ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 93/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.N.P. P., sucursala

Sibiu, a chemat în judecată pârâtele C.F.R. M. Brașov, SC P. SA Ploiești și S.N.P.

P. București, solicitând obligarea pârâtei găsită în culpă, la plata sumei de

6.502.994 lei, reprezentând contravaloare marfă lipsă la destinație, cu cheltuieli

de judecată.

Tribunalul Prahova, prin sentința nr.

3909 din 19 decembrie 2003, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâta C.F.R.

M. Brașov la plata contravalorii mărfii lipsă la destinație, în sumă de

6.502.994 lei și la 586.640 lei cheltuieli de judecată și a respins acțiunea

față de celelalte pârâte.

Totodată, tribunalul a admis cererea

reconvențională a pârâtei SC P. SA Ploiești și a obligat pe pârâtă C.F.R. M.

Brașov la plata sumei de 110.075 lei contravaloarea taxelor de transport și la

20.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că la stația de destinație s-a constatat violarea sigiliilor și diferență

în minim de 250 kg benzină. În privința accizelor T.V.A. și a taxei de drum,

instanța a considerat aplicabile dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 17/2000 și

ale O.G. nr. 27/2000, produsele petroliere fiind supuse accizelor plătite atât

de producător cât și de cei care le comercializează.

Față de soluția că pârâta SC P. SA

Ploiești a fost obligată la plata taxelor de transport și pentru cantitatea de

benzină sustrasă în timpul transportului, aceasta este îndreptățită să i se

restituie de către cărăuș diferența de taxă plătită.

Curtea de Apel Ploiești, pin decizia

nr. 185 din 1 martie 2004, a respins ca nefondat apelul pârâtei C.F.R. M.

Brașov, considerând că nu a fost răsturnată prezumția de culpă de către cărăuș,

întrucât procesul – verbal de constatare nu a fost semnat de un delegat al

reclamantei ci de un manipulant, iar la destinație vagonul avea sigiliile

furnizorului rupte.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta C.F.R. M. Brașov, a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține că procesul verbal

de constatare constituie actul prin care se stabilește responsabilitatea

părților. Neacordând valoarea probantă a acestui înscris, instanța a depășit

atribuțiile judecătorești. Procesul verbal a fost însușit de reclamantă, iar

consemnările referitoare la lipsa unui sigiliu pe ventilul central stabileau că

nu se putea sustrage combustibil pe timpul transportului. Simpla observație a

reprezentantului destinatarului privind lipsa cantității de 250 kg benzină,

nemotivată nu justifică atragerea răspunderii cărăușului.

Pe de altă parte, instanța de apel a

interpreta greșit dispozițiile art. 83.3 din R.T., care instituie prezumția

relativă de vinovăție a cărăușului, fără a considera că dovada contrară a fost

făcută cu procesul verbal de constatare; iar în privința răspunderilor

expeditorului art. 6.1. stabilește că expeditorul răspunde de exactitatea

declaraților și indicațiilor, de modul de sigilare și starea tehnică a

vagonului.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prin convenția de cărăușie din 20

octombrie 2002, pârâta C.F.R. M. Brașov s-a obligat să transporte cantitatea de

47.600 kg benzină de la furnizor (SC P. SA Ploiești), la beneficiar, în

condițiile prevăzute de regulamentul de transport C.F.R.

La destinație, reclamanta a

constatat lipsa unuia din sigiliile predătorului și a cantității de 250 kg

benzină.

Prezumția de culpă nu a fost

răsturnată de cărăuș, procesul verbal de constatare consemnând atât lipsa unui

sigiliu cât și a unei cantități din produsul transportat. Prevederile art. 82

și art. 83 din regulamentul C.F.R. stabilesc în sarcina transportatorului

răspunderea pentru marfă din momentul preluării. Preluarea vagonului a fost

fără obiecțiuni din partea cărăușului, iar la stația de destinație s-a

constatat lipsa unui sigiliu și a unei cantități din produsul transportat, consemnate

în procesul verbal de constatare.

Susținerea potrivită căreia

interpretarea dată de instanțe procesului verbal de constatare constituie o

depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, este nepertinentă. Dispozițiile

procedurale, au dat în competența instanțelor judecătorești atributul de a

soluționa litigiile dintre persoanele juridice sau persoane fizice în materia

contractului de transport, care presupune atât interpretarea dovezilor cât și

evaluarea acestora în raport de forța lor probantă.

În momentul preluării vagonului de

la expeditor, cărăușul devenea răspunzător de integritatea mărfii; iar în

momentul în care la stația de destinație s-a constatat lipsa ... unei cantități

din marfa transportată nu se mai poate susține vinovăția expeditorului. Aceasta

cu atât mai mult, cu cât comisia de control a sesizat lipsa la ventilul central

a unui sigiliu.

Evocarea exonerării de răspundere a

cărăușului pe considerentul că procesul verbal de constatare a fost acceptat de

părți, nu este susținută. Procesul verbal susmenționat nu poartă semnătura

decât a unui dintre cele șase persoane participante la constatări; iar sub

acest aspect actul nu poate fi opozabil reclamantei.

Instanțele de fond au analizat

judicios materialul probator și au interpretat actele normative în sensul

scopului pentru care au fost edictate, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei nr. 185 din 1 martie 2004, pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.F.R. M. SA, sucursala Brașov, împotriva deciziei nr. 185 din 1 martie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.