ A din 31 mai 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Considerând nelegală și netemeinică decizia curții de apel, inculpații M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., K.B. și F.R. au declarat recurs. La termenul de judecată din 9 ianuarie 2006, constatând că în cauză au fost acordate mai multe termene datorate lipsei de procedură cu inculpatul K.B. care este în imposibilitate de a fi prezent la judecată, datorită stării de sănătate, se va dispune disjungerea judecării recursului acestuia, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 38 C. proc.

pen., asigurându-se astfel o judecată echitabilă și operativă în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați. Examinând motivele de recurs formulate de inculpați, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. 1. În recursul declarat de inculpații G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N. și G.M., aceștia au solicitat casarea sentinței, având ca temei dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei. Critica este nefondată. Împreună cu ceilalți coinculpați, aceștia au organizat și participat o perioadă mare de timp la operațiuni ilegale cu droguri de mare risc, fapte ce prezintă un ridicat grad de pericol social, dedus de altfel și din limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000.

Cantitatea mare de droguri comercializată, gravitatea pe care o prezintă consumul de droguri prin urmările avute asupra sănătății și vieții persoanei, conduce la necesitatea aplicării unui regim sancționator sever, pedepsele aplicate de instanța de fond, corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen. 2. Inculpatul M.O. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, iar în subsidiar, reducerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de instanța de fond, invocând ca temei, dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen. A susținut că, prin activitatea sa, i-a indus în eroare pe ceilalți inculpați, comercializând făină și nu heroină. Probele administrate în cauză însă, dovedesc faptul că inculpatul a traficat droguri de mare risc, împrejurarea că acestea erau de o calitate inferioară și nu au putut fi vândute în totalitate, nefiind de natură a duce la concluzia că a existat inducerea în eroare, ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, în scopul obținerii de foloase materiale. A traficat droguri și prin intermediul coinculpatului P.V. care nu a contestat inițial că distribuia heroină, iar prețurile obținute, substanțiale dovedesc faptul că, în realitate, era vorba de droguri și nu substanțe inofensive.

Din convorbirile telefonice existente în dosarul de urmărire penală, rezultă fără dubiu că în cauză s-a comercializate heroină, sumele reprezentând contravaloarea fiind substanțiale, iar referirea se făcea la „substanța maro” mergea „numai pe nas” sau „Ca injecție”. Din ansamblul probator nu rezultă că vreunul din inculpați să fi reclamat inducerea în eroare, sau să existe „reclamații” adresate acestora de către cumpărători, în sensul că ar fi cumpărat făină în loc de heroină. În consecință, încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul M.O. este corectă, din probe rezultând că acesta a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în condițiile agravantei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, și anume organizat, împreună cu ceilalți inculpați, probele fiind concludente în acest sens.

Având în vedere gravitatea faptei comise, implicarea inculpatului într-o activitate organizată, de durată, cât și situația sa de recidivist, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată, corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen. 3. Inculpatul C.V. a invocat în susținerea recursului cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 2, 6, 9, 12 și 18 C. proc. pen. S-a susținut că actul de sesizare este lovit de nulitate, întrucât cercetarea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul întocmit de același parchet și confirmat de procurorul ierarhic superior, iar dosarul a fost trimis instanței de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Motivul este neîntemeiat. Conform dispozițiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., procurorul efectuează urmărirea penală și în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 27 pct. 1 lit. b) – e) C. proc. pen., și anume infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri. Conform art. 209 alin. (5) 1 C. proc. pen., când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este depus confirmării procurorului ierarhic superior, în speță procurorul șef de secție, nulitatea invocată de recurent intervenind numai în măsura în care aceste dispoziții procedurale nu sunt respectate. Împrejurarea că adresa de înaintare a dosarului către tribunalul competent să judece cauza este semnat de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal nu are nici o semnificație pe plan procedural, aceasta având caracterul unei măsuri administrative.

Un alt motiv de recurs se referă la împrejurarea că inculpații C.V. și G.M., recurent, la rândul lor au avut același apărător, deși aveau interese contradictorii, în sensul că ultimul l-a denunțat pe primul, beneficiind astfel de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Pe parcursul judecării în primă instanță, inculpatul nu a invocat această împrejurare care echivalează cu o nulitate relativă, acceptând același avocat care a asistat și pe inculpatul G.M., recunoscând mijlocit că nu au interese contrare, astfel că motivul invocat nu este fondat. Se mai susține, ca motiv de recurs și împrejurarea că instanța de apel nu a motivat suficient decizia, nerăspunzând tuturor motivelor invocate de recurent.

Din examinarea deciziei, rezultă însă contrariul; în apel inculpatul C.V. a solicitat achitarea sa, invocând lipsa de probe în ceea ce-l privește, precum și reducerea pedepsei. Instanța de apel a motivat însă vinovăția inculpatului, făcând trimitere la actele dosarului, perchezițiile domiciliare la care s-a găsit heroină, declarațiile coinculpaților, martorilor și declarația inculpatului, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat. Pe fond, a solicitat, de asemenea, achitarea inculpatului în baza fie a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fapta nu este săvârșită de inculpat, fie în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Probele administrate în cauză însă stabilesc, fără dubiu, vinovăția inculpatului, la domiciliul acestuia găsindu-se heroină, iar la data de 21 mai 2002 a fost surprins în flagrant în timp ce făcea trafic cu acest drog. Declarațiile inculpatului sunt edificatorii, el arătând în amănunt modalitatea de săvârșire a infracțiunilor cât și persoanele implicate, împrejurarea că ulterior a revenit, nefiind justificată în nici un mod, cu atât mai mult cu cât se coroborează cu celelalte probe administrate, în principal discuțiile cu ceilalți coinculpați, interceptate în mod legal. Din conținutul acestora rezultă preocuparea inculpatului de a-și procura prin și de la cetățeni turci „roșii”, „mere”, „castraveți”, „blănuri”, „pături” acestea din urmă evaluate în kilograme deși nu aceasta era unitatea de măsură, din dosar nerezultând că își desfășura vreo activitate comercială cu astfel de produse.

În context, în mod corect s-a reținut vinovăția sa și s-a aplicat o pedeapsă just individualizată, care reflectă gradul ridicat de pericol social al faptei comise și persoanei inculpatului, care a mai suferit anterior condamnări. De altfel, instanța i-a aplicat circumstanțe atenuante, ținând cont de împrejurarea că in cursul judecății a furnizat date și despre alte persoane ce efectuează operațiuni interzise cu droguri, întocmindu-se dosarul penal nr. 573/P/2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/20002, privind protecția martorilor, se constată netemeinicia acesteia.

Inculpatul nu are și calitatea de martor în cauză, cu privire la care se aplică dispozițiile legale invocate, el putând beneficia eventual de aceste dispoziții într-o altă cauză în care are această calitate și poate da relații cu privire la vinovăția unor persoane cercetate pentru infracțiuni, în măsura în care se dovedește că viața sau integritatea sa corporală sunt periclitate. 4. Inculpata F.R. a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că a participat la săvârșirea infracțiunii; un alt motiv se referă la împrejurarea că la judecarea cauzei, după audierea inculpatei, cauza a fost repartizată spre soluționare unui alt complet, care trebuia să dispună reaudierea sa, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Un alt motiv se referă la împrejurarea că inculpata nu mai este recidivistă, întrucât, prin sentința penală nr. 2896 din 5 octombrie 2005 a Judecătoriei Focșani, județul Vrancea s-a dispus reabilitarea cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 42 din 11 ianuarie 1995, pentru infracțiunea de proxenetism. Motivul invocat nu este întemeiat; în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă în situația în care, după executarea unei pedepse mai mari de 6 luni închisoare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Ori, la data săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, 2001 – 2002 nu se împlinise termenul de 5reabilitate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei, astfel că în mod corect instanțele au reținut că aceasta este recidivistă în condițiile art. 37 lit. b) C. proc.

pen., intervenția unei hotărâri de reabilitate în cauză neinfluențând situația. Cu privire la motivul vizând greșita sa condamnare, instanța constată că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția sa, declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și de instanța de fond, fiind edificatorii, coroborându-se cu declarațiile coinculpaților și cu conținutul convorbirilor interceptate în condițiile art. 91 1 C. proc. pen., coroborate cu recunoașterile inculpatei. Nefondat este și motivul potrivit căruia instanța trebuie să o reaudieze pe inculpată după schimbarea completului de judecată. Instanța a preluat dosarul în faza în care se găsea, iar din Codul de procedură penală, prevede că o nulitate a hotărârii subzistă în care dezbaterile au loc în fața altui complet decât cele care pronunță hotărârea.

În fine, pedeapsa aplicată inculpatei F.R. este corespunzătoare activității infracționale ample desfășurată de aceasta, a participării sale la trafic organizat, a pericolului social grav al infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc cât și al persoanei inculpatei, condamnată anterior pentru proxenetism. Față de motivele enunțate, recursurile inculpaților M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., C.V., G.M. și F.R., vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor. Se va deduce prevenția pentru inculpatul M.O. de la 17 iunie 2002 la 9 ianuarie 2006, constatând că ceilalți inculpați sunt arestați în altă cauză.

Cheltuielile de judecată se vor suporta conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., C.V., G.M. și F.R. împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.O., timpul arestării preventive de la 17 iunie 2002 la 9 ianuarie 2006. Constată că inculpații G.M., I.A.A., M.B. și Y.M.N. sunt arestați în altă cauză. Obligă recurenții inculpați C.V. și G.M. la plata sumelor de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenții inculpați M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N. și F.R. la plata sumelor de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Disjunge judecarea recursului declarat de inculpatul K.B. împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie la termenul de judecată din 20 februarie 2006, cu citarea acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2006.