ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 93/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P., sucursala Sibiu, a chemat în judecată pârâtele C.F.R. M. Brașov, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. București, solicitând obligarea pârâtei găsită în culpă, la plata sumei de 6.502.994 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă la destinație, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 3909 din 19 decembrie 2003, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâta C.F.R. M. Brașov la plata contravalorii mărfii lipsă la destinație, în sumă de 6.502.994 lei și la 586.640 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea față de celelalte pârâte. Totodată, tribunalul a admis cererea reconvențională a pârâtei SC P. SA Ploiești și a obligat pe pârâtă C.F.R.

M. Brașov la plata sumei de 110.075 lei contravaloarea taxelor de transport și la 20.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că la stația de destinație s-a constatat violarea sigiliilor și diferență în minim de 250 kg benzină. În privința accizelor T.V.A. și a taxei de drum, instanța a considerat aplicabile dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 17/2000 și ale O.G. nr. 27/2000, produsele petroliere fiind supuse accizelor plătite atât de producător cât și de cei care le comercializează. Față de soluția că pârâta SC P. SA Ploiești a fost obligată la plata taxelor de transport și pentru cantitatea de benzină sustrasă în timpul transportului, aceasta este îndreptățită să i se restituie de către cărăuș diferența de taxă plătită.

Curtea de Apel Ploiești, pin decizia nr. 185 din 1 martie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei C.F.R. M. Brașov, considerând că nu a fost răsturnată prezumția de culpă de către cărăuș, întrucât procesul – verbal de constatare nu a fost semnat de un delegat al reclamantei ci de un manipulant, iar la destinație vagonul avea sigiliile furnizorului rupte. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta C.F.R. M. Brașov, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta susține că procesul verbal de constatare constituie actul prin care se stabilește responsabilitatea părților. Neacordând valoarea probantă a acestui înscris, instanța a depășit atribuțiile judecătorești.

Procesul verbal a fost însușit de reclamantă, iar consemnările referitoare la lipsa unui sigiliu pe ventilul central stabileau că nu se putea sustrage combustibil pe timpul transportului. Simpla observație a reprezentantului destinatarului privind lipsa cantității de 250 kg benzină, nemotivată nu justifică atragerea răspunderii cărăușului. Pe de altă parte, instanța de apel a interpreta greșit dispozițiile art. 83.3 din R.T., care instituie prezumția relativă de vinovăție a cărăușului, fără a considera că dovada contrară a fost făcută cu procesul verbal de constatare; iar în privința răspunderilor expeditorului art. 6.1. stabilește că expeditorul răspunde de exactitatea declaraților și indicațiilor, de modul de sigilare și starea tehnică a vagonului.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prin convenția de cărăușie din 20 octombrie 2002, pârâta C.F.R. M. Brașov s-a obligat să transporte cantitatea de 47.600 kg benzină de la furnizor (SC P. SA Ploiești), la beneficiar, în condițiile prevăzute de regulamentul de transport C.F.R. La destinație, reclamanta a constatat lipsa unuia din sigiliile predătorului și a cantității de 250 kg benzină. Prezumția de culpă nu a fost răsturnată de cărăuș, procesul verbal de constatare consemnând atât lipsa unui sigiliu cât și a unei cantități din produsul transportat. Prevederile art. 82 și art. 83 din regulamentul C.F.R. stabilesc în sarcina transportatorului răspunderea pentru marfă din momentul preluării.

Preluarea vagonului a fost fără obiecțiuni din partea cărăușului, iar la stația de destinație s-a constatat lipsa unui sigiliu și a unei cantități din produsul transportat, consemnate în procesul verbal de constatare. Susținerea potrivită căreia interpretarea dată de instanțe procesului verbal de constatare constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, este nepertinentă. Dispozițiile procedurale, au dat în competența instanțelor judecătorești atributul de a soluționa litigiile dintre persoanele juridice sau persoane fizice în materia contractului de transport, care presupune atât interpretarea dovezilor cât și evaluarea acestora în raport de forța lor probantă. În momentul preluării vagonului de la expeditor, cărăușul devenea răspunzător de integritatea mărfii; iar în momentul în care la stația de destinație s-a constatat lipsa ... unei cantități din marfa transportată nu se mai poate susține vinovăția expeditorului.

Aceasta cu atât mai mult, cu cât comisia de control a sesizat lipsa la ventilul central a unui sigiliu. Evocarea exonerării de răspundere a cărăușului pe considerentul că procesul verbal de constatare a fost acceptat de părți, nu este susținută. Procesul verbal susmenționat nu poartă semnătura decât a unui dintre cele șase persoane participante la constatări; iar sub acest aspect actul nu poate fi opozabil reclamantei. Instanțele de fond au analizat judicios materialul probator și au interpretat actele normative în sensul scopului pentru care au fost edictate, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 185 din 1 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 185 din 1 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.