ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 220 din 22

februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 4471/2002, au fost condamnați inculpații:

- C.V., la 9 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen.;

- G.M., la 3 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

referire la art. 16 din același act normativ și cu aplicarea art. 74 lit. a) și

c), art. 76 lit. b) C. pen., și art. 89 alin. (2) C. pen.;

- Y.M.N., la 12 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 111, 112 lit. e) și art.

117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului din România, după executarea

pedepsei închisorii.

- K.B., la 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a dispus și expulzarea acestuia

din România.

- F.R., la 10 ani și 6 luni

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. b) C. pen.;

- I.A.A., la 7 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare de un an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2128 din 7 august 2001 a Judecătoriei sectorului

4 București, care s-a constatat a fi grațiată conform art. 1 și 2 din Legea nr.

1543/2002.

- G.M., la 7 ani închisoare și 4 ani

durata pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.;

- M.O., la 12 ani închisoare, pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul

de un an rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani și 6 luni închisoare

din sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului București,

pedeapsa de executat fiind de 12 ani închisoare.

S-a dispus, în baza art. 111, art. 112

lit. e) și art. 117 C. pen., expulzarea inculpatului de pe teritoriul României.

- M.B., la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 alin.

(2) C. pen.

S-a făcut inculpaților, aplicarea

art. 64 – art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, s-a computat din durata

pedepselor timpul reținerii și arestului preventiv pentru fiecare (C.V. de la

21 mai 2002 la 5 iulie 2003, G.M. de la 21 mai 2002 la 11 martie 2003, Y.M.N.

de la 23 mai 2002 la 5 iulie 2003, K.B. de la 24 mai 2002 la 5 iulie 2003, F.R.

de la 24 mai 2002 la 5 iulie 2003, I.A.A. de la 12 iunie 2002 la 5 iulie 2003, G.M.

de la 19 iunie 2002 la 5 iulie 2003, M.O. de la 17 iunie 2002 la zi și M.B. de

la 4 iunie 2002 la 8 iunie 2002.

S-a constatat că inculpații M.B., G.M.,

I.A.A. și Y.M.N. sunt arestați în altă cauză, iar pentru cei aflați în stare de

arest preventiv, li s-a menținut această măsură.

S-a dispus confiscarea și

distrugerea cantității de 20,02 gr. heroină + 125,53 gr. heroină rămase în urma

analizei de laborator a cântatului electronic aflat la camera de corpuri

delicte a I.G.P., cât și a următoarelor sume de bani:

- 460 dolari S.U.A. și 140 Euro,

19.000.000 lei și 31.000.000 lei de la C.V.;

- 3.000.000 lei de la G.M.;

- 4.124 dolari S.U.A. de la

inculpatul Y.M.N.;

- 7.660 dolari S.U.A. și 1450 Euro

de la K.B.;

- 12.000.000 lei și, respectiv 3.600

dolari S.U.A. de la F.R.;

- 50.000.000 lei de la inculpatul I.A.A.;

- 5000.dolari S.U.A. și 10.000.000

lei de la inculpatul M.B., toate sumele în valută, în echivalent în lei, la

cursul oficial de schimb din ziua plății.

Au mai fost obligați inculpații la

câte 10.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Prin sentință, conform art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus schimbarea calificării juridice, conform condamnării, după cum

urmează:

- pentru inculpații Y.M.N., C.V., K.B.

și M.O. s-a făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 143/2000:

- inculpaților F.R., M.B., I.A.A., G.M.

și P.V. (condamnat și el în cauză) s-a înlăturat aplicarea art. 10 din Legea

nr. 143/2000 și pentru toți inculpații s-au aplicat dispozițiile art. 41 alin.

(2) C. pen., privitor la forma continuată a infracțiunii;

- pentru inculpații G.M., I.A.A. și G.M.

s-a reținut beneficiul tratamentului penal prevăzut de art. 16 din Legea nr.

143/2000;

- în fine, inculpatul Y.M.N. i s-au

înlăturat dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva

postcondamnatorie, iar inculpatului K.B. i s-au reținut dispozițiile art. 37

lit. b) C. pen., în locul art. 37 lit. a) C. pen., dispoziții aplicabile și

inculpaților F.R., G.M. și P.V.

Inculpatului M.O. i s-a schimbat

încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen., în sensul reținerii

recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în locul

celei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut următoarele:

La data de 21 mai 2002, inculpatul

G.M. a fost prins în flagrant având asupra sa două doze de heroină, pe care

urma să i le predea inculpatului C.V.

La percheziția domiciliară efectuată

inculpatului G.M., au mai fost găsite ale 10 doze, reprezentând 166 grame

heroină în amestec cu cofeină, ambele făcând parte din categoria drogurilor de

mare risc.

Cercetările efectuate în cauză au

stabilit că, începând ci anul 2001, inculpatul C.V. a derulat afaceri ilegale

cu heroină cu inculpații K.B. și concubina acestuia F.R., prima operațiune

constând într-un transport de 250 grame heroină, pentru care a plătit 1250

dolari S.U.A.

Ulterior, C.V. a plecat în Turcia cu

inculpatul K.B., lăsându-i acestuia 1800 dolari S.U.A. pentru a cumpăra

heroină; după o săptămână, conform înțelegerii F.R. i-a remis 400 grame

heroină, cerându-i să mai plătească în afara celor 1800 dolari S.U.A., încă

400.

Conform recunoașterii inculpatului

și probelor administrate în cauză, acesta a mai derulat astfel de operațiuni și

cu coinculpații Y.M.N. și concubina acestuia, inculpata M.B.

Astfel, în februarie 2002, a fost

anunțat de Y.M.N. că i-a trimis un colet pe care l-a ridicat împreună cu

inculpata M.B. de la autobaza firmei M. și care conține 70 grame heroină,

ascunsă în cutii de ketchup.

Suma de 6 milioane lei și 500 dolari

S.U.A., reprezentând prețul a fost remisă lui M.B. prin intermediul

inculpatului I.A.A.

În luna mai 2002, inculpatul C.V. a

mai primit de la Y.M.N. 250 grame heroină, plătind 250 dolari S.U.A. prin

intermediul inculpatului G.M. ca deținător al acestei cantități ce urma a fi

distribuită pe piață.

Inculpatul Y.M.N. a recunoscut că

întreaga cantitate trimisă în țară provine de la inculpatul K.B. pentru concubina

acestuia F.R., iar banii primiți de la C.V. i-a remis lui K.B.

În februarie 2002, inculpatul O.M. i-a

lăsat în păstrare lui Y.M.N. – 80 grame heroină, iar 50 grame din aceasta lui I.A.A.

pentru a o vinde, dar a fost restituită, nefiind corespunzătoare din punct de

vedere calitativ.

În luna martie 2002, a mai primit de

la K.B. 100 grame heroină pentru inculpatul C.V., disimulat într-un pepene

verde.

Cercetările au mai stabilit că în

perioada 2001 – mai 2002, inculpatul I.A.A. a preluat diverse cantități de

heroină de la inculpatul C.V. pe care l-a porționat și comercializat prin

intermediul inculpatului G.M. la prețul de 2.500.000 lei – 300.000 lei doza.

În iarna anului 2001, inculpații I.A.A.

și G.M. s-au întâlnit cu inculpatul M.O., căruia i-au predat suma de 10.000 dolari

S.U.A. pentru a aduce droguri din Turcia, dar operațiunea nu s-a mai realizat.

La începutul anului 2002, Y.M.N. și M.O.

i-au dat lui I.A.A. o doză de heroină care nu era de calitate, dar fiind criză

pe piață, a luat totuși 50 grame din care nu a reușit să vândă decât 5 grame.

S-a mai reținut că inculpata M.B. a

vândut 200 gr. heroină cu suma de 12.000.000 lei, remisă ulterior inculpatului F.R.,

iar apoi, 500 g heroină, suma de 3000 dolari S.U.A. fiind remisă aceleiași

inculpate.

La începutul anului 2002, M.B. a

intermediat vânzarea a 25 g heroină între inculpații M.O. și C.V., primind în

schimb 1000000 lei.

Din examinarea cauzei, rezultă că

inculpatul M.O. a mai desfășurat operațiuni de trafic de droguri și cu

inculpatul P.V., fiind organizatorul acestei activități, heroina fiind adusă

din Turcia de un cetățean cunoscut sub numele de A., relația infracțională

dintre cei doi fiind evidentă așa cum rezultă din convorbirile telefonice a

căror transcriere se află în vol. II și III ale dosarului de urmărire penală.

În ziua de 21 mai 2002, când

inculpatul C.V. a fost surprins în flagrant, au fost depistați și inculpații Y.M.N.

pe Aeroportul Otopeni (Henri Coandă), iar la punctul de frontieră Vama Veche,

inculpații K.B. și F.R.

Cei trei inculpați aveau asupra lor

sume importante de bani și bijuterii. Y.M.N. suma de 4124 dolari S.U.A., iar

ceilalți doi 7660 dolari S.U.A., 1450 Euro și bijuterii.

S-a stabilit astfel că inculpații au

organizat activități de trafic de droguri de mare risc pe filiera Turcia –

Bulgaria – România – comercializând în românia cantități importante de heroină,

drog de mare risc.

Faptele săvârșite au fost dovedite

cu procesele-verbale de percheziție domiciliară, raportul de constatare

tehnico-științifică, declarațiile de depunere a cântarului și heroină la Camera

de corpuri delicte, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice

între inculpați, legal înregistrate conform art. 91

1

C. proc. pen.

coroborate cu declarațiile inculpaților, procesele-verbale de confruntare și

declarațiile martorilor audiați în cauză.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații C.V., G.M., Y.M.N., K.B., I.A.A., P.V., G.M., M.O., M.B. și F.R.

Prin decizia penală nr. 438/ A din

31 mai 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

Considerând nelegală și netemeinică

decizia curții de apel, inculpații M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., K.B. și F.R.

au declarat recurs.

La termenul de judecată din 9

ianuarie 2006, constatând că în cauză au fost acordate mai multe termene

datorate lipsei de procedură cu inculpatul K.B. care este în imposibilitate de

a fi prezent la judecată, datorită stării de sănătate, se va dispune

disjungerea judecării recursului acestuia, în cauză fiind îndeplinite cerințele

art. 38 C. proc. pen., asigurându-se astfel o judecată echitabilă și operativă

în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați.

Examinând motivele de recurs

formulate de inculpați, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

inculpații G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N. și G.M., aceștia au solicitat casarea

sentinței, având ca temei dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei.

Critica este nefondată.

Împreună cu ceilalți coinculpați,

aceștia au organizat și participat o perioadă mare de timp la operațiuni

ilegale cu droguri de mare risc, fapte ce prezintă un ridicat grad de pericol

social, dedus de altfel și din limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr.

143/2000.

Cantitatea mare de droguri

comercializată, gravitatea pe care o prezintă consumul de droguri prin urmările

avute asupra sănătății și vieții persoanei, conduce la necesitatea aplicării

unui regim sancționator sever, pedepsele aplicate de instanța de fond,

corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen.

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din aceeași lege, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

înșelăciune, iar în subsidiar, reducerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată

de instanța de fond, invocând ca temei, dispozițiile art. 385

9

pct.

17 și 14 C. proc. pen.

A susținut că, prin activitatea sa,

i-a indus în eroare pe ceilalți inculpați, comercializând făină și nu heroină.

Probele administrate în cauză însă,

dovedesc faptul că inculpatul a traficat droguri de mare risc, împrejurarea că

acestea erau de o calitate inferioară și nu au putut fi vândute în totalitate,

nefiind de natură a duce la concluzia că a existat inducerea în eroare, ca

element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, în scopul obținerii de

foloase materiale.

A traficat droguri și prin intermediul

coinculpatului P.V. care nu a contestat inițial că distribuia heroină, iar

prețurile obținute, substanțiale dovedesc faptul că, în realitate, era vorba de

droguri și nu substanțe inofensive.

Din convorbirile telefonice

existente în dosarul de urmărire penală, rezultă fără dubiu că în cauză s-a

comercializate heroină, sumele reprezentând contravaloarea fiind substanțiale,

iar referirea se făcea la „substanța maro” mergea „numai pe nas” sau „Ca

injecție”.

Din ansamblul probator nu rezultă că

vreunul din inculpați să fi reclamat inducerea în eroare, sau să existe

„reclamații” adresate acestora de către cumpărători, în sensul că ar fi

cumpărat făină în loc de heroină.

În consecință, încadrarea juridică

dată faptei comisă de inculpatul M.O. este corectă, din probe rezultând că

acesta a comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în condițiile

agravantei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, și anume organizat,

împreună cu ceilalți inculpați, probele fiind concludente în acest sens.

Având în vedere gravitatea faptei

comise, implicarea inculpatului într-o activitate organizată, de durată, cât și

situația sa de recidivist, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată, corespunde

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen.

susținerea recursului cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

2, 6, 9, 12 și 18 C. proc. pen.

S-a susținut că actul de sesizare

este lovit de nulitate, întrucât cercetarea penală a fost efectuată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul

întocmit de același parchet și confirmat de procurorul ierarhic superior, iar

dosarul a fost trimis instanței de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Motivul este neîntemeiat.

Conform dispozițiilor art. 209 alin.

(3) C. proc. pen., procurorul efectuează urmărirea penală și în cazul

infracțiunilor prevăzute de art. 27 pct. 1 lit. b) – e) C. proc. pen., și anume

infracțiunile privind traficul și consumul ilicit de droguri.

Conform art. 209 alin. (5)

1

C. proc. pen., când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul

este depus confirmării procurorului ierarhic superior, în speță procurorul șef

de secție, nulitatea invocată de recurent intervenind numai în măsura în care

aceste dispoziții procedurale nu sunt respectate.

Împrejurarea că adresa de înaintare

a dosarului către tribunalul competent să judece cauza este semnat de

prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal nu are nici o semnificație pe

plan procedural, aceasta având caracterul unei măsuri administrative.

Un alt motiv de recurs se referă la

împrejurarea că inculpații C.V. și G.M., recurent, la rândul lor au avut

același apărător, deși aveau interese contradictorii, în sensul că ultimul l-a

denunțat pe primul, beneficiind astfel de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Pe parcursul judecării în primă

instanță, inculpatul nu a invocat această împrejurare care echivalează cu o

nulitate relativă, acceptând același avocat care a asistat și pe inculpatul

G.M., recunoscând mijlocit că nu au interese contrare, astfel că motivul

invocat nu este fondat.

Se mai susține, ca motiv de recurs

și împrejurarea că instanța de apel nu a motivat suficient decizia,

nerăspunzând tuturor motivelor invocate de recurent.

Din examinarea deciziei, rezultă

însă contrariul; în apel inculpatul C.V. a solicitat achitarea sa, invocând

lipsa de probe în ceea ce-l privește, precum și reducerea pedepsei.

Instanța de apel a motivat însă

vinovăția inculpatului, făcând trimitere la actele dosarului, perchezițiile

domiciliare la care s-a găsit heroină, declarațiile coinculpaților, martorilor

și declarația inculpatului, astfel că și acest motiv de recurs este nefondat.

Pe fond, a solicitat, de asemenea,

achitarea inculpatului în baza fie a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., fapta nu este săvârșită de inculpat, fie în baza dispozițiilor art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii.

Probele administrate în cauză însă

stabilesc, fără dubiu, vinovăția inculpatului, la domiciliul acestuia

găsindu-se heroină, iar la data de 21 mai 2002 a fost surprins în flagrant în

timp ce făcea trafic cu acest drog.

Declarațiile inculpatului sunt

edificatorii, el arătând în amănunt modalitatea de săvârșire a infracțiunilor cât

și persoanele implicate, împrejurarea că ulterior a revenit, nefiind

justificată în nici un mod, cu atât mai mult cu cât se coroborează cu celelalte

probe administrate, în principal discuțiile cu ceilalți coinculpați,

interceptate în mod legal.

Din conținutul acestora rezultă

preocuparea inculpatului de a-și procura prin și de la cetățeni turci „roșii”,

„mere”, „castraveți”, „blănuri”, „pături” acestea din urmă evaluate în

kilograme deși nu aceasta era unitatea de măsură, din dosar nerezultând că își

desfășura vreo activitate comercială cu astfel de produse.

În context, în mod corect s-a

reținut vinovăția sa și s-a aplicat o pedeapsă just individualizată, care

reflectă gradul ridicat de pericol social al faptei comise și persoanei

inculpatului, care a mai suferit anterior condamnări.

De altfel, instanța i-a aplicat

circumstanțe atenuante, ținând cont de împrejurarea că in cursul judecății a

furnizat date și despre alte persoane ce efectuează operațiuni interzise cu

droguri, întocmindu-se dosarul penal nr. 573/P/2004 la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București.

În ceea ce privește aplicarea

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/20002, privind protecția martorilor, se

constată netemeinicia acesteia.

Inculpatul nu are și calitatea de

martor în cauză, cu privire la care se aplică dispozițiile legale invocate, el

putând beneficia eventual de aceste dispoziții într-o altă cauză în care are

această calitate și poate da relații cu privire la vinovăția unor persoane

cercetate pentru infracțiuni, în măsura în care se dovedește că viața sau

integritatea sa corporală sunt periclitate.

achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele

administrate în cauză nu rezultă că a participat la săvârșirea infracțiunii; un

alt motiv se referă la împrejurarea că la judecarea cauzei, după audierea

inculpatei, cauza a fost repartizată spre soluționare unui alt complet, care

trebuia să dispună reaudierea sa, astfel că i-a fost încălcat dreptul la

apărare.

Un alt motiv se referă la

împrejurarea că inculpata nu mai este recidivistă, întrucât, prin sentința

penală nr. 2896 din 5 octombrie 2005 a Judecătoriei Focșani, județul Vrancea

s-a dispus reabilitarea cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 42 din 11 ianuarie 1995, pentru infracțiunea de

proxenetism.

Motivul invocat nu este întemeiat;

în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă în

situația în care, după executarea unei pedepse mai mari de 6 luni închisoare

cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Ori, la data săvârșirii infracțiunii

de trafic de droguri, 2001 – 2002 nu se împlinise termenul de 5reabilitate

pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei, astfel că în mod

corect instanțele au reținut că aceasta este recidivistă în condițiile art. 37

lit. b) C. proc. pen., intervenția unei hotărâri de reabilitate în cauză

neinfluențând situația.

Cu privire la motivul vizând greșita

sa condamnare, instanța constată că probele administrate în cauză dovedesc

vinovăția sa, declarațiile martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și

de instanța de fond, fiind edificatorii, coroborându-se cu declarațiile

coinculpaților și cu conținutul convorbirilor interceptate în condițiile art.

91

1

C. proc. pen., coroborate cu recunoașterile inculpatei.

Nefondat este și motivul potrivit

căruia instanța trebuie să o reaudieze pe inculpată după schimbarea completului

de judecată.

Instanța a preluat dosarul în faza

în care se găsea, iar din Codul de procedură penală, prevede că o nulitate a

hotărârii subzistă în care dezbaterile au loc în fața altui complet decât cele

care pronunță hotărârea.

În fine, pedeapsa aplicată

inculpatei F.R. este corespunzătoare activității infracționale ample

desfășurată de aceasta, a participării sale la trafic organizat, a pericolului

social grav al infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc cât și al

persoanei inculpatei, condamnată anterior pentru proxenetism.

Față de motivele enunțate,

recursurile inculpaților M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., C.V., G.M. și F.R.,

vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să conducă la casarea

hotărârilor.

Se va deduce prevenția pentru

inculpatul M.O. de la 17 iunie 2002 la 9 ianuarie 2006, constatând că ceilalți

inculpați sunt arestați în altă cauză.

Cheltuielile de judecată se vor

suporta conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., C.V., G.M. și F.R.

împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.O., timpul arestării preventive de la 17 iunie 2002 la 9

ianuarie 2006.

Constată că inculpații G.M., I.A.A.,

M.B. și Y.M.N. sunt arestați în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați C.V. și

G.M. la plata sumelor de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, iar recurenții inculpați M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N. și F.R. la

plata sumelor de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Disjunge judecarea recursului

declarat de inculpatul K.B. împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 31 mai

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie la termenul de judecată din 20 februarie 2006, cu citarea acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2006.