ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 980/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

La 8 ianuarie 2002, O.S. a formulat

contestație împotriva dispoziției nr. 29 din 4 decembrie 2001 emisă de Primarul

comunei Parva, județul Bistrița Năsăud, prin care acesta, invocând prevederile

Legii nr. 1/2000, a respins notificarea ce avea ca obiect restituirea în natură

a terenului înscris în C.F. Parva, cu nr. top 72/3 și 72/4, în suprafață totală

de 4612 mp, din care el a solicitat ½ parte, anume 2306 mp.

În motivarea contestației s-a arătat

că temeiurile de drept invocate în dispoziția primarului nu pot fi acceptate,

întrucât contestatorul a urmat procedura prevăzută în Legea nr. 1/2000, dar nu

a obținut restituirea terenurilor solicitate.

Înregistrată inițial la Judecătoria

Năsăud, această instanță a declinat competența de soluționare a contestației,

întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, în favoarea Tribunalului Bistrița

Năsăud.

Această din urmă instanță, prin

sentința civilă nr. 444 din 18 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiată

contestația formulată de O.S. împotriva dispoziției nr. 29 din 4 decembrie 2001

emisă de Primarul comunei Parva.

În justificarea soluției, instanța a

învederat că terenul pretins, solicitat de contestator și în temeiul Legii nr.

18/1991, este ocupat de construcții, a fost preluat de stat prin expropriere și

contestatorului i se cuvin despăgubiri în baza art. 40 din Legea nr. 1/2000,

motiv pentru care s-a dispus înscrierea acestuia în tabelul cuprinzând

persoanele fizice care solicită despăgubiri pentru terenurile agricole ce nu se

pot restitui.

Așa fiind, situația juridică a

terenului a fost rezolvată definitiv și contestatorul nu poate obține

restituirea în natură și nici măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de

Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de contestator

împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Cluj ca nefondat prin

decizia civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2003.

Instanța de control judiciar a

înlăturat criticile formulate în apel, reținând că terenul a fost solicitat de

contestator, care a urmat procedura specială reglementată prin Legea fondului

funciar și a introdus plângere în instanță, ce a format obiectul dosarului nr.

2028/2001 al Judecătoriei Năsăud, soluționat prin respingerea plângerii,

instanța stabilind că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în

privința terenului din C.F. Parva, prin acordarea de despăgubiri

contestatorului apelant și includerea lui în tabelul întocmit în acest scop.

Contestatorul a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând că această hotărâre, ca și

sentința civilă nr. 444/2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, sunt nelegale.

Recurentul solicită instanței

verificarea modului de soluționare a cererii sale nr. 198/1998 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate și stabilirea adevărului privind

terenul înscris în C.F. Parva, reproșând instanței de apel că nu a expus în

hotărâre motivele pe care își fundamentează soluția. Mai arată că cererea

introdusă în instanță pentru teren, întemeiată pe prevederile Legii nr.

18/1991, a fost respinsă și, față de dispozițiile Legii nr. 10/2001, ulterior

adoptate, recurentul a renunțat la acel litigiu și a pretins terenul bazat pe

reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Anterior declanșării prezentului

litigiu, recurentul a solicitat la 3 aprilie 1998, prin cererea înregistrată cu

numărul 198, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu

vegetație forestieră înscris în C.F. Parva și a terenului de 0,46 ha din C.F. Parva,

acesta din urmă situat în incinta minei de caolin din localitate.

Comisia locală de aplicare a Legii

nr. 18/1991 a hotărât la 25 mai 2000 trecerea recurentului în anexa nr. 40

pentru despăgubiri, în care figurează la poziția nr. 4.

Ulterior, la 26 iunie 2001,

recurentul s-a adresat Judecătoriei Năsăud cu plângere în temeiul Legii nr.

18/1991 și a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

înscrise în C.F. Parva și punerea în posesie privind aceste terenuri, iar în

anul 2002 a mai introdus o acțiune la Tribunalul Bistrița-Năsăud tot privitor

la terenul înscris în C.F. Parva, întemeiată de asemenea pe legea fondului

funciar.

Demersurile întreprinse nu au fost

finalizate și la 13 octombrie 2001 recurentul a declanșat procedura

administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin trimiterea notificării la

intimata Primăria comunei Parva, pentru restituirea în natură a terenului

înscris în C.F. Parva.

Legea nr. 10/2001, privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, este, în principiu, o lege cu caracter reparator general, fiind

de remarcat că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare a

acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000, pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

forestiere. Este ceea ce prevede în mod expres dispoziția înscrisă în art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Întrucât obiectul cererii de

restituire îl constituie un teren agricol de natura celor enumerate în art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru care recurentul a depus diligențe în a-l

obține, dar nu a finalizat procedurile speciale ale Legii nr. 18/1991 și Legii

1/2000, iar în această situație Legea nr. 10/2001 nu poate avea un caracter de

complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparator în

domeniul imobiliar, urmează a reține ca neîntemeiată critica recurentului

privind incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 10/2001.

În această fază a judecării cauzei

și pentru considerentul expus mai sus, instanța nu are abilitarea de a verifica

modul de soluționare a cererii recurentului formulată la comisia de aplicare a

Legii nr. 18/1991 privind terenul înscris în C.F. Parva, cerere care a format

obiectul altui litigiu, și se apreciază că instanța de apel a adus argumente

suficiente în sprijinul soluției adoptate.

Recursul declarat de contestator,

fiind nefondat, urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul O.S. împotriva deciziei nr. 1 din 13 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.